30,844 matches
-
care participase în 1968, fapt ce o desparte de Eugen Ionescu al carui remarcabil portret îl face), mai curînd una de rezistență, "surda, îndîrjita, ratată, ŕ la Bartleby, scribul". Recurge la noi digresiuni și citate (din Walter Benjamin, de pildă), întrerupe lectură și o reia mai apoi, argumentează și contraargumentează, pendulînd neîncetat între "indignare și respect". Distanță istorică nu poate fi evitată: deși aparțin aceluiași secol XX, diferențele sînt majore, în cei cincizeci de ani petrecîndu-se numeroase și hotărîtoare schimbări de
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
Eugen de Savoia, baronul-guvernator Giuseppe di Brigido, pe vremea lui Iosif al II-lea, pentru a nu mai vorbi de iluministul venețian Francesco Griselini (geograf, istoric, desenator, cartograf, economist, etnograf, botanist) au readus Banatul în sfera civilizației occidentale, restabilind legăturile întrerupte între două țări avînd cîndva aceleași obiceiuri și guvernare. Dar lungile secole de izolare explică de ce românii - scria Guarnieri în 1939 - fixați la un anume mod de viață, devenit obișnuit, deși prin unele aspecte primitiv, nu se despart de el
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
folosită ca limbă oficială pe teritoriul României. Țelul ideologic subiacent acestui proces l-a reprezentat șubrezirea temeiului lingvistic al sentimentului etnic și al conștiinței apartenenței naționale a populației românești din ținuturile de dincolo de Prut. Acest proces de involuție a fost întrerupt de cursul istoric declanșat de evenimentele politice de după 1989. Afirmarea statutului de limbă oficială a Republicii Moldova s-a asociat cu modificarea atitudinii lingvistice a autorităților din Basarabia. Trecerea la grafia latină, consolidarea poziției limbii române în școală, în administrație și
Româna de dincolo de hotare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16247_a_17572]
-
ci despre ale colegilor mei. La ce scrieți în prezent (pentru că sunt sigur că scrieți)? Cînd se va găsi în librării o nouă carte semnată Augustin Buzura? Deși am mari dificultăți cu timpul ca simplu slujbaș al patriei, nu am întrerupt o clipă scrisul, ci numai publicatul. Lucrez mai demult la un roman intitulat provizoriu Raport asupra singurătății și am terminat de adunat într-un volum diverse articole publicate fragmentar sau nepublicate. Încă nu m-am adresat unei edituri și nici
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
li se dă, istoria parcă le-ar da o șansă... În momentele cele mai înflăcărate ale discuțiilor, în mijlocul cărora ședea țeapăn pe fotoliul cam șubred Louis XV, Axente, musafirul de stînga, este ridiculizat de ceilalți cum vorbește, cum mănîncă, cum întrerupe lumea cu "lozinci bolșevice". Marea revelație a revoluției comuniste are loc în "Vizuina cu hoți" unde deposedații, exploatatorii de altădată respiră pe centimetru pătrat unul lîngă altul ca în anticamera viitoarelor pușcării pe care cea mai mare parte dintre "reacționarii
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
indicații, cînd merg, pînă la capăt, împreună. Cred că cele mai importante și solide roluri ale Valeriei Seciu au fost fructul comunicării cu Cătălina Buzoianu. După mulți ani, după spectacolele Pescărușul de Cehov și Pelicanul de Strindberg, colaborarea s-a întrerupt. Nici astăzi nu știu motivele reale și oricum asta nu are nici o importanță. Ca în orice cuplu s-a instalat o criză. Fiecare a crezut că poate la fel de bine și cu altcineva. În continuare susțin că în tot acest interval
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
pasajul în care memorialista se descrie pe ea însăși frecventând spitalul în care se afla internat, într-unul din saloane, André Malraux: "Revăd culoarul de la spitalul Salpêtrière pe care treceam în vârful picioarelor când ajungeam în dreptul camerei sale, să nu întrerup cu cel mai mic zgomot filmul său interior. La plecare însă, ieșind din pavilion, convinsă că n-o voi mai vedea niciodată pe Monique de la Bruchollerie șprietenă a autoarei, bolnavă de cancer și internată în același spitalț, m-am așezat
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
un film despre cum sunt privite evenimentele din decembrie '89 și ianuarie '90 din România în Occident. Filmul acesta se numește actualmente Manipularea, filmarea lui a început cu actori francezi și români și echipă franco-română în noiembrie '99, s-a întrerupt în decembrie '99 și sper să se reia și să îl termin în curând. Ce m-a determinat pe mine, regizor român stabilit în străinătate, să aleg acest subiect, bătut și răzbătut în România, și poate doar cu ceva mai
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
