36,299 matches
-
deceniu autor al unor studii fundamentale despre Caragiale și despre teatrul secolului XX, apoi romancier târziu dezvăluit, creator de publicații a căror ținută intelectuală stârnește justificate invidii, B. Elvin a fost vreme de aproape treizeci de ani secretar literar. Mai întâi la Teatrul de Comedie, în perioada de glorie a acestuia, pe urmă la Teatrul Național din București. Acum construiește, de la un trimestru la altul, cea mai impunătoare revistă culturală din câte apar în România. Discret și eficient. Este ,Lettre Internationale
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
mele, în timpul regimului comunist - ci, mai cu seamă, păstrarea intactă a resurselor de scepticism. M.I.: Cum erați când s-a terminat războiul? B.E.: Când s-a terminat războiul eram un tânăr foarte umilit care făcuse, ani de zile, muncă obligatorie. Întâi, la Ťvelodromť, unde am învățat pentru prima oară ce înseamnă munca fizică săpând, plivind și culegând legume. Apoi, condamnat de aceleași legi rasiale la o alt fel de muncă silnică, mult mai traumatizantă pentru tânărul care eram la data respectivă
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
Și pentru că avea nevoie de un înlocuitor, de un secretar literar la Teatrul de Comedie, m-a propus pe mine. m-am înțeles din primul moment cu Radu Beligan. Contactul cu lumea teatrului n-a fost însă chiar ușor. Mai întâi fiindcă, dacă citisem foarte mult teatru, nu îl citisem Ťtridimensionalť, așa cum e nevoie ca să fii un bun secretar literar. În al doilea rând, eram foarte departe de a cunoaște tacticile, manevrele, viermuiala pe care o constituie teatrul de oriunde. A
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
-mi este refuzat. Acea parte din personalitatea mea amputată sau, în orice caz, profund jignită. M.I.: Și traumatizată. Există în romanele dumneavoastră, nenumit, un traumatism permanent. B.E.: Acest traumatism, sunt nevoit să mă repet, are o dublă sursă. Este, mai întâi, sursa evident socială, de opresiune, protagonistul prozei mele fiind un om ce trăiește într-un regim totalitar și este marcat de tot ceea ce știe despre sistem. Și, în al doilea rând, vine din faptul că orgoliul artistic nu-l asigură
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
Breban răsturnările de raporturi și rupturile de personalitate, trecerea câte unui personaj de la un mod de manifestare la altul, cu totul diferit, de la slăbiciune la forță, de la rațiune la nebunie, de la insignifianță la opusul acestei condiții. Sunt personaje brebaniene care întâi își arată o față, mai apoi alta, opusă celei dintâi, prin răsuciri care surprind. Nu-și pierd totuși, manifestându-se astfel, consistența tipologică, ba tocmai aceste răsuciri, aceste schimbări abrupte de traiectorie, aceste rupturi le conferă substanță, le definesc omenește
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
se lasă antrenat în activitățile sale de binefacere, înlesnindu-i accesul la oficialități sau la oamenii cu bani, căci are peste tot uși deschise. Fapt este că îl preocupă din ce în ce mai mult pe Mârzea acest ,maniac al binefacerilor", cum îl socotește întâi, pe urmă gândindu-se că ar putea fi altceva la mijloc decât numai ,manie", omul urmărind să tragă și vreun profit de pe urma faptelor bune, ,să avanseze în cariera preoțească" sau cine știe ce altceva. Dar acestea sunt ipoteze care nu prea se
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
să cred că Parisul ar spune-o mai de grabă, ținând cont de prioritățile bucătăriei franceze... Se pare că bufnița,... (înainte ca spunerea să fi fost pusă în gura Ofeliei cuprinsă de nebunie) este fată de brutar - a fost mai întâi unul din versurile surrealiste ale lui Shakespeare, devansând curentele literare și, totodată, înfruntând timpul, smălțându-l cu un pumn de stele nesolidificate încă, aruncate peste el în flăcările Facerii. * Nebunia, modernă, ca dereglare a minții, bine, cu mult efect condusă... Nici
Bufnița,fata brutarului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11434_a_12759]
-
visului sînt considerate romane. Nici măcar în această a doua carte, unde numărul personajelor ar părea să îndreptățească o asemenea etichetare, nu poate fi vorba de un roman. Sînt două motive pentru care nu pot vedea în Yourcenar o romancieră. Mai întîi, pentru că nu este o prozatoare de cursă lungă, ea simțindu-se bine pe bucăți literare de întindere mică: elementul ei de predilecție sunt povestirile, eseurile sau fragmentele confesive la persoana întîi. În al doilea rînd, deoarece nu poate empatiza cu
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
