577 matches
-
Jăluim... că un Toader brașoveanu neguțător... are o dugheană,... pe locul mănăstirii Sfetii Savii, lângă zid, din care dugheană iaste și portiță pin zid, de intră în mănăstire, și fiindcă au făcut o cafenea și fel de fel de oameni întră acolo, care să obicinuiesc a întra și în mănăstire, ne temem ca nu cumva să se întâmple niscai furtișaguri, precum și mai în trecutele zile un tâlhar ce s-au prinsu în mănăstire... din pricina cafenelii or fi întrat înnăuntru... Pentru aceasta
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
are o dugheană,... pe locul mănăstirii Sfetii Savii, lângă zid, din care dugheană iaste și portiță pin zid, de intră în mănăstire, și fiindcă au făcut o cafenea și fel de fel de oameni întră acolo, care să obicinuiesc a întra și în mănăstire, ne temem ca nu cumva să se întâmple niscai furtișaguri, precum și mai în trecutele zile un tâlhar ce s-au prinsu în mănăstire... din pricina cafenelii or fi întrat înnăuntru... Pentru aceasta ne rugăm ca să poroncească preacinstitul Divan
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fel de oameni întră acolo, care să obicinuiesc a întra și în mănăstire, ne temem ca nu cumva să se întâmple niscai furtișaguri, precum și mai în trecutele zile un tâlhar ce s-au prinsu în mănăstire... din pricina cafenelii or fi întrat înnăuntru... Pentru aceasta ne rugăm ca să poroncească preacinstitul Divan lui Toader brașoveanu să lipsască cafeneaua de acolo”. --Mă tem, părinte, că prea cucernicii călugări aveau motive să nu închidă portița... --Care crezi că ar fi fost pricina? --Aș îndrăzni să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cele două aviatoare la București, unde a stat câteva zile, găzduită de Petre Stamatescu, reprezentantul din țara noastră al respectivei societăți. Cu această ocazie, tânăra aviatoare germană a vizitat capitala României, însoțită de Nadia și Mariana. În iunie 1941 România întră în război contra Uniunii Sovietice. Nadia Russo participă, împreună cu Mariana Drăgescu, Virginia Thomas și Virginia Duțescu, la campania Basarabiei. Activitatea tinerelor femei trezește admirație din partea opiniei publice și recunoaștere din partea statului. Mareșalul Antonescu îi solicită generalului Jienescu, subsecretar de Stat
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
ce.arțăgoasă e soacră-mea, ca o baragladină, arată cu degetul spre Dedi. — Baragladină ești tu, îi răspunde Dedi. — Fi-ț-ar gura’ dracului să nu te mai legi dă mumă- mea, că te sparg, afurisâtule, sare Rusalda. — Ho! Pace întră dobitoace. Strigă Samuil și Măru vrând să-i potolească. — Dobitoace sânteți voi, sar femeile cu gura. Se incitaseră spiritele ca și jeturile de scâtei de la focul arzând pe care Prințesa le privea cu nesaț. Ismail, care se amețise bine, începea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu televizorul... La strania asemănare dintre Stan și Tihon și dintre Bran și preceptor. „Cine știe, poate că o fi și un pic de adevăr În toată povestea asta... Poate că babulea nu s-a ramolit de tot, ci a Întrat În contact cu altele spirite. Poate că la apropierea morții Îți năvălește veșnicia În trup...“ Și poate că așa era, căci bătrâna nu mai simțea nici frigul, nici căldura, nici oboseala, nici durerea. Dacă o Înțepai cu acul nu simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
deosebirea că cea oferită de Matei era foarte sexi: decolată, cu bretele, scurtuță, dintr-o mătase foarte, foarte fină. În timp ce se uita în oglindă să vadă cum îi vine, Matei o întreabă: —Ai terminat, draga mea? — Da! Sunt gata. Matei întră și văzând-o cum se privește în oglindă, îi dă jos prosopul de pe cap lăsându-i liber părul ondulat, o ia în brațe și pornește spre dormitor. —Ce faci Matei? —E timpul să mergem la culcare. La momentul acela a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ORI AM FOST ACOLO UȘA ERA ÎNCUIATĂ. ADMINISTRATORUL CLĂDIRII MI-A SPUS CĂ S-A PLĂTIT CHIRIA PE ZECE ANI ÎNAINTE, DAR DE LA SEMNAREA CONTRACTULUI, ADICĂ DE ACUM TREI ANI, N-A MAI TRECUT NIMENI PE-ACOLO. \ ȘI N-AI ÎNTRAT? NU, N-A VRUT SĂ MĂ LASE ȘI N-AVEAM CHEF SĂ MĂ BAGE CUMVA LA PUȘCĂRIE FIINDCĂ AM VIOLAT APARTAMENTUL. ȘI PE URMĂ NICI NU CRED CĂ AȘ FI IZBUTIT SĂ PĂTRUND. AVEA O ÎNCUIETOARE CU SISTEM DE ALARMĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