ele însă fără indiciul clar al unei raportări inteligibile. Cel mai turburător, în vis, este că el poate să producă segmente de existență aievea. Ca și cum ele s-ar întîmpla în realitate. Și cînd ne trezim cu senzația că am fost întrerupți tocmai în momentul în care cele visate păreau să anunțe un deznodămînt. Exact ca atunci cînd cineva ne deranjează brusc să vedem finalul unui film palpitant. Iluzia că totul a fost de-adevărat este încă o probă că în noi
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]
-
treia din tomul XIII, conținînd continuarea literei V și literele W, X, Y. Următorul pas va consta în umplerea golurilor, prin completarea literelor rămase neterminate - D (în 1949 apărea fascicula D-de) și L (cum se știe, seria veche se întrerupsese la cuvîntul lojniță) - și prin introducerea celor necuprinse din rațiuni de sistem ortografic (K, Q). Responsabilii actuali ai dicționarului anunță publicarea unor volume care să reia și să integreze părțile vechi (din D, J, L) și speră în realizarea unui
Ultimele litere ale alfabetului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16373_a_17698]
-
de care Warren - un ins mai degrabă pasiv, dacă nu letargic prin formație - trebuie să fi avut nevoie, Babbitt a sfîrșit prin a-l intimida mai degrabă decît încuraja, astfel încît după Harvard nu a urmat doctoratul, ci și-a întrerupt studiile predînd timp de doi la University of Minnesota. Iar cînd mai tîrziu avea să revină pe băncile școlii, ca doctorand, Warren a ocolit Harvard-ul impetuosului Babbitt, preferînd în schimb Princeton-ul. Ca profesor la rîndul său, Warren va fi fost
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
dinamică, pe măsură ce se formulează ca lanț linear de litere; desigur, va trebui să fie depășită șí această fază - iar aceasta este pe cale de realizare tehnică -, deoarece fragmentează prea mult replica lui B către A, astfel încât A poate eventual s-o întrerupă, când "a ghicit" restul literelor). Intercomunicarea prin C mai implică șí o altă fațetă, ale cărei particularități aș vrea să le semnalez. Și anume, emiterea (redactarea) prin mijlocirea C și receptarea (citirea) unor mesaje (texte) lungi pe ecran. Aceste activități
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
glorie a rasei noastre, una gloria della nostra rasa... 24 decembrie, duminică, New-York. Ședință religioasă a quakerilor. Mă introduce T. Purdea, un român foarte bine și soția lui. Cum tăceam. Ședința consacrată tăcerii. Din cînd în cînd, cîte unul își întrerupe tăcerea, brusc, se ridică de pe bancă și începe să vorbească. Întîi, așadar, meditezi un timp, apoi spui la ce ai meditat. Sau povestești ce ți s-a întîmplat recent. Tipul care spunea că trebuie să separe cartofii buni de cei
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
mai încrezător: ieșirea din tragic. Profesorul Negrici spunea cu totul altceva decât dacă îi place sau nu să meargă la teatru, și o spunea în același cod în care a funcționat literatura generației șaizeci. Anume, că determinismele păguboase pot fi întrerupte, că lumea poate fi schimbată, că există viitor. Aceasta este forța modernismului postbelic: codificarea, cu determinări din ce în ce mai standardizate pe relația dintre semnificant și semnificat. Ideea și rețetele unei retorici ontologice circulau înainte de 1989 și traseele lor pot fi acum studiate
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
tipicul" pierdut al scrisului. E, Steaua fiecăruia, căutarea neliniștită a locului bun. Obiectele păstrate dintr-o viață rostuită îngînă, încă, "muzica" lor, bruiată din ce în ce de cadențele "lumii noi", ca Simfonia destinului "ieșind" dintr-un gang de cartier. Întreruptă de "accese" paseiste, adaptarea vine, cu timpul. Și romancierul se întoarce la uneltele sale. Nu și soția, artistă emerită, de care teatrul, așa cum a ajuns, nu mai are nevoie. Spectacol de despărțire, masă festivă, "artificii" poleite care ascund, frumos, pe
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
simțul sacrificiului ? Vrei să ajungi în UE obez ? Cum am apărea noi acolo rotofei și transpirați ?... Privește la televiziune: vezi ce siluete demne au ueropenii ? Și dacă nu ne vor vrea, pe cine vom mai da vina ?... -Domnu' mieu, mă întrerupe, "Nu știu alții cum sunt", dar eu, când am pe cine să dau vina, mă simt un individ realizat, cu zapiscă de doctor în ce domeniu vrea internetul, cu vilă și piscină construite din bani publici, respectiv unul dintre cei
Noi știri TV sau metode de a-l face pe român să vorbească singur by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11872_a_13197]
-
un limbaj comun tuturor (...)". Din off veghează ochiul lipsit de pleoapă al lui Kafka. Discuțiile aplicate care, după cum am arătat, au ca scop susținerea și dezvoltarea unui model teoretic, se pierd, uneori, în lungi divagații istorice și comparatiste și sunt întrerupte de asocieri spectaculoase, de trimiteri surprinzătoare și de comparații-mănunchi, între noțiuni, cărți și literaturi. Savantul e la el acasă și nu dorește nicidecum să clarifice demonstrația, simplificând munca cititorului. Din contră, el își etalează aristocratic ușurința cu care se mișcă
