922 matches
-
Frăție a Raiului, Omul Universal, Căruia fie-i Slavă Veșnic. Amin.5 Care sînt Firile acelor Fapturi Vii numai Tatăl Ceresc 10 Știe. Nici un Individ nu știe, și nici nu poate ști în vecii vecilor. Los era al patrulea nemuritor înstelat, si in Pămîntul Unui Univers luminos, grija avea de-Împărăție zi și noapte, Zile și nopți de bucurie încercuitoare. Urthona era numele său În Rai; în Nervii cei Auditivi ai Vieții Omenești, 15 Care-i Pămîntul Raiului, el Emanațiile-și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de foc excentric. Nările sale respiră-o pălălaie, si pletele-i sînt precum codri Cu jivine; acolo leul fioros privește, tigrul și lupul urlă-acolo, Și-acolo Vulturul și-ascunde puiu-n stînci și în prăpastii. 130 Sînu-i e-ntins că înstelatul cer, stelele toate Cîntă-n jur; acolo holda unduiește și via-i bucuroasă; izvoarele În rîuri de-ncîntare curg; acolo florile sălbatice Beau, rîd și cîntă, cosașul, Musca și Furnică; Acolo Molia de aur zidește-o casă și patul de matase și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fiecare Zoa avansînd spre unificare. Albion este compozit: în el există "Cei Patru Puternici" ("Four Mighty Ones"), i.e. cei patru Zoa: Tharmas, Urthona, Urizen și Luvah ("Patru Puternici sînt în fiecare Om", Vala, I, 6). Teoria celor patru Zoa ("Nemuritorii Înstelați", "Ființele vii") este concepția fundamentală a lui Blake, derivată probabil din viziunea lui Ezechiel sau a Sfîntului Ioan (Ezechiel 1, 5-6; Apoc. 4, 6-7). În starea edenica cei patru Zoa sînt uniți în armonie perfectă. Căderea lor înseamnă nu căderea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
descrise de Ezechiel și Sf. Ioan). "Golgo-zoon" ar însemna "căpățina ființei vii". Prin urmare, "Golgonooza" poate însemna "locul căpăținilor celor patru ființe vii" (Blake a și gravat pe placă 54 și 92 din Jerusalem astfel de imagini ale celor "patru înstelați căzuți", care, evident, sînt cei patru Zoa). Este interesant de remarcat și că în centrul acestui cuvînt se află "nevăzuta" inițială lui Tharmas: [Golgo]-[nooz]-a Golgo-[th]a > Golgo-[th]-nooza. Blake pare astfel să fi sugerat că Golgo-nooz-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
orice alte structuri ordonate (deoarece, cum spune Blake în Milton, toate lucrurile au vortexul lor și sînt în fapt un vortex: Pămîntul este un vortex, Cerul este un vortex, etc.). Urizen, așadar, este un demiurg secund, deoarece el creează universul înstelat, stelele fiind toate vortexuri, dar și fiii săi. Științele despre care vorbește Blake sînt tocmai informațiile uriașe conținute în astfel de structuri spațio-temporale ordonatoare și ordonate (ordinea este prin definitie un purtător de informatie). 170 (VI, 189) Iute, iute din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
El cheamă un servitor și îl trimite după Wurm. Furia lui Rodolfo nu are margini atunci cand citește scrisoarea și descoperă “mișelia“ iubitei (Oh! Fede negar potessi). Inima lui este zdrobita de trădarea Luisei. El își aduce aminte de o seară înstelata din trecutul nu prea îndepărtat pe care ei au petrecut-o împreună (Quando le sere al placido). Wurm intra și Rodolfo îi înmânează scrisoarea pe care a citit-o. Rodolfo pune un pistol în mână lui Wurm și îl provoacă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
dorește ca Cerul să-i pedepsesca pe Conte și pe Wurm deoarece au forțat o să scrie o astfel de scrisoare mincinoasă. Aria Quando le sere al placido - din actul ÎI, scena 3 Rezumat : Rodolfo își aduce aminte de o seară înstelata din trecutul nu prea îndepărtat pe care el și Luisa au petrecut-o împreună. Cabaletta L'ara o l'avella apprestami - pentru aria Quando le sere al placido Rezumat : Rodolfo îi spune tatălui său povestea cu trădarea Luisei și hotărârea
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
-i și ea își face-o cruce, Durerea, ce își râde de regele-noroc, Din stelele ei face să curg-un mir de foc. Și Dumnezeu ce-adie în ceru-i înflorit Ascultă ruga-i blândă ce trece liniștit Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis Ce-nundă fața-i veche c-un dureros suris Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră, De cugetă lumi nouă cum cugetă o liră Dulci melodii și visuri. O, lume, cer și fire, Au cîntecu-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
noapte-i și ea își face cruce, Durerea, ce își râde de regele-noroc, Din stelele ei face să curg-un mir de foc Și Dumnezeu, ce-adie în ceru-i înflorit, Ascultă ruga-i blândă ce trece liniștit Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis Ce-nundă fața-i veche c-un dureros surâs Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră, De cugetă lumi nouă - cum cugetă o liră Dulci melodii și doruri... O lume, cer și fire {EminescuOpVIII 170
