89,143 matches
-
cazul de față, excepțională, datorată doamnei Magda Jeanrenaud). Studiul introductiv semnat de Andrei Corbea delimitează viziunea lui Bollack de ale "adversarilor" Heidgger, Gadamer, Foucault, Derrida, Genette, Jean Pierre Vernant ș.a., sau de ale "aliaților" Alexandre Koyré, Paul Celan, Peter Szondi. Întrebările puse de Patrick Llored lămuresc itinerarul filologic spre căutarea sensului și bătălia pentru sens: drum livresc, dar acesta e "adevărata viață", "mai adevărată decât experiența trăită, pentru că această viață în literă a știut să o transfere într-o altă ordine
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
Tudorel Urian Cum a fost posibilă această hipnoză în masă numită comunism care a atins pînă și cele mai sofisticate spirite ale secolului XX? Un răspuns cît se poate de plauzibil la această întrebare se poate afla citind cea de-a doua ediție a formidabilei cărți a lui Vladimir Tismăneanu, Ghilotina de scrum. Apărută în climatul tulbure de la începutul anilor '90, la o editură din provincie (Editura de Vest, Timișoara, 1992), Ghilotina de scrum
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
Cum trebuie pusă în discuție chestiunea crimelor comuniste în așa fel încît să nu fie lezată sensibilitatea milioanelor de oameni care au crezut sincer, au sperat și au suferit, în numele acestei utopii? Vladimir Tismăneanu oferă un răspuns indirect la această întrebare atașînd la sfîrșitul volumului superbele (chiar și din cea mai pură perspectivă literară vorbind) scrisori către Julien, unul dintre foștii camarazi de arme și de idealuri ai tatălui său. Presărate cu accente patetice, aceste scrisori îmbracă reproșurile în iubire și
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
romanul Leneșul. Alte posibilități materiale l-au îndepărtat de Paris. "Între timp revista a devenit o revistă normală, adică" după cum insistă el asupra noului conținut "culturală". Este exact trăsătura asupra căreia insistă și Virgil Ierunca. În convorbirea cu el, la întrebarea pusă de Ileana Corbea, "Cum priviți acum, în perspectiva a peste 40 de ani semnificația unei reviste de metafizică și poezie", numind "Caete de Dor", răspunsul include unitatea biografică a revistei, definirea drumului propriu prin metafizică și poezie. "Apoi, istoria
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
serioasă" nu mai poate fi urmărită fără ipoteza unei imagini corespondente. De aici vine și preferința pentru un anumit tip de muzică: cea care poate fi transformată cu ușurință în "ambient" sonor pentru un scenariu imaginar, de esență cinematografică. La întrebarea "de ce v-ați ales" această lucrare, mulți studenți mi-au răspuns că le-a plăcut un anumit film. Cei care-și aleseseră Brahms, o făcuseră datorită temei vestite din filmul "Vă place Brahms?". Cineva, cu un spirit de frondă disimulat
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
spun iezuiții sclavilor, dar în răcoroasa noapte arheozoică spre care mă duc cercetările mele, când vom fi înfășurați în racheta noastră din coajă de mesteacăn, uniți în străvechiul stil trainic, carne și spirit, și când îți voi pune vechea mea întrebare: sunt stelele, în fond, cu adevărat mici, oh, Catherine Tekakwitha, să-mi răspunzi în Hiro-Koué. Întotdeauna mi-am dorit să fiu iubit de Partidul Comunist și de Mama Biserică. Mi-am dorit să trăiesc într-un cântec folk, precum Joe
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
rog, nu o priviți, așadar, ca pe o replică (nici nu este cazul!), comentariul dumneavoastră fiind, de altfel, un excelent exercițiu analitic la un remarcabil eveniment editorial. Cu deosebită considerație, Gheorghe Mihai Bârlea Domnule Manolescu, Cu respect vă adresez următoarea întrebare: lecturând extraordinara dvs. antologie Poezia română modernă de la G. Bacovia la Emil Botta, ed. Allfa, București, 1996, la pagina 438, citim vis-à-vis de Tristan Tzara: "Numele adevărat S. Samyro. Născut la București în 1896." Stimate domnule Manolescu: numele adevărat al
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
prezentul ar fi doar un prag între modern și postmodern, ultimul aflîndu-se în curs de constituire, în timp ce Calvin O. Schrag circumscrie postmodernismul trecutului. După cum Matei Călinescu sugerează aceeași atmosferă retro: "Eclectismul rafinat al postmodernismului, faptul că el pune sub semnul întrebării unitatea și atribuie valoare părții în detrimentul întregului la acest sfîrșit de secol, ne reamintește de «euforia decadentă» din anii 1880". Un veritabil nor al lui Polonius! Ne-am exprimat cu alt prilej opinia că postmodernismul reprezintă un soi de clasicism
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