aprioric, optimul comestibil și urmat de mulțimea, plină de curiozitate, care îl lua înainte, ca apa catastrofalelor inundații de primăvară ale Gegiei, refăcu același traseu, ca și atunci când mersese, cu bătrânul Stalin, de lanț, la Baisa. Împreună cu purtători de topoare, întră în sălciile cu frunze cenușii, precum pielea de șoarece, și îndată răsunară lovituri în cioate. Iar cei mai mulți împresurară Pepenoaica. Doar Stalin, ocrotire solitară și tardivă, se zbuciuma, lătrând și urlând a turbare, neînțelegând rostul învălmășitei și gălăgioasei mulțimi. Cineva, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ieși dezolat și mânios, mai mânios decât atunci când, la un restaurant de cinci stele din Brooklin, în ciorba servită de către un chelner în vestonul lui alb și scrobit, ar fi găsit înotând un fir creț din părul pubian al bucătăresei. Întră în biroul lui și închise bine ușa după el. Se zgribuli imediat, de cum intră: E frig, își zise Profesorul. Probabil oi fi uitat deschisă fereastra... Palpitând molatic, flăcările din șemineul cu horn clădit din pietre îi dauriră ușor trăsăturile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tot acolo. Valetul și bucătăreasa erau soț și soție, dar nu aveau copii. Când valetul îi deschise ușa, Augusto îl întrebă dacă venise cineva în lipsa lui. — Nimeni, domnișorule. Întrebarea și răspunsul erau sacramentale, căci Augusto nu prea primea vizite acasă. Întră la el în birou, luă un plic și scrise pe el: „Domnișoarei doña Eugenia Domingo del Arco. Personal.“ Și apoi, în fața filei albe, își rezemă capul în ambele mâini, cu coatele pe masa de scris, și închise ochii. „Să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lui Eminescu, experiența unei cugetări petrecută constant în tensiunea semnificărilor cosmice a înțelesurilor primordiale, în piscul minții (apex mentis) și acolo se întâlnește cu marile intuiții ale umanității. Căci, scrie Giordano Bruno, "cei aleși au inteligență cerească, posedă lumina divină", întrând astfel în extazul minții in extasis mentis, afirmă Eckhart. Or, pentru cel mai de seamă mistic al Evului Mediu, extazul intelectului posedă acea deschidere supremă, încât îl poate crea pe însuși Dumnezeu. Potrivit fizicii actuale, există o conștiință independentă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
privat Chiar ușă în ușă cu odaia lui Obănceanu, Goncea își amenajase un fel de garsonieră. Fusese cândva un balcon-terasă acolo. L-a închis, l-a tapetat și îl folosea pentru întâlnirile sale discrete. Cei care l-ar fi văzut întrând în clădire nu puteau să creadă decât că se ducea la o nouă discuție cu Afinoghiu. Adeseori, când pleca, lua și hârtiile pe care Obănceanu le scrisese. În lipsă de altă ocupație, Băcănel prinsese mania scrisului. Așternea zelos pe hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
râvneam, totul era sortit eșecului. Nici un profesor nu știa ce se întâmplase. Toți erau la fel ca în ora precedentă, căci dirigintele nostru nu s-a obosit să povestească în cancelarie ceea ce a făcut, iar asta îmi servea numai bine. Întrând în clasă, în loc de niște elevi speriați și stresați, au întâlnit o atmosferă rece și neospitalieră. Toți doreau răzbunarea! Toți vroiau să supună judecății lor pe cei de care depindeau ei și viața lor pe parcursul timpului petrecut în școală. Fiind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
toate cele politiceșci reguli a le întrebuința în contra lipicioasei [contagioasei] colere; care reguli peste tot în contra ciumii sânt prescrise; II. Scutirea de năvălirea boalei până când încă în Țara vecină stăpîneșce; III. Împedecarea lățirei ei, întru întîmplarea de se va arăta întră hotarele Țărei Împărătești sau doară a Țărei Ungurești; 1. Cunoașterea boalei și a curțerei [curgerii] ei; 2. Cum trebuie obștea a păzi întru bolnavi de holeră și întru cei sănătoși; 3. Grija pentru starea sănătății comună a locuitorilor, mai vârtos
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
aici! Pot sta foarte bine și În bălării, la mama acasă. Eram dezamăgită, alarmată și pornită pe harță. Ai puțină răbdare. Mănăstirea se află dincolo de aceste ziduri. Hai să vedem despre ce este vorba și apoi ai să tragi concluzii. Întrând În cetate, În fața noastră, se Întindea o alee cu trandafiri de toate culorile, care te chemau să-i Îmbrățișezi cu privirea. De curând, citisem poeziile lui Pablo Neruda ( Ode). Printre ele se afla și “Odă trandafirului”, care mi-a rămas