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de aur din marea de amar, El m-a-nalțat pe mine din mare, din popor, La rândurile mărirei, la tronu-i lucitor. Eu nu-s hatmanul vostru, piticilor de azi, Voi, dintr-o mare moartă un amărât talaz. Privesc trecutul rege - cu înstelată frunte, Privesc consoții palizi cu capete cărunte, Zîmbindu-mi cu dulceață din norii din trecut. Acei consoți din groapă sânt oastea ce-am avut. O, pe când lumea moartă era în viață, trează, Și eu zburam nainte, o inimă vitează, {EminescuOpVIII 175
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
harfa ta o sfarăm și geniul ți-l sting! (Dispare-n pământ. O melodramă ușoară dar melancolică. Se lasă o negură neagră, care apoi se ridică pentru a lăsa să se vadă o negură roză. Se lasă asupră-i caosul înstelat - se coboară cerul cu profunda lui armonie. In timpul acesta se-ncepe-a auzi, cu muzică surdină, corul ce urmează. Când se ridică negura roză, Mureșanu se vede dormind pe-o brazdă de flori, într-o câmpie minunată în [al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu poate a fi bine! Că nu poate nedreptul etern ca să domine. 2291 O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înalță și întinde, Că nourii ca sloiuri de gheață aruncate Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate, Cerul, din rădăcine nălțîndu-se, decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade Și-nmormîntînd-o-n caos întins, fără de fine, Zburând negre și stinse surpatele lumine, Că bolta surp-albastru-i, o uriașă raclă, Că soarele-i jăratic, ultima lumii faclă Să văd caosul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-și pierde prețul.......... Am găsit toată lumea și ne-am pierdut pe noi. 2254 O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înalță și întinde Și nourii, ca sloiuri de gheață aruncate, Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate. Cerul, din rădăcină nălțîndu-se, decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade. Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Zburând negre și stinse, surpatele lumine. Văd caosul că este al lumilor săcrii, Că sori mai pâlpâi - roșii gigantice făclii - Ș-apoi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Trecea - un basmu palid - cu stele coronat. Dar auzi o rugă, o dulce rug': -a ta! La al tău glas de jale lumina tremura; Chiar Dumnezeu, ce-adie în ceru-i înflorit, Ascultă blânda rugă ce trece liniștit Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis Ce-nundă fața-i veche c-un dureros suris. Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră De cugetă lumi nouă cum cugeta o liră Eternele-i armonii... Ș-acele cânturi pline De-amor, de inspirare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
albite destul îs și ajung Ca să deștepte-o țară din somnul ei cel lung Ce poate face-atuncea sufletul meu cel mare, Care din noaptea morții înfiorat apare, Sufletul meu de flăcări, de veacuri dezmierdat? Zburam, un basmu palid, prin cerul înstelat, Pierdut, într-a mea noapte, pân ocean de stele, Purtam sufletu-mi palid și visurile mele, Dar am văzut deodată din cer o stea fugind {EminescuOpVIII 293} Ce lumina c-al nopții alb soare de argint; Era o stea regală
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că spirala strânsă în jurul centrului ei a dat mai apoi naștere ideii de labirint, schemei labirintului ca diagramă a cerului și astrelor (5, p. 246). într-adevăr, motiv mito-simbolic polivalent, labirintul a fost interpretat și ca „o reprezentare a universului înstelat” (6, I, p. 41) sau ca o „diagramă a cerului, imagine a mișcării aparente a corpu- rilor astrale” (5, p. 409). În spațiul românesc, această interpretare mito-simbolică transpare atât din felul astral în care sunt repre- zentate unele labirinturi (vezi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
s’o facem, sprijinindu-ne și pe părerea lui: “Întregul Univers manifestat ia naștere din energie (și din factorii aferenți, substanță și conștiință). Aceasta se observă în toate; de la grăuntele cel mai fin de nisip la vasta întindere a cerului înstelat, de la sălbaticul din Africa (sic!) la Buddha sau Christos, toate sunt produsele energiei. Materia este energie în forma ei cea mai de jos și cea mai densă; spiritul e aceeași energie în forma ei cea mai înaltă și cea mai
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
