699 matches
-
speriată: - Îți dai seama?! Și mai întrebi de ce nu ridicăm ochii. Nici la Cer nu mai îndrăznim să ridicăm ochii, că cine știe pe cine vedem că ne privește și ne urmărește și de-acolo. Mergeau cu pași rari, uitați, însingurați, urmați de scâncetele celor două ghemotoace maronii. Tomnea se pomeni, dintr-o dată, veselindu-se: - N-ai vrea să mai mergem până în Ghiolul Negru ăla? Dacă tot zici că nu l-au desecat? Se desprinse de brațul lui. Îl cerceta ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Cred că nimeni nu l-a imitat niciodată mai bine ca ea, mai ales că semănau perfect la statură și la ochi. Catinca știa să exprime aceeași rugăminte mută din privirea lui Chaplin, aerul acela de vagabond - gentle- man - poet Însingurat, care putea aparține la fel de bine unui savant, unui compozitor sau unui jucător de golf. Nu s-a dat În lături să-mi controbăie În poșetă și să-mi șterpelească o țigară În timp ce mima o pană de inspirație În compunerea unui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Cred că nimeni nu l-a imitat niciodată mai bine ca ea, mai ales că semănau perfect la statură și la ochi. Catinca știa să exprime aceeași rugăminte mută din privirea lui Chaplin, aerul acela de vagabond - gentle man - poet însingurat, care putea aparține la fel de bine unui savant, unui compozitor sau unui jucător de golf. Nu s-a dat în lături să-mi controbăie în poșetă și să-mi șterpelească o țigară în timp ce mima o pană de inspirație în compunerea unui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai devreme sau mai târziu, este chemat, aproape silit, să ia în considerare golurile propriei vieți. Așadar, cei ce decid să se dedice unei vieți de solitudine, care oricât ar fi ea de trăită la nivel comunitar, rămâne o viață însingurată, trebuie să se obișnuiască cu ideea unei vieți mutilate. Un astfel de adjectiv ar putea părea brutal, dar mie mi se pare potrivit. Cei care nu numai că-și trăiesc, pur și simplu, propriul celibat ori stare de celibatar, ci
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
doar de speranța redempțiunii prin poezie, Într-un elan de „unanimă Înfrățire” cu „mulțimea” ea Însăși victimă a injustiției. Motivul liric al călătoriei ca descoperire a unui univers elementar sau al feeriei citadine, cu desfășurările lor caleidoscopic-spectaculare, face loc rătăcirii Însinguratului Într-o lume ostilă, În care relațiile altădată tonifiante pînă la exaltare devin din ce În ce mai labile. Lui Ulise, celui deschis aventurilor revelatoare, i se substituie omul care și-a pierdut umbra, românizatul Petre Schlemihl ori evreul rătăcitor Ahasverus, ca embleme ale
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
măcelărită. Câteodată mă gândesc, de câte ori nu a trebuit să mă adăpostesc ca o mortăciune de ultimul strigăt al durerii. Și aplecarea spre sânge e ca un semn descătușat al acestuia. Câteodată sunt eu însămi o vreme în sfârșit și definitiv însingurată, vreme de o virgulă într-o răsuflare. TATĂL LUI MARIEDL: Dar... Mama... organul unirii omenești prin locul scurgerilor umane... scumpa mea scroafă împuțită. E moartă. Unde este cuvenita tristețe? Au fost la tristețea la moartea mamei puse în vânzare bilete
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
altă adunare populară de pe timpul lui Ceaușescu (ce bine a înțeles rolul acestora !) cu zeci de mii de oameni care să fie însuflețiți de o idee, de aburii alcoolului sau de... vântul libertății. Culmea: în sine omul e tot mai însingurat, la grămadă e luat de val... Fotbalul vasluian a avut o zi de mare glorie, miercuri, 7 iunie 2006 ! (MERIDIANUL, An VIII, nr.23 (649), joi, 8 iunie 2006, Editorial) PERSONALITATEA MOMENTULUI PREZENT ADRIAN PORUMBOIU N. la 27 septembrie 1950
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
refugiază "cu moartea în suflet" în lumea visului și a imaginației, găsindu-și pacea în contemplație și într-o "renunțare fără amărăciuni, întrucât nu conținea o jertfă vitală". Lipsit de ambiție și de energie, personajul lovinescian e o ființă insulară, însingurată, situându-se la antipodul "ariviștilor" balzacieni ori al "cuceritorilor" de tot felul. Din această pricină, Bizu lasă impresia unui roman "fără subiect", câtă vreme narațiunea e reductibilă la niște "episoade" stereotipe, banale dar de o importantă relevanță existențială, ceea ce face
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cadrele restrânse ale unei psihologii individuale (ca Lovinescu). Prin urmare, "filosofia" vehiculată de opera eminesciană contribuie și ea, prin necesarul proces de dezindividualizare pe care îl solicită, la transfigurarea mitică a biografiei și la ipostazierea abstract-simbolică a scriitorului drept "geniu" însingurat și neînțeles. În aceeași ordine de idei, plecând de la observația că lirica lui Eminescu (o "lirică mascată") "e mai ales a eului individual", Tudor Vianu afirma, cu îndreptățire: "spovedindu-se, poetul poate adeseori să extindă eul său până la limitele unei
