2,365 matches
-
și mândria; o generație nouă, dedicată În mai mare măsură decât precedenta fricii de sărăcie și adorării succesului; crescută ca să constate că toți zeii muriseră, toate războaiele fuseseră duse la capăt, că toate credințele În om se cutremuraseră... Amory se Întristă pentru ei, dar nu era Încă trist pentru sine: oricare ar fi fost domeniul destinat lui - arta, politica, religia - știa că acum este În siguranță, eliberat de isterii, că poate accepta acceptabilul, poate hoinări și crește, se poate revolta, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
amintea nimic, puteau să se joace cu el acolo, era mai eficient, dar Contesa nu și nu, heruvimul meu, trebuie să nu intervenim brutal în cursul firesc al vieții lui. Domnul Popa a ajuns la mormântul Contesei. Parcul ăsta îl întristează puțin, nu-și dă seama exact dacă din cauza oamenilor care-și plimbă fericiți, aproape cinici, câinii lor vii, sau din cauza copiilor care țipă, se joacă, cad, mănîncă întruna și sunt plini de muci. Uite unul care aleargă spre el. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și de ce cântă. Lumea se bucură că vine pe lume un prunc, asta cred că este chiar de când lumea, doar că bucuria durează tare puțin, iar când este vorba de Iisus, doar ce se naște că și începem să ne întristăm pentru moartea Lui, care este doar la câteva luni distanță. Această comprimare a timpului, de la Crăciun până la Paște, este ciudată, stranie, nici nu te bucuri bine și tristețea umple sufletele nemângâiate ale oamenilor. Stau în camera de hotel, copiii strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cânte pentru oamenii din cartier, tot nu prea avem parale acum, la sfârșit de an, ce-ar fi dacă noi, actorii, am cânta împreună cu oamenii, așa cum facem acasă când stăm cu toții la un pahar de vin, îl ascultăm pe Hrușcă, întristându-ne duios, și îi privim pe țânci cum împodobesc bradul? Zis și făcut, tragem vreo 5.000 de fluturași, îi împărțim pe stradă locuitorilor cartierului Militari, cumpărăm doi brazi frumoși, instalăm stația în amfiteatru și așteptăm să vină lumea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
voi numi: figurație. Deosebirea dintre figurație și alegorie aș putea explica-o mai cu succes, domnului Lovinescu, prin viu grai. Știu că vorba mea scrisă e înzestrată pentru domnia-sa cu proprietăți de opacitate și căldură obscură. Odată, acest lucru întrista de moarte sufletul meu. Dar sunt silit și alerg astăzi la expedientul scrisului, exercițiile pedagogice orale, de altădată, fiindu-mi interzise (probabil, până la urmă). Ar fi deci între figurație și alegorie deosebirea cunoscută între operație și formulă. Operația: transformare, liberă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vorbele cu care În suflet greu eu te-am lovit. Îmi iartă gândurile rele De-au fost spre tine îndreptate, Îmi iartă zilele-n tăcere, Mă iartă că îți sunt departe. Și iarta-mi vorba mult prea aspră, Ce te-ntrista de multe ori, Și iartă-mă, iubită mamă, Că astăzi nu pot să-ți duc flori. Această zi, că-i ziua ta, Și tot ce-n viață ai făcut, Iubită mamă, le-oi cuprinde În calda-mi lacrimă și-ntr
LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364302_a_365631]
-
stăpânire pe suflet de cum ajungi la Săpânța. Aici, simți trecutul și viitorul, metamorfozate în sentimentul ancestral al dăinuirii veșnice, viu și liniștitor. Vremurile nu țin pasul cu oamenii. Uneori, împotriva lor, vremurile ridică dureros granițe de apă sau de piatră, întristând neamul. Dar ele nu pot înstrăina sufletul. Chiar dacă este străpuns uneori de linia imaginară a graniței, acesta rămâne întreg, la fel de viu și nevătămat, de o parte și de alta a convenționalului. Nu se putea însă să se rupă iremediabil trăirea
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
diferite case, la familii de tot felul. Oameni muncitori, intelectuali de vârste diferite. Am avut ocazia să aud și să văd convorbiri plăcute și neplăcute din viața de cuplu a multora, care uneori m-au bucurat dar m-au și întristat. Așa s-a născut acest pamflet, la care sper să se amuze și alți. EL și Ea s-au văzut, s-au plăcut și s-au căsătorit. În primii ani totul a fost perfect. El o dezmierda cu dulcegării de
EL ŞI EA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364437_a_365766]
-
nuntă trecea. Iar pe malul celălalt Mirele, -n albu-mbrăcat, Cu spaimă mi se uită La mireasă ce pierea Sub a valurilor spumă... Cu nuntași, tata și muma. Doamne, ploaia când stătea, Soarele se arătă, Marama neagră purta, Privirea i se-ntrista, Când pe mire îl vedea... Lângă trunchiul meu plângea, Și două lumânări lua, Cruce sfântă le-a făcut Și-apoi mi le-a răsucit - Să fie de pomenire!... Pentru mireasă și mire. De la soare le-a aprins Și de durere