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și din picioare. Încerca să se întoarcă în așa fel încât să alunece cu picioarele înainte. Se temea ca în cădere să nu se lovească cu capul de vreun bolovan ori de cine știe ce alt obstacol. Muchiile ascuțite ale pietrelor îi întrau în carne, sfâșiindu-i pielea de pe picioare și spinare. Pe cât putea, căuta să își țină capul sus, ferindu-l de lovituri. Deși ținea ochii strâns închiși, de usturime, lacrimile îi șiroiau pe obraji. Agitându-se atât, consumase și bruma de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
geam și își aduse un scaun mai aproape de fereastră. Se așeză, aprinzându-și o țigară, pregătindu-se de așteptare. Nu dură mult până ce duhul apăru în curte. Negura, adunată din nou într-un ghem, se rostogoli prin poarta metalică. Imediat ce întrase în incintă, se întinsese pe toată suprafața betonată. Acum nu avea mai mult de o palmă grosime, părând o apă ce inundase toată împrejmuirea. Deși știa că nu poate intra în clădire, pe Boris îl trecură fiori reci pe spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în toiul unei consfătuiri militare. — Cine mai patricipă? — Seniorul Haigo, Seniorul Osa, Seniorul Hara, Seniorul Asami și Seniorul Katsutoshi. Dacă așa e, pot să mă alătur și eu. — Ba nu, mă duc să vă anunț. — Nu va fi necesar. Genba întră cu forța. Menju îl privi cum se îndepărta. O expresie de nefericire îi înnegură chipul. Provocarea pe care o aruncase cu un moment în urmă, riscându-și propria reputație, nu era doar de dragul regulamentelor militare. De câtva timp, încerca, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
jumătate dintre florile pe care le adusese. Fiindcă cel mai în vârstă dintre doctorii asiatici o privea din ușă, ezită la piciorul patului meu, zâmbindu-mi cu o căldură bruscă, nesigură parcă dacă mă va mai revedea vreodată. O infirmieră întră în salon cu un bol în mână. Era nou-venită în secția accidente, o femeie cu aspect rafinat, aproape de patruzeci de ani. După un salut plăcut, trase cuverturile deoparte și începu o examinare atentă a bandajelor mele, urmărind cu ochi serioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Și atunci, oare de ce mai stăm ca proasta-n capul satului și ne mirăm, că primim din toate părțile șuturi curat, europene în fundul nostru pretins, poate pe bună dreptate, european. Tragem din greu consecințele acelei axe BucureștiLondra-Washington, care i-a întrat așa de adânc în fund lui Băsescu, încât nu mai poate fi extrasă cu nici un chip, de nimeni, decât odată cu el. În urma intervenției hotărâte a președintelui nostru, s-a constatat că nici Sarkozy și nici Angela Merkel, nu și-au
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
că trebuia să-mi abandonez puținii prieteni pe care mi i-am făcut în Boston. Însă nu înțelegeam de ce au decis părinții mei să ne mutăm atât de departe. În acel moment, gândurile mele au fost spulberate de mama ce întrase în cameră, speriată parcă de atitudinea mea. S-a așezat pe pat, lângă mine, și cu lacrimi în ochi mi-a spus : Ella, nu este vina noastră că trebuie să ne mutăm, dar tatăl tău a primit scrisoare de la compania
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un cordon ombilical care leagă bărbatul de locul misterios al creării sale și, de-a lungul vieții, el continuă să-și extragă sănătatea și vitalitatea din acea legătură, realitate ce are ecou și în această poezie anonimă din dinastia Ming: Întrăm în această lume pe ușile Porții de Jad Și, odată născuți, căutăm mereu Să ne întoarcem. Acest adevăr etern Are un mesaj: Acela că bucuria și puterea bărbatului Vin din același loc Al creării sale. În mod semnificativ, misticii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
care dezbrăcase capotul gros de molton, lăsase casânca și stătea În fața focului care Îi punea În evidență un alt capot, din mătase sângerie, strâns pe corp și lăsând să fie doar ghicite formele unui corp proporționat dumnezeiește. A mai spus: Întră În pat sub plapomă că eu nu mă uit la tine! Va era În mare Încurcătură, avea indispensabili, izmene, din pânză de America și nu știa dacă se cuvine să intre cu cămașa din albită și În izmene, destul de curate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fețe lungi, osoase, galbeni și schilavi. Aveau haine peticite și rupte, murdare de culori. Au deschis ușile, biserica, goală, fără pardoseală, mirosea a tencuilă proaspătă și avar. O umezeală rămasă de cu iarnă se simțea din pereți. Prin ferestrele turlelor întră lumina veselă a soarelui. Au amestecat vopselele și s-au suit pe schelele pline de ciment, au întins cu bidinelele zugrăveala până și:au potrivit cum le plăcea culorile și s-au apucat să picteze pe domnul Isus, pe Maica
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]