de a se auto-nega, de a se concepe cu totul altfel decât este el în realitate, de unde bovarismul, apărut în aceeași perioadă cu gândirea lui. Apoi, antinomia modernă dintre instinctul vital și instinctul cognitiv, căruia îi place să spună mai întâi nu, vieții ca și lucrurilor, cu setea iconoclastă de a trece peste convenții, peste deja-știutul... Aceeași influență asupra artelor scrise, dacă nu și mai adâncă, în fond, a avut-o, cu trei sferturi de secol mai devreme, discipolul lui Kant
Ființa care spune nu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11458_a_12783]
-
an, Const. Argetoianu nota, astfel, în ,Jurnalul" lui5): ,începe să se vorbească iar de banii pe care îi ia Nae Ionescu de la nemți. în cursul conversației pe care am avut-o ieri, Nae a protestat energic împotriva acestei acuzații. Mai întâi el pretinde că nemții nu dau bani. N-ar fi dat în România decât la doi oameni: lui Ștefan Tătărescu 1 milion (când farsorul a încercat crearea unui Partid Național-Social în România) și dr-ului Ilie Rădulescu, escrocul de la ,Porunca Vremii
Nae Ionescu - între filosofie și chimie by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11437_a_12762]
-
tipar la Curtea Veche, editură care ne pregătește, printre alte surprize, și pe cea a unei întâlniri cu autorul, în toamna acestui an. De ce este el un mare scriitor?" Se întreabă marele - la rândul său - prozator brazilian Moacyr Scliar. "Mai întâi, pentru că știe să creeze personaje de neuitat? Apoi, pentru că își stăpânește la perfecție textul, Verissimo scrie așa cum respiră dar respirația lui e mai ales inspirație. Din inteligența și cultura lui răsar neîncetat idei originale, care lărgesc orizontul cultural al cititorului
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
copil are desigur, o putere de vindecare, cel puțin simbolică pentru cel care îl primește. Fără să mai vorbim de orbul din Betsaida vindecat de un sărut (Marcu, 8, 22-26), ne vom aminti de sărutul dat leprosului care este mai întîi un act de purificare. Cum leprosul este impur, sărutul de caritate îl purifică. Dar poate și să-l vindece, așa cum a făcut sfîntul Martin sărutîndu-l pe lepros pe gură. În acest sărut taumaturgic, rolul salivei este important: Îndată ce saliva binecuvîntată
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
comportament de sălbatici. E posibil să nu se fi menționat, din cauza ravagiilor corectitudinii politice, că e vorba de o anumită minoritate mai puțin civilizată, dar asta, evident, nu e o scuză: orice guvern responsabil, orice țară normală își educă mai întâi cetățenii, și abia apoi emite pretenții de onorabilitate continentală. Personal, am serioase dubii că doar țiganii aruncă cu noroi în imaginea țării: văd zilnic suficienți români neaoși care se comportă ca niște primitivi tocmai ieșiți din peșteri, pentru a nutri
De la Bariera Vergului la Bariera Bruxelles-ului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11472_a_12797]
-
abstracție de omul imposibil care le-a produs. Problema este că vanitățile lui încorsetează opera (meta)literară, o strâng și îi intră în carne, venind primele sub privirea cititorului. Romanul Jurnalul lui Dracula demarează cu mare greutate, explicat fiind mai întâi de către autorul care ține să ne spună o întreagă poveste: Cum am devenit romancier italian. Sub acest titlu parșiv-descriptiv se adună, ca pilitura de fier în jurul magnetului, acele secvențe bio-bibliografice la care Marin Mincu n-ar renunța nici sub tortură
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
de fapt, un trip poetic, delicat și grotesc, plutitor și în vertij în interiorul unei imaginații up-gradate la cel mai înalt nivel, dincolo de conștiința hazardului. Iată Serliq-ul imediat: ,A este un vestiar. În A începi prin a te dezbrăca și mai întîi îți scoți ochii vechi. Ai varianta de a-i acoperi cu o rețea de lame rotitoare, însă puțini o aleg. Tăind vederea fragment cu fragment, printr-o succesiune de mișcări rotunde care sculptează pupila și o aduc spre forma cerută
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
Velasquez și Meninele lui. Nu, în măsura în care "autoportretul" transcende episodul autobiografic și referința la faimoasa capodoperă din muzeul Prado, pentru a se insinua ca o ingerință a plasticului și picturalului, cu imperativele pe care le impune ceea ce se vrea a fi întâi de toate un tablou, sustras limbajului vizual comun, tocmai prin valențele deja amintitei ambiguități. Cum bine se știe, orice a creat Picasso, într-un fel sau altul, intrigă. Nu este un secret pentru nimeni că România datorează enorm școlii de
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