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cel al convențiilor teatrale: - Expozițiunea este concentrată, fiind înlocuită uneori prin prolog. În teatrul modern, propune o situație simbolică (solitudinea omului în univers, confruntarea ființei cu absurdul, cu timpul, cu limitele condiției umane etc.) sau o ipostază umană semnificativă (artistul, însinguratul, ființa alienată, omul în căutarea Divinității, a sensului existenței etc.). - Intriga puternic evidențiată, surprinde evenimentul cel mai important sub aspectul cauzalității, reliefând conflictul dramatic de mare intensitate. Teatrul contemporan propune nu un eveniment, ci o situațielimită configurată prin limbaj (sfidarea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de comentare 1 p. - respectarea precizării privind numărul de cuvinte În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 600 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus. SUGESTII DE REZOLVARE Modelul 1 1. sinonime: licărește - sclipește, luminează; singur - solitar, însingurat 2. În secvența reprodusă, cratima îndeplinește un dublu rol. La nivel fonetic, are rolul de a marca rostirea legată a celor două cuvinte și elidarea sunetului „î“. La nivel stilistic, are rolul de a menține măsura și ritmul versului, prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
al unor personaje de mare forță artistică, având acel „amestec de bine și rău, ce se află la oamenii adevărați“, după cum observa G. Călinescu. - VARIANTA 10 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Camil Petrescu, Patul lui Procust) 1. sinonime: retras - izolat, însingurat, solitar; rarefiată - eterică, suavă, imponderabilă 2. În enunțul reprodus, semnul întrebării are rolul de a marca grafic sfârșitul enun țului interogativ și intonația ascendentă specifică. 3. [a avea de gând, ai da prin gând, ai trece prin cap un gând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Intenția autorului este de a atrage atenția asupra amenințării pe care o reprezintă atitudinea Modernilor față de învățătura antică, păcătuind însă prin reducerea la o structură maniheistă a întregului conflict,89 după cum reiese și din prezentarea începutului disputei: "Câte un Antic, însingurat și tescuit la mijlocul unui raft întreg de Moderni, stăruia cinstit (subl. n.) să dispute cazul și să le dovedească, prin argumente din cele mai limpezi, că ai săi se bucurau pe drept de o întâietate câștigată prin îndelungă stăpânire, așijderi
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Tonegaru; tumultuosului Cezar Ivănescu colosalizarea îi stă bine; e în natura sa de imaginant la modul planetar. Într-atât iubirea cheamă necontenit moartea, încât departajarea devine cvasi-imposibilă. Acționând într-un simultaneism inextricabil, radical, cu antecedențe în straturile ascunse ale Eului însingurat, forța lor de contrasens deconcertează, devastează și marchează. Angelicele frumuseți dantesco-petrarchiste licăresc în depărtări; sunt niște idealități pan-umane. Enigmaticele fete de la Baaad, cu nume neobișnuite (ca la Dimitrie Stelaru) Stribi, Mil, Magnoline, Briene, Rimaya, Ilen, Lo (lita), Dora, Sakti
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o formulă / spre dezlegarea formulelor (...) / Printr-un foc nesfârșit, de a cărui natură tratez în Opuscul, / socot că se poate obține cristal de cuvinte, / Res intensissima, Forma formarum / și care e totuși numai formulă, / spre dezlegarea formulelor". Concluzie entropică, jelitoare; însinguratul din "mahalaua Țicău" scrie dezabuzat în "limba melancolică" accesibilă numai celor "care pricep de la sine această limbă". Din "cetatea Mâhnire" elegiacul transmite mesaje parodic-solemne de genul: "Noi, Padișahul / întregii Melancolii / Împărat al Singurătății de sus și de mijloc (...) / dăm de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care îl diferențiază de Schopenhauer, oricât de multe apropieri s-ar putea face. De aici modul foarte concret și deci cu desăvârșire poetic în care este exprimat visul morții" (Eminescu se credea Eminescu). Față de Cezar Ivănescu-poet-al-morții, împanicat și răzvrătit, la însingurata Ileana Mălăncioiu reacțiile pe aceeași temă au, firesc, tente feminine; plânsul repetat, o anumită resemnare; o vădită spiritualizare se revarsă în Cântec, Rugă, Amintire, Așteptare, Legendă, Liniște în Pastel. Frecventului Coșmar îi urmează o Melancolie rece, nordică, prelungă: "Melancolia coboară
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
