49,940 matches
-
acesta de stradă numai un ziar în apropiere pe trotuar deschis de vânt la pagina cu anunțuri telefonice unde decesul tău a fost plătit cu cafeaua și țigările mele nu neapărat în această ordine pentru că nu există așa cum nu există întotdeauna un salut înainte de plecare *** mama mă sună din cimitir și-mi spune am numărat morții de anul acesta „n-ai ce face” îi răspund 17 au murit până în noiembrie și mai este o lună până la sfârșitul lumii „n-avem ce
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
și colcăiala timpului și tu să-mi îmbrățișezi oasele strălucitoare ca pomul de Crăciun în care celulele albe și roșii pâlpâie noapte de noapte spre stele. și-am să mă ridic și tu ai să mă primești în casă ca întotdeauna la vreme de viscol și secetă. în sobă vor arde lemnele aduse din pădure, pe pereți vor lumina icoanele. izbăvirea va fi la un pas. VINO AMICE CU SPERANȚ| ȘI-NCREDERE nenorocul și foamea și sila în marile parcuri pe
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
punctul zero care e cel de start. Înainte de a-i vedea fața îi aud vocea pe Muntele Tabor de unde cobor singur cu zece porunci, doar atît cît să te iau de mînă precum pe un bătrîn la trecerea străzii unde întotdeauna ajung numai eu.
Săptămîna de lucru by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4201_a_5526]
-
botul roșu de sânge. Va zice: „Scoală-te, Domn al Sabiei și al Securii!” „Care sabie, care secure?” „Neînfrântele Unelte-ale Secerișului de Primăvară.” „Dar eu Sunt un copil blând, al lumii de asfalt și carton” „Scoală-te! Dincolo de carton e întotdeauna carne și sânge, sub asfalt Sunt oase de animale și oameni, orașe și sate în flăcări” Apoi cu limba lui aspră te va linge pe față: „Hâș, hâș!” Să nu-ți faci casa pe o colină. Să nu adormi. Nu
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
vreme să descopăr crăpăturile din frumoasele case de altădată, să schimb câteva vorbe cu mine, să pun întrebări, să răspund. până la primul stop e o lungă întoarcere-acasă. liniștea vecinii bat în calorifere, îi deranjez, nu le place liniștea mea. pata întotdeauna, cât sunt plecat, în casa mea se sinucide o femeie frumoasă. niciodată nu ajung la timp pentru a o salva. găsesc doar umbra ei, pe podea, ca o pată de sânge.
Poeme noi by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/4633_a_5958]
-
4. femeia este o capodoperă cu jartiera aranjată pentru dans picioarele ei sunt niște spini uriași care nu înțeapă bărbatul are cămașă lucioasă și taie puterea prin umăr cei patru ochi ai lor doar la sfârșit pot să împartă luminițe întotdeauna cu mersul de rac se mișcă femeia fără să știe cine se află în dâra ei perfectă cu aerul din plămâni înălțat cu șoldurile coborâte în glezne spini uriași se sparg în tulpini vrăjite dar dacă sunt șlefuiți ei vor
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
îi așteaptă noapte de noapte acasă. Doar copiii strălucesc în întuneric ca o așteptare de diamant. Când ai un câine, trebuie să-i povestești totul E toamnă și îngândurata vreme își numără frunzele moarte cântate și de alți poeți veniți întotdeauna toamna. Domnul și doamna care au cumpărat înghețată au primit în loc de rest un snop de frunze uscate - știau ce-i așteaptă. În alte țări, îndepărtate de mare, nu ceri niciodată ajutorul, îl pretinzi! M-am îndrăgostit de tine și de
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
care credea că-și aflase lângă tine norocul. Te jucai de-a apa și focul în vagoanele de stafii unde îți alergau copiii din cărări în cărări fără să oprească la stațiile tale numite deportări. Femeile care au amintiri rămân întotdeauna singure.