MIREASA DE LA NAMOLOASA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364492_a_365821]
-
și alte amănunte. Iar în seara asta, când a venit să ia comanda, a salutat-o ca pe o veche cunoștință... - Bine te-am regăsit, domnișoară! Mă bucur să te văd. Încă nu ai intrat in barou și asta mă întristează... - Bună seara, domnule avocat! Bine ați venit! Bună seara, domnilor! a răspuns ea cu o ușoară reverență și cu cel mai frumos zâmbet pe buze. Încă nu am avut această șansă... Vă rog să mă scuzați! Cu ce doriți să
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
a dezbrăcat în ritmul melodiei de la micuțul aparat de radio ce trona pe capul somierei. Amintindu-și că șeful de sală i-a spus să-și ia liber până vineri, a încercat să găsească răspuns la întrebarea "De ce?". S-a întristat. "Oare patronul s-a gândit să mă concedieze? Au mai fost situații ca cea din noaptea asta... Nu am primit liber. Să fie vorba de intervenția vreunui client? A venit la masa lor și a băut un pahar cu șampanie
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
că i se apropie sfârșitul, Ioan le descoperă părinților săi că este fiul lor, le arată Evanghelia primită de la ei înaintea plecării, aceștia rămân fără grai și nu știu dacă trebuie să se bucure pentru regăsirea lui sau să se întristeze pentru moartea care se afla la ușa colibei lui. Moare împăcat că L-a iubit pe Dumnezeu mai mult decât pe propriii lui părinți și este îngropat cu aleasă cinste. A fost îngropat conform dorinței lui lângă chilia care i-
CUVIOSUL IOAN COLIBAŞUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363781_a_365110]
-
se auzi chemată în orașul natal, păstrat în amintirea artistei, într-o curățenie incoruptibilă, într-o sferă idealistă, într-un ocean sufletesc afectiv. Neîntrerupt, Mioara Manea Arvunescu are în inima sa, ecoul unei întrebări care secondează orice bucurie și o întristează: de ce oare nu ajunge să răsune cântecul ei, în cel mai drag loc, Focșani, orașul vrâncean al zorilor mijiți într-un întâi august, spre a săruta obrazul unui prunc sorocit a fi răpit pretimpuriu casei părintești și dăruit lumii muzicii
MIOARA MANEA ARVUNESCU. FARMECUL OPERETEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363782_a_365111]
-
Acasa > Stihuri > Momente > SELECȚIUNI DIN VOLUMUL "CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI" Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 922 din 10 iulie 2013 Toate Articolele Autorului CLOȘCA MAMĂ ... Știu că v-ați întristat după ce ați citit povestea aceasta. Tocmai de aceea, pentru a vă readuce zâmbetul pe buze, vă voi spune o alta, mai aparte. Doresc să știți că și puii de curcă ori de rață ies tot din ouă clocite de o
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
cunoaște pe Nică din ,, Amintirile din copilărie” ale lui Ion Creangă? Cine nu a suferit împreună cu băiatul genovez, de treisprezece ani, Marco, din Cuore. ,,Inimă de copil'', plecat în căutarea mamei lui? Cine nu s-a bucurat , ori s-a întristat de năzdrăvăniile Olguței din ,,La Medeleni'', scris de Ionel Teodoreanu? Cine nu a călătorit împreună cu micul prinț, lăsându- și imginația să zboare? Sunt întrebări care, desigur, își găsesc răspunsul, pe buzele tuturor copiilor îndrăgostiți de literatură. Micile viețuitoare reprezintă o
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
adus lui Mânci, surorii ei și mamei ei "pilule contra gripei" și haine calde. https://www.youtube.com/watch?v=btKKt JZ36o Sunt sigură că Mânci nu i-a povestit mamei mele cele de mai sus, pentru că nu voia să o întristeze și mai mult. Păcat... Mamei i s-a spus că Moiși a pierit într-o încercare de evadare. Cert este că în ultimele lui zile din viață, s-a gândit la sora lui și a ajutat pe alții. Din filmul
SON OF SAUL) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362837_a_364166]
-
a intrat din nou în salon și a relatat acele momente: „La micul aparat de radio de pe noptieră se auzea destul de tare romanța „La umbra nucului bătrân”. Am încercat să dau mai încet ca nu cumva aluziile textului să-l întristeze. A strigat, aproape, la mine: „Nu, nu, nu închide, lasă...”. Avea ochii închiși și buzele roșii aproape aprinse de temperatură. După ce s-a terminat melodia, a avut imaginea plaiurilor natale cu fânețele înflorite în plină vară. Numea pe rând toate
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