spunea Eliot despre scriitorul de geniu, care nu se mulțumește să imite, ci fură de-a dreptul, să transforme împrumutul în ceva mai bun? Dacă dorința de Celălalt este, în realitate, capacitate de dialog sau chiar de evaluare critică?". O întrebare de-o dureroasă realitate, pe care nu o dată o escamotăm din timiditate, din politețe sau dintr-un impuls naiv de autosupralicitare. Răspunsul e schițat într-un spirit de bun simț. O cale a "occidentalizării" intelectualului român ar fi cea a
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
Nu ne permitem să facem speculații asupra diferenței de viziune politică între actualul director al Realității tv și dl Tănase, dar între Vectorul Cristoiu și emisiunea dlui Tănase o preferam pe cea de-a doua. l Rămîne un semn de întrebare după ce dl Tănase a fost suspendat de la Realitatea tv. Care dintre posturile de televiziune din Capitală va fi interesat de o emisiune realizată de Stelian Tănase? Asta ar fi, cum se spune, o adevărată probă cu turnesol, că o personalitate
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14297_a_15622]
-
pe-o fraudă semantică: dacă germanii nu fac un secret din faptul că Hitler a condus statul vreme de vreo doisprezece-treisprezece ani, de ce-am ascunde noi realitatea că Antonescu a condus România timp de patru ani? Strâmbă logică. Unei întrebări limpezi ( De ce se află statuia lui Ion Antonescu pe culoarele guvernului?") i se răspunde în afara chestiunii. A negat cineva că Ion Antonescu a fost conducătorul României? Nu. Atunci, de ce era nevoie de invocarea Führer-ului - altfel decât după o logică psihanalitică
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
critic. În 1993, romanul Ohne einander al aceluiași autor avea printre protagoniști tot un critic literar, evreu de origine, care se numea în paginile cărții König și pe care colegii îl porecliseră Erlkönig (după balada lui Goethe care începe cu întrebarea de ce gonește un tată în noapte cu copilul său în brațe, pentru a se sfîrși cu amara constatare că pruncul murise în brațele părintelui său). Printr-o malițioasă analogie, criticul primește porecla literară fiindcă în îmbrățișările lui mult prea strînse
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
una din temele emisiunii televizate Cvartetul Filozofic, difuzată pe programul doi ZDF, realizată de Rüdiger Safranski și Peter Sloterdejik a fost "scandalul". Revenind la cazul Walser și la scandalul politic Mollemann, ultimele dintr-o serie mai recentă, se ridică și întrebarea: cu ce se soldează ele? Cu o clarificare a cauzelor profunde ale diverselor resentimente? Cu o mobilizare a spiritelor în favoarea unei opțiuni juste? În loc de răspuns, să admitem următoarea ipoteză: dacă cineva ar privi, nu de la înălțimea zborului de pasăre ci
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
Cronicarul a publicat, între altele, o notă intitulată: A fost Adrian Păunescu agentul lui Ceaușescu? și în care comenta un articol din ziarul Evenimentul zilei. Cronicarul a preluat, cu această ocazie, supoziția directorului ziarului citat cum că (dar sub semnul întrebării?) interviul acordat de Mircea Eliade lui Păunescu este o "minciună gogonată" pusă în cîrca savantului român de peste hotare. Mai mult, Cronicarul vine și cu o supoziție personală: "De ce n-am accepta că atunci cînd A.P. s-a întîlnit cu M.E.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
lua în răspăr toată literatura anterioară. Ar trebui să le reamintesc ce a făcut Tzara, speriat de oficializarea dadaismului. L-a declarat mort și îngropat. E o lecție de care ar trebui să țină cont cînd vine Mincu și pune întrebări precum aceea de mai sus. În fine, o veste bună: în editorial, Eugen Uricaru descrie Campania "Pentru lectură" inițiată de Ziua literară. E prea frumos, ca să nu fie adevărat. Din EVENIMENTUL ZILEI din 10 iulie, culegem o incredibilă probă de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
Premierul Năstase a ajuns la concluzia că trebuie ca acei membri ai PSD care au parte de o mediatizare negativă să facă obiectul unei monitorizări în cadrul PSD. Cum această intenție a premierului a fost anunțată de mai multe ziare centrale, întrebarea Cronicarului e de ce PSD, partid cu peste o jumătate de milion de membri, are nevoie de presă ca să afle cu ce se ocupă membrii săi deocheați? Nu se știe în PSD ce fac membrii marcanți ai partidului, sau a devenit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