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
a cădea în manierism. Deși fosta doică îi evocă aleatoriu și parcimonios întîmplări din trecutul ei de martoră, mai rar de protagonistă, fetiței care - tipic - cere date suplimentare, fără să le primească, cititorul află restul pentru că, acolo unde Amalia își întrerupe evocările, intervine relatarea organizată, la persoana a treia, a vocii narante. Biografiei liniare a Amaliei (tînăra țărancă obligată de soacră să-și lase pruncul și căminul pentru a alăpta nou-născuta familiei nobiliare și unde va rămîne peste treizeci de ani
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
periferiei mizere, promiscue. Discursul la persoana I nu este liniar, planurile temporale intersectîndu-se frecvent; flash back-urile sînt necesare pentru ca Alberto și, odată cu el, cititorul, să înțeleagă reacții, evenimente cîndva petrecute. Palierele se juxtapun întrucît relatarea, cu inserțiuni de dialog, este întreruptă de scrisori adresate virtual mamei, de frînturi din poeziile ei dedicate sau notații de jurnal. Interesul nu rezidă însă atît în factologic, cît în puterea de a sugera percepții vagi, abisuri psihologice, nebunia (în momentele de întrerupere a canalelor de
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
fie, nu prezent, dar prezență printre noi. ("Era singură" e un fel de a vorbi, pentru că n-am întâlnit-o niciodată altfel decât înconjurată de prieteni, foarte diferiți între ei, dar alături datorită ei. Orice oră petrecută cu ea era întreruptă și de soneria telefonului care-i aducea voci de pretutindeni din lume, așa că uneori mă întrebam când mănâncă și când doarme. Avea un adevărat talent de a strânge oamenii laolaltă). La Comana se ajunge pe o șosea șerpuită, la sud
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
universul morții. Chicot era (dat drept) mort în clipa cînd își face apariția în romanul Celor patruzeci și cinci. El se materializează ca o voce în semiîntuneric, într-o noapte fără somn a regelui Henric al III-lea, căruia îi întrerupe un solilocviu despre moarte, viermi și solitudine. Iar acesta îl ia, firesc, drept mort, drept o fantomă. Ceea ce Chicot nu neagă, dar nici nu confirmă. Lasă să plutească dubiul, căci strigoii țin de două lumi, însă nu aparțin nici uneia cu
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
cu Thanksgiving, cu tradiționala masă de familie în jurul fripturii de curcan. Se va încheia după anul nou. Un răstimp dominat de isteria comercială, exacerbată de situația economică precară și de amenințarea războiului din Irak. Programele de radio și televiziune se întrerup mai des ca de obicei pentru a face loc unor reclame gălăgioase și precipitate. Telefonul sună des. Telemarketul e mai activ ca oricînd. Mi se propune să-mi schimb banca și compania telefonică, să beneficiez de soldurile diferitelor magazine. Cutia
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
o rezervă regizorul/co-scenaristul: scenele de război. Sunt nu doar avizate din punct de vedere istoric, ci și echilibrate, concise, nu abuzează de violență, au chiar un miez dur într-o coajă agreabilă: un ceas care cîntă, iar melodia e întreruptă de sunetul glonțului care găurește mîna soldatului. O logodnă foarte lungă e un film pacifist, dar nu-și atinge scopul aruncându-ți războiul ca pe un pumn în față, ci presărându-l cu mici gingășii și tandrețuri, momente de poezie
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
în urma lui Lionel, socrul și "tatăl spiritual", în urma tinereții, în fond, cu angoasele și luptele ei, requiem for a dream. E căutarea frisonantă a unui vis niciodată redobîndit pe deplin, care se arată în frînturi, cînd repetat, chinuitor, cînd premonitoriu, întrerupt de scrisori, multe scrisori, ale unui îndrăgostit aventurier. Povestea e, parcă, cea din versurile lui Dimov: "duceam de mînă fata cea goală, cu tricorn/ Să fie, pradă dulce, mîncată de licorn." Altfel spus, o carte a iubirii amenințate, pîndite de
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
Luminile se sting și se reaprind apoi, cu o rapiditate care derutează ochiul, în altă parte. Jumătate viață, jumătate moarte, "ceva la fel de frumos ca și fumul", jurnalul atrage mai spre suprafață schițele viselor din interior. Desene stilizate, ca niște totemuri, întrerup, din cînd în cînd, coerența specială a mărturisirilor, organizate parcă pe un "calapod" romanesc. E vorba fie de un "dicteu" fie, mai degrabă, de misterioasa putere a morților asupra celor vii. Gabriela Melinescu scrie o carte a "regăsirilor", a întîmplărilor
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]