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
lui selecte. Oricât s-ar fi străduit. Afirm că ele s-au străduit cu adevărat. Și nu s-ar fi dat înapoi de la nimic. Mă gândesc aici la sentimente alese și complicate. La emoții, excitări intime. La extaz. Fiindcă el, întotdeauna, s-ar fi strecurat fluid prin ochiurile plasei. El nu dormea niciodată. Deși părea că doarme mult. Chiar și programul de zi și-l petrecea într-o semi-trezie. Frecventa, așa cum se face asta în mod tainic, cea mai solicitată Școală
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
și semnele vremurilor”) în bucătărie Dorina prepară ceaiul magic de dimineață cu care voi trece iarăși prin realitate ca într-un film fără final și fără prea multe înțelesuri pisica Tsunami stă cuminte la fereastră și îmi cântă: „Paradisul e întotdeauna o poartă deschisă!” Scrisoarea a II-a am deschis Cartea lui Enoh sâmbătă după ora 13.00 când ceața s-a risipit prin biografie și s-a făcut un duh blând cafenelele au scris pe tablele negre de la intrare „fie
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
îți măsor tristețea și disperarea Acum e încă devreme, acum ne mai putem evita unul pe celălalt. Dimineața un soare transparent se mai risipește printre copaci pentru mine. Sufletul meu se mai poate îmbăta de aer și univers - semn că întotdeauna ai fost dispus să-mi mai dai o șansă
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
am condus mai departe știam de astă vară câte ceva despre el mi-a spus anton pavlovici „omul cu contrabasul nu așteaptă automobile și nici nu stă la ocazie și nici nu intră în mașini șofate de necunoscuți el îl așteaptă întotdeauna în crasna puțin aplecat pe stânga (în direcția de mers) pe colegul său de orchestră, flautistul jucikov” la intrare în vaslui l-am zărit tras pe dreapta de poliție pe magistrul ursachi îmbrăcat în costum alb cu papion în mâna
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
nu iubesc și nu întreabă și nu dau Numănui nimic Nici chiar lor, Atâția vii care par morți de mult În ei înșiși, în mine. Din acest oraș De unde încă n-am plecat Strig morții care îmi aparțin Ei răspund întotdeauna: „Prezent” la catalogul celor vii Și îmi rămân captive În surâs Deși am ochi nu îi mai pot privi - îi văd Deși am mâini nu îi mai pot atinge - îi simt. Îi aud. Le caut șoapta Și mi-e dor
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
se sparg în figuri, băieții de băieți o ard la meserie, baștanii se plictisesc, iar expirații sînt rugați frumos să se ducă acasă, să facă puțin nani. Lumea-i o sală de așteptare dintr-un aeroport în care avioanele întîrzie întotdeauna. Lumea-i o magie de-a lui dactăr Nicu & his Skyzoid Band, din care te trezești mahmur și cu fața umflată. Lumea-i un muzeu ultramodern, în care exponatele vorbesc și dau din axoni și dendrite tot timpul. Lumea-i
Lumea by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6302_a_7627]
-
păcat, dar așa îl simt mai aproape, el se naște în slăbiciunile mele, de obicei, în ele locuiește nimicul sau ceva atît de dezinteresat de semnificație, încît seamănă cu nimicul, dar el îmi iubește nimicul, cu asta m-a dat întotdeauna gata, el știe că nimicul meu e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut.
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/6325_a_7650]
-
Hristos, Domnul. Ia-mă, Doamne Ia-mă azi - ce rost mai are ziua de mîine? Du-mă azi de unde am venit. Sau fă-mă praf și pulbere și suflă-mă în aer. Ia-mă, Doamne, ești tot ce am avut întotdeauna într-o singură zi Satana mi-a luat tot ce credeam că am. Ia-mă, Doamne, și fă din mine un lucru mic în cerul Tău infinit. Ia-mă, Doamne.