la ce v-ați gîndit cînd ați văzut pentru prima oară cartea de debut, Viața fără nume (Editura Dacia, 1980), ce-ați simțit - gîndit, cînd ați ținut-o în mîini? Dacă mă străduiesc puțin, pot construi niște amintiri în direcția întrebării, dar la ce bun? Prima carte a venit, după orgoliul meu de pe-atunci, destul de târziu. Aveam deja 28 de ani, trecusem din grădinile paradisiace ale studenției și �Echinox"-ului în �câmpul muncii" și vieții, cu navetă la Cavnic, cu
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
nu știu de ce, poate pentru că pe atunci n-aveai voie să ai insomnii, dar'mi-te să mai scoți și avantaje din ele, așa că volumul a trebuit să apară cu titlul Insomnii lângă munți. A doua e cea numită în întrebare. Amândouă mi-au fost cerute și, deci, oferite cu generozitate de editori: poeții Ioan I. Iancu și, respectiv, Gellu Dorian - cărora le mulțumesc și pe această cale. Dacă nu mi-ar fi fost solicitate, nu m-aș fi gândit să
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
rol foarte important, începînd cu titlurile. Ce rol a avut pentru dv. ca poet copilăria? Dar adolescența? Vă amintiți cazuri mai interesante, din orice punct de vedere, din acea perioadă? Aveți întâmplări care v-au marcat, ca om? E o întrebare atât de grea! Pusă mie, ea ar trebui să mă împingă pe un teritoriu pe care, datorită firii mele, l-am ținut mereu ocultat. Mă simt de-a dreptul panicat când sunt iscodit asupra dedesupturilor ființei mele. Acolo sunt interioarele
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
mai mult sau mai puțin caste, mai mult sau mai puțin reale, cronotopi misterios remanenți ai unei/unor �vieți fără nume". Titlurile poeziilor? Niște sintagme de dânsul inventate ca, cu a lor putere să țină oarecum în jug poemul. O întrebare despre inspirație, da Inspirația, da, da. Multe-am mai trăncănit pe la ore despre asta elevilor și elevelor, copiilor și copilelor ani după ani Barba mi-a încărunțit, dorm tot mai mult și-aș vrea să dorm tot mai puțin Inspirația
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
ramuri încă neînverzite - niște lindeni Da. Și credința, și coerența principiile, dreapta măsură - pe la ore, ani după ani, copiilor, copilelor Aș vrea să dorm tot mai puțin" V-am răspuns (vorba vine) cu poemul de la care cred că ați pornit întrebarea. Altfel, eu chiar cred că inspirația există. Numai că știu tot mai puțin ce este ea. Așa, prin asociere, mi-aduc aminte de poemul acela în proză al lui Baude-laire, �îmbătați-vă": Trebuie să fii mereu beat. Aici e totul
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
militantă. Cum spuneam, avem un lung șir de exerciții de admirație. Niște "exerciții convenționale" fără paradoxul de construcție care apărea la un Cioran. Ion Pop comentează cu acuratețe cele mai bune cărți din ultimul deceniu, însă nu pune sub semnul întrebării nimic din succesele editoriale care îi pică în mînă. Prima parte, cea în care este analizată literatură memorialistică, se încheie cu un eseu despre puterea pierdută a scriitorului român: autorul face o excelentă trecere în revistă a pierderilor suferite de
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
în exclamații și replici mărunte, iar publicul spectator și telespectator nu a aflat nimic important din ce au făcut sau fac cei plecați și mai ales care este viziunea lor despre dans, acum, în ceasul maturității depline. Cu o simplă întrebare, acest ultim punct a fost bine marcat de Ziua Internațională a Dansului. Apoi, perpetuarea unei mentalități din vremuri de tristă amintire, aceea de a nu consulta un juriu de specialitate, a dus la absențe nejustificate profesional. Spre exemplu, Petre Ciortea
Evenimente din lumea dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/15051_a_16376]
-
acela că tonul calm, potolit, "obiectiv" pe care vorbea făcea credibile unele din afirmații. Grav a fost că Mizil a spus ce a spus (urmărit cu atenție mută și respectuoasă de moderator, a cărui voce mieroasă abia dacă a articulat întrebările) și că n-a spus ce trebuia spus. A spus, de exemplu, că Dej și-a iubit țara pînă la a solicita în 1953 o hotărîre de guvern care să comunice sovieticilor că R.P.R. n-are nevoie de trupe străine
Propagandă comunistă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15035_a_16360]
-
puteam întreba dacă această practică actuală nu are efecte asupra funcționării societății... Pe scurt, cred că funcția cu adevărat majoră a colecțiilor din muzee și a documentelor legate de aceste colecții este că, prin comparație, ne obligă să ne punem întrebări cu privire la practicile noastre actuale. Una înseamnă practicile trecute, nu spun neapărat depășite, ci revolute, și care aparțin memoriei noastre, una este, așadar, conservarea, și altceva sunt practicile și dezvoltarea lor. Iar muzeul nu are deloc sarcina de a organiza practicile
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]