a „adevărului” și a „dreptății”.) „Omul nu se naște, ci devine om.” (A. Huxley) „Două lucruri Îmi umplu sufletul cu veșnic nouă și crescândă admirație și venerație, cu cât mai des și mai strălucit gândirea se Îndreaptă spre ele: cerul Înstelat deasupra mea și legea morală În mine.” (I. Kant) Omul cinstește haina, nu haina face pe om. (Desigur, „hainele nu-l fac pe om mai de treabă”. Într-un alt proverb se face remarca: „Pe un cap bun stă bine
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
actrița Viva, secretara Carmen). Tipurile nu sunt foarte complexe și nici nu li se creează spațiul epic necesar spre a se desfășura. Rezolvările conflictelor vin brusc și neverosimil. Autorul preferă și aici finalul excesiv de sentimental, în care, privind spre cerul înstelat, protagoniștii își fac declarații bombastice de dragoste și se asigură reciproc că pot lua lucrurile de la capăt. SCRIERI: Ploaie amară, București, 1978; Cu pieptul în bătaia vântului, București, 1980; Cascadorul, București, 1981; Hai să fim prieteni, București, 1981; Aventurile lui
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
de ani. Spațiul străjuit de culmile sălbatice ale Munților Pind, având în centru cetatea Moscopole, devine scena luptelor acestei comunități dârze împotriva stăpânirii otomane. Și în Povestiri (1968) ori în romanele Apele negre (1972), Pribeagul (I-II, 1974-1975) și Cer înstelat (1983) autoarea se va concentra asupra trecutului, având ca model proza istorică sadoveniană. Roman „curtenesc și de aventuri”, după cum remarcă Nicolae Balotă, Pribeagul urmărește traseul voievodului Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul, mazilit de turci și obligat să rătăcească prin
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
și de aventuri”, după cum remarcă Nicolae Balotă, Pribeagul urmărește traseul voievodului Petru Cercel, fratele lui Mihai Viteazul, mazilit de turci și obligat să rătăcească prin Maramureș, apoi prizonier în închisoarea Edicule, până când își va găsi sfârșitul în apele Bosforului. Cer înstelat, cel mai izbutit roman publicat de S.-C., prezintă în paralel mai multe destine: Vasile Lupu, cel pe care forța interioară îl face, în pofida vicisitudiniilor, un veritabil învingător; Simina, una din fiicele sale, ilustrând ideea potrivit căreia cei născuți din
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
SCRIERI: Povestea celor cinci pitici, București, 1944; Povestiri macedonene, București, 1961; Povestiri, București, 1968; Apele negre, București, 1972; Pribeagul, I-II, București, 1974-1975; Prizonierul de la Heracleea, București, 1974; Prin țara marelui Ștefan, București, 1976; Drumuri și legende, București, 1979; Cer înstelat, pref. Vasile Netea, București, 1983. Referințe bibliografice: Constantin Hârlav, „Apele negre”, ST, 1972, 21; Nicolae Balotă, „Pribeagul”, LCF, 1974, 27; Marta Cuibuș, „Pribeagul”, „Romanian Review”, 1977, 2. A. F.
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
marginea noilor montări ale pieselor (aparținând lui Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Lucian Giurchescu, Alexa Visarion), dar și cariera internațională a dramaturgului ori receptarea sinuoasă pe care a avut-o drama Năpasta ș.a. SCRIERI: Trenul regal, București, 1949; Într-o noapte înstelată, București, 1951; Bordeiul de la Poarta Albă, București, 1952; Jurnalul cu file violete, București, 1955; O femeie aprigă, București, 1955; Din fotoliul spectatorului. Însemnări teatrale dintr-o călătorie în URSS, București, 1956; Teatrul Național „I. L. Caragiale” la Paris, București, 1957; Necazurile
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
colier de efect. În actul createi întinzi mâinile și cuprinzi Creația Universală: munții cu pădurile și aerul tare ce îți înfioară plămânii, pajiștile înrourate în forța dimineților curate, păsările în zborul nemărginit, întreg cuprinsul de ape, gâzele, fiarele desișurilor, cerul înstelat și miresmele pământului. Copilul adună la sânul său toată perfecțiunea Creatorului, ca mai apoi, cu dar divin, să-i desfășoare întreaga-i poezie lumii întregi. A fi creator înseamnă a avea acces la izvorul infinit de forță și inspirație care
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
alți în iri” și este comentat modul de acordare a premiilor literare de către Societatea Scriitorilor Români, care i-ar fi nedreptățit pe Tudor Arghezi, Ion Barbu, G. Bacovia și Lucian Blaga, preferându-l pe Eftimiu, „actual deputat guvernamental, autorul Kimonoului înstelat et ejusdem farinae” (Reflecții întârziate). Predomină articolele de atitudine și polemică literară, orientarea vădită spre literatura tânără (Manifestul cultural de Mihail Ilovici, Critici, cronicari și moașe literare de Ovidiu Constant), paginile incisive precum cele de la secțiunea „Cărți, autori, păreri”. Alte
RABOJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289076_a_290405]