prin văi și lunci, Tu reveneai fidel la datorie. Și ce de ierni trecut-am împreună Și primăveri cu zarzări înfloriți ! Ne-ai fost la toți mereu o umbră bună Și ne-ai simțit, și triști, și fericiți. Te-ai întristat când pe la școli s-au dus Copiii deveniți adolescenți, Îi tot chemai cu un lătrat supus Lângă balconul lor de scumpi absenți. Și cât te bucurai când reveneau De pe cărările vieții lor Și de la masă blând ei îți dădeau Un
TE-AM STRIGAT PLÂNGÂND... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363000_a_364329]
-
și cu care nu vorbești niciodată? Așa un om era acesta ... să-i zicem Alin. Brusc mi-au revenit în minte anii adolescenței ... toate diminețile în care așteptam la semafor ... în care ne întreceam “care-ajunge primul”...zilele în care ne întristam că nu ne vedeam, căci pornisem prea devreme sau prea târziu...când ne făceam griji unul pentru celălalt. Apoi, ieșirea de la școală...singuratici și obosiți ori cu prietenii zgomotoși în jurul nostru, scuzându-ne parcă că nu ne putem acorda suficientă
PLIMBAREA CU TICO de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363019_a_364348]
-
închisoare). - Invidia este singurul păcat cauzat de virtuțile celorlalți. Sfanțul Ioan Gură de Aur - Am zi-ce că pocăința lupta mai mult cu fața spre trecut, iar Botezul, cu fața spre vii--tor. Sfanțul Ioan Gură de Aur - Creștinul nu se poate întrista decât atunci când el sau aproapele sau fac ceva împotriva voii lui Dumnezeu. Sfanțul Ioan Gură de Aur - Rugăciunea este curăția minții. Sfanțul Grigorie de Nazianz - Doamne, dă-mi putere să Te slujesc cum l-am slujit mai înainte pe diavol
CITATE MEMORABILE (49) de ION UNTARU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363055_a_364384]
-
estetic. Vechea dilemă - etica/estetica este mereu actuală. Nu voi da nume, nici un huligan nu merită o reclamă. Fiecare să-și facă în sinea sa mea culpa. Când văd la TV, pe orice post , cum se „porcăiesc” vedete, politicieni, mă întristez. TV are o mare vină, mai bine zis cei care exploatează instinctele primare ale unor spectatori, setea de violență verbală și fizică, ca și unii plimbăreți pe Internet, mă prinde o silă profundă. Toate acestea ne-au influențat prost, degradarea
RESPECTĂ-ŢI APROAPELE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363302_a_364631]
-
agăță de retină. Așadar tot ei, dinții, erau salvarea. Poate că nu era deloc întâmplătoare închiderea cabinetelor stomatologice și fenomenul chiar se petrecea, așa, în plină zi, pe nevăzute. Rămase pe gânduri, neștiind dacă să se bucure sau să se întristeze. Oare fenomenul era o evoluție, sau doar o involuție? Se concentră asupra dilemei încercând să găsească răspunsul pe care-l simțea pe aproape, asemeni unui fluture așezat pe o floare... Încă, încă puțin... Din fereastră, luna, ca ochiul unui sfinx
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
Să fie, cei intruși, bine legați!! Cum de-i văzu mezina-surioară Credeai că se născuse-a doua oară! S-au sărutat, de-mbrățișat nu prea Căci ei aveau la mâini povară grea! Și-acum... vă rog un lucru, cititori : Nu vă-ntristați pe mine, ci pe... flori! Început-am să culeg de pe un ram... Ce-a mai urmat acolo... habar n-am!... Dar... fost-am ieri pe la părinții lor Și cine credeți că era-n pridvor ?! În stânga mama, fii, apoi tata Și
TREI, DOAMNE, ȘI TOȚI... PATRU ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363371_a_364700]
-
greutate Cum să spui o mare silă, O mare tristețe, Dezamăgire, Boală, Rană? Sunt în parc, Lângă vechiul chioșc de fanfară Cu porumbei deasupra. O fetiță începe și numără Până la o sută. În jurul ei numerele zboară, Porumbeii, Amețesc, M-am întristat... La cincisprezece ani puteam să fac orice, Râsul meu mușca din platani, Mâinile mele zburau dincolo de orizont. La douăzeci, apele dragostei erau reci. La douăzeci și cinci, a început Furtuna, valurile. Rechinul a înghițit Geamandură după geamandură. Nu suport indiferența, Această sărbătoare
SCRISOARE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363456_a_364785]
-
să văd cum mulți din cei aflați aici, in pribegie , simt ce am vrut sa arat!! Știind cu câtă truda au adunat "mici comori " credincioșii Bisericii și Părintele aici, încât, " Încercarea " cea mare pentru Biserică "Sfântă Maria ", incendiul, m-a întristat foarte mult. Câteva zile numai la "Icoana" dăruita de mine-mi era gândul: oare cum a ars, cum s-a distrus ?? Ce păcat!!! Minune, insă: Părintele Clempuș mi-a trimis un mesaj că Icoana nu a ars complet, Chipul lui
ICOANA LUI ISUS de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363497_a_364826]