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
dar tu lipsești mai departe cu încăpățînare n-ai cum să te-nșeli totuși ai fost acolo vei apărea într-un sfîrșit forța gravității e voia prin care lucrurile se repetă vei ajunge și tu uitarea ne face imponderabili liberi întotdeauna pe drumuri uiți ca să iei înălțime să trăiești să scrii tu însă nu nu poți să te desparți tremuri înfășurat în volbura chipurilor ce te-au ajutat să ajungi aici faruri trecute peste față urcă le simți dintr-o parte
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
știu, dar ceea ce mântuie e neapărat al nostru, iar ceea ce mă bântuie e numai al meu. Din urmă vine, cu pas târșâit, inegal, paracliserul, zdrăngănindu-și bolul cu arginți, ca nu cumva să mă prefac că n-aud. Nu am întotdeauna mărunțișul la mine, mă scotocesc până găsesc să-i dau altceva. Astăzi, de pildă, mi-a dispărut ochiul al treilea, din frunte, și am scris, cu degetul muiat în vin, pe luciul oglinzii: „Aici odihnește privirea mea către mine, fie
Epistolă din Sebastia by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Imaginative/6384_a_7709]
-
nici nu ai să apuci să mă atingi măcar. Ești atît de coclit că nici n-am să țin seama de tine, vrăjeală spurcată ce ești! Ești o fiară mică și proastă, ești prea tînăr pentru mine, femeile se maturizează întotdeauna mai repede. Se masturbează, era să spun. Și Olga alergînd, mai întîi, prin grîu. Apoi, prin vița de vie. Și, la urmă, prin porumb. Oho, dar știu că am alergat ceva. Am transpirat ca un elefant pe muchia junglei. Și
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
pleoapă de fildeș, clintirea unei aripi?) Destul să întinzi mâna - va sta. Chiar în toiul uraganului zvârcolit acum urgia-i de mult trecut. Lucrul trece fără să vadă amenințarea, alunecă - imponderabil, sidefu-i lustruit. Mâna ta, întinsă-n norii negri, e-întotdeauna un copac senin, neatins de șiroaiele vinete. Mângâie cu vârful degetelor inima blândă a cerului, marginile ca un praf alb, dantelat ale lucrului rostogolit, în râset, dincolo, până în mierea nopții. Ocean Una sunt cu-acest evreu triestin, evadat cu bunica
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
sălbatice picioare sar surprinse de tremurătoare lunete. aceleași pe câmp filosofice sperietoare, cârtițele în rut în rotunde morminte înmulțite noapte de noapte pe care țăranii le sfărâmă, le-ndreaptă în zori mocniți vorbind despre iminente dezastre și ce presimt ei întotdeauna se-ntâmplă- între nenumăratele lor mâini căzute-s cerurile unul peste altul. revoltați pururi, fumează tabac ieftin, înjură știu doar că viitorul încă nu e trecut neînduplecați precum șarpele căruia i s-au furat puii pe umede pietre își amintesc timpul
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
le-a apucat anorexia 28 ianuarie Câteodată mi-au plăcut amneziile seara erau acolo dulci ascunzișuri naivități veninuri pe care nu le știa nimeni doar eu și mierla de tufiș în umbra verde a copilăriei. 1 februarie În poezie ești întotdeauna singur îmi spunea betiana astăzi la ora șapte de fapt niște cuvinte visate spre dimineață și cu cât ești mai singur cu atât este mai bine știam lucrul acesta de multă vreme Anselmus numai așa solidaritatea umană se naște din
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
să-i spună că n-o să se mai trezească din operație și că inima ei bună n-o să mai aibă putere să bată. Se cunoscuseră la piață, în cartier. Cecilia era o femeie solidă, înaltă, machiată cam agresiv și îmbrăcată întotdeauna în culori țipătoare. Avea un râs în cascadă care atrăgea și o gură cât o șură, când se punea pe vorbit nu se mai oprea, așa cum nu se putea stăpâni să mănânce cât pentru trei. O poftă de mâncare și
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
de cuțit: -Tu de ce nu ești tânără, tanti Adina? Mămicile toate sunt tinere, dar matale ești mai bătrână.... Nu-i plăcea deloc și încerca să se îmbrace tinerește, să arate cât de cât bine, să se machieze, ruj de buze întotdeauna, ba se și vopsise roșcată o dată, doar-doar asta mică o s-o scutească de privirea aia involuntar critică. Nu e deloc adevărat că mama nu are vârstă, că poți să faci copil și la pensie. Bine, bine, tu-l faci dacă
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
ghem în mijlocul casei, Cristinei îi era puțin frică și nu înțelegea mare lucru, iar ea, Adina, nu vrusese să o îndepărteze de tot pe idioata asta de Violeta, pentru că era totuși mama adevărată a copilului. Mai rău era că mai întotdeauna Violeta primea un telefon și dispărea ca-n farmec, așa cum și apăruse, te pupă mama, trebuie să plec că nu mai prind cursa de vineri sau de luni, mereu erau alte zile, să fii cuminte și s-o asculți pe
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]