adică); "Să-i fie mai îndemână / a-i jeli și boci: / de 7 ori pe săptămână / și de 24 de ori pe zi..." Nostalgie, un anumit mod de smerenie, o discretă seninătate pe un fond reflexiv-liric iradiază din erotica romanticului însingurat; poezie de șoapte și rememorări, discurs care s-ar vrea citit sau rostit în acompaniament de harpe și flaute, în lumini catifelate, scăzute. În fapt, Nicolae Dabija evoluează în prelungirea cântului eminescian, nu însă în latura lui exaltată, ci înaintând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mari și mai adorabili mincinoși...și, în același timp, cei mai cinstiți și cei mai sinceri din lume, apreciază scriitorul rus A. I. Cuprin. Bucuria de a-și vedea copiii sănătoși și cu familii întemeiate este ca un balsam pentru sufletele însingurate și triste ale bătrânilor părinți. În finalul acestor rânduri, adresez părinților și bunicilor câteva îndemnuri izvorâte din experiența și inima unui părinte și psihopedagog: iubiți-vă copiii și nepoții fără să-i sufocați; ocrotiți-i și vegheați permanent la sănătatea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
a mai fost posibil. Am început să dialogăm între noi, cu cele mai îngrozitoare arme. Dar ce am face fără celălalt? După ce am tăiat relația verticală, vrem să renunțăm agresiv și la cea orizontală. Crucea se descompune și iată-ne, însingurați, într-un labirint fără sens. Înomenirea lui Hristos are ca scop să restaureze umanitatea în om. Parusia e mai necesară decît oricînd, altfel discutăm în curînd despre utopia umanului. Dar măcar o utopie oferă un sens, chiar dacă nu duce nicăieri
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
originar, hybris-ul originar și rădăcina fundamentală a întregului rău din ființa umană, dar și arma care ne va duce înapoi acasă. Mă tem însă că pentru asta avem întîi nevoie de un catharsis. d) Violență și distrugere Alienat și însingurat, devenit sclav al materiei, cu un ego hipertrofiat, ce a uitat de Sine, omului îi este afectată sănătatea psihică. Acesta întîlnește disperare, goliciune, lipsă de sens, tot felul de psihoze, crimă și suicid. O primă figură simbolică celebră a acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
zgomotoasă a orașului, singur în pădure, își exprimă preferința pentru aceste locuri aflate departe de zarva mulțimii, pentru aceste zone mărginașe, zone-limită. Obscuritatea și pustietatea pădurii („this shadowy desert, unfrequented woods”) creează un spațiu al melancoliei, unde Valentin se destăinuie: Însingurat îmi cat aici aleanul În cântec jalnic de privighetori, Atât de potrivit durerii mele1. Refugiu al melancolicului, desigur, numai că pădurea este totodată și un loc al violenței, al dezlănțuirii instinctelor primare: Silvia, căzută în mâinile proscrișilor, este salvată de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
alegîndu-se din polisemia termenului sensul de disimulare, de tăinuire. Minciuna pornește de la fiecare devenind universală. Comunismul a format un popor de mascați, de oameni care se ascund unii față de alții pentru ca în final, aproape în mod camusian, să devină niște însingurați, niște străini. Măștile se lipiseră atît de mult de față, încît deveneau chiar fața însăși. Metafora din text demonstrează stilul profund al dramaturgului. Anormalul ajunsese a fi considerat normalitate. Dacă inițial scena în miniatură este considerată a fi locul unde
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Spre sat să ne întoarcem laolaltă/ purtând în suflet roiuri de lumini/ și albe purități de iarnă caldă." Temperament romantic, tumultuos, trecut prin școala lui Baudelaire și Rimbaud, poetul umple spațiul poeziei romanești cu toate splendorile firii, cu toate frământările însinguratului astenizat de visuri clădite "pe coșmarul unor vremi rele". Elegiac și meditativ ca un adevărat "spirit al adâncurilor", un intrus în contextul unei poezii pe care "el o vedea lipsită de vlagă: "Trăiesc în altă lume decât voi/ În lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de singurătate, de gol și pustiu: "Deasupra golului mergând/ Fără dorință, fără gând/ Picioarele se-ndeamnă blând". Trist ca un zeu, cu zilele și nopțile prea mici pentru trupul în amurg, uimit în fața viilor și-a morților, el rămâne însă însingurat să caute marea Câmpie pierdută. În "Tristul edict" nu-și clamează ca altădată nemurirea prin operă: "Scriind mă înfrățesc cu morții/ deși nici unul nu e vrednic să-l ador." Moartea are o față clară ca o icoană de foc. Persistă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o ceață. Dar apare și o lume senzuală, o natură descătușată, o sărbătoare de pofte și ispite. Alteori lenea leșioasă, bizantinismul aduce trupul și spiritul într-o stare de inerție: "Durerea leneșei femei ce trece printr-un nămol cu mult însingurat." Simțim în volum crisparea și revolta împotriva tarelor umane (decapitării, secolele barbare consumate în edicte, dorințe de parvenire) alături de o invenție onomastică (Aragol, Gorwana, Acadel), cuvinte și univers în care respiră Orientul în iconografii filigranate: "Moscheea are ochi de pește
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]