al anilor '80. Ceea ce s-a văzut din relația lui unică și probabil irepetabilă cu un studio hollywoodian (United Artists, urmat de Orion) - i s-a oferit ,control creativ total asupra producțiilor lui". Atenție! Paradoxul e că s-a lansat întâi ca actor, apoi ca regizor și cele mai bune filme i-au ieșit lucrând în ambele ipostaze, vezi Annie Hall. Bineînțeles, aceasta e regula, infirmată de excepția din Interioare (1978), o analiză psihologică serioasă a vieții de familie ori a
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
Pavel Șușară De ce Brâncuși? Mai întîi însă, ca manevră metodologică: De ce Brâncuși? De ce nu Paciurea? De provocat un pic această enigmă. Pentru că e enigmă, pînă la un punct, decizia pe care o ia destinul impunînd un creator în detrimentul altuia. Deși, valoric, par a nu exista deosebiri
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
lîngă funcția imediată de suport, și un rost ambiental într-un sens mai larg, într-o etapă ulterioară tridimensionalul este înțeles într-o cu totul altă perspectivă. El este abia în al doilea rînd o problemă de spațiu, pentru că mai întîi este o provocare de ordin moral și o interogație de natură simbolică. Altarele se metamorfozează din punct de vedere formal, își părăsesc rigorile geometrice abstracte și devin siluete umane, figuri hieratice, personaje împietrite într-o frontalitate ce amintește de reprezentările
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
-i vine pe plac, în tot ce scrie, Gabrielei Adameșteanu, de la întîiul ei roman, Drumul egal al fiecărei zile, un jurnal de creștere pe hîrtie cu filigran. În 1975, la prima apariție, structura lui de coloană torsată mărturisea două lucruri. Întîi, teama că, încă din anii cînd nici n-ai apucat bine să trăiești, ai un trecut. De el, de acel lest surprinzător și străin ca o moștenire de la mătușa pe care nu o cunoști ți-atîrnă mersul vieții, împiedicat sau uns
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
regret că mie n-o să mi se întîmple niciodată ceva deosebit, și cu gîndul acesta am trecut peste zile". Povestea retro, pornită brusc la vale, care ține pînă spre jumătatea cărții, explică, printre rînduri, cine este Letiția Branea. E, mai întîi, un corp frăgezit de senzații pe care le-a reținut cîndva, ca pe ciupiturile prin care încerci să-ți dai seama dacă ești treaz sau visezi. Vederi de noapte, vederi de zi, vedenii, bîzîituri fine care te tot împung în
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
bine. Unde locurile seamănă mult unele cu altele și unde, prin zmeuriște, se dau lupte de infanterie. În amintirea, spune dedicația cărții, scrisă ,în numele generației mele", rudelor nostre de sînge, veteranilor din războiul antifascist. Sînt de pus, aici, două întrebări. Întîi, ce înseamnă rude de sînge? Zare Popescu, istoric reușit fără loc, de fapt un ,specialist", cu toată pasiunea lui pentru liste, incapabil de formalizare, fiindcă suferă de neastîmpărul și de uimirea ,sălbaticului" (trecute vremurile cînd Eliade vedea în ele ,armele
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
de viitor. În orice caz 23 August 1959 va fi pentru mine termenul ideal și dacă aș reuși să public cartea în cinstea acestei zile aș încerca sentimentul unei depline participări la marea sărbătoare a poporului nostru."; Mihai Gafița: ,Mai întâi mă gândesc la articolele curente, pe care le-aș putea publica în periodicele noastre. Ca lucrări mai de greutate consider că voi tipări anul acesta primul meu volum de critică consacrat în întregime realismului socialist și alcătuit după o formulă
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
ci una colorată, uimită, mai bine zis nedumerită. Povestea poate fi expediată în trei vorbe: un medic aflat la Auschwitz unde a participat la ,experimente" pe evrei, inventînd sadice metode de ucidere în masă a acestora, fuge, o dată cu terminarea războiului, întîi în Italia, apoi în Portugalia, și, în fine, în America. Aici începe povestea noastră ŕ rebours: moartea personajului (simultană cu nașterea conștiinței care spune povestea), continuată de întinerirea acestuia pînă la copilărie, naștere și stadiu de făt. Dar nu povestea
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
care ar fi urmat să se producă chiar la Conferință. Un orizont sumbru de așteptare, neconfirmat, totuși, de evenimente. Să recapitulăm. Organizată de către Consiliul Uniunii, Conferința a fost deschisă de Nicolae Breban, președintele interimar al Uniunii, care a citit mai întâi o lungă listă cu nume de scriitori decedați în interval. în memoria lor a fost ținut un moment de reculegere. I s-a dat apoi cuvântul lui Eugen Uricaru, președintele demisionar, pentru a-și prezenta bilanțul celor patru ani de
Conferința Națională a Uniunii Scriitorilor by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/11575_a_12900]