540 matches
-
și intrarea într- o facultate care da dispensă, amânarea serviciului militar. Era vorba de medicina umană și de medicina veterinară. În vacanța de Paști i-am spus mamei mele că înclin și eu spre medicina veterinară. Mama m-a privit întristată. I-au venit lacrimi în ochi și mi-a zis cu o voce care venea de pe altă lume. „ De, dragul mamei, dacă vrei tu, du-te, dar eu am vrut să te văd preot”. Am amuțit și nu știu ce s-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
toate lucrurile împreună cu planșele cu păsări cumpărate de la editura noastră. Vizita lui Gorbaciov în Japonia - japonezii vor să cumpere insulele lor, luate de ruși după război. Declarație de iubire din partea poetului P.L. Am râs plină de tact. Nu trebuie niciodată întristați cei care ne iubesc. Hitler a împlinit 102 ani în infern. În visul de azi-noapte eram din nou cu René în pat. Se pare că moartea nu poate desface legăturile iubirii. În lumea onirică, noi suntem încă împreună. Mai Lionel
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-i instrucțiunile necesare pentru a nu produce o catastrofă. Fiul era atât de grăbit să fie ca tatăl său și pasionat să conducă faetonul ceresc, încât s-a aruncat în aventura cosmică luând foc și căzând lamentabil sub ochii tatălui întristat. Nici măcar Soarele nu putea să reziste dorinței fiului iubit. Deși știa că va declanșa, prin împlinirea dorinței acestuia o catastrofă cosmică. Dureri în brațe și în coșul pieptului. Dureri premonitorii, avertizările corpului care în curând va trece bariera, găsindu-se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
frunzele s-au așternut, tăcute, pe trotuare, s-au prefăcut într-un covor gros, roșu, cu largi pete aurii, cu miros de pământ umed; am hoinărit pe Strada Probei, pe Strada Melancoliei, pe Strada Calafatului... Acolo cânta, în urechea mea întristată, cânta un cântec Maria Tănase, un cântec de mahala: "Un țigan avea o casă, doi copii și o nevastă, nevasta era frumoasă, de-ți făcea lumină-n casă, Țiganul cam urâcios, urâcios și mofturos, mai venea și seara beat, și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a trăi și de a fi mereu Regina nu s-au potolit, ducînd-o uneori, în anii de văduvie, pe căi nesigure pe care pentru propria-i liniște ar fi fost mai bine să nu apuce (al căror martor și actor întristat urma să fie, ca ministru al Afacerilor Externe, între 1932-1933). Domnul Titulescu îmi cunoștea dorința de a relua un post în străinătate și de a fi numit din nou la Roma, de unde, domnul Al. Em. Lahovary, decanul carierei noastre, în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
romantice (chinuri, melancolie, înfocare) sugerează mai multă reculegere contemplativă. Indeciziunea literară e tradusă cu tristeța romanticului Wanderer: Eu asemăn a mea stare cu a unui călător, Care neștiindu-și calea, fără povățuitor, Se oprește pe-o câmpie, și cu totul întristat, Drumuri vede, dar nu știe care e adevărat. Comentariile asupra descripției deschid ele înșile un cadru litografiat cu păduri, stejari, priveliști campestre, în acest mod: Dacă descriu o pădure, suma de copaci îi las, Și la un stejar mai mare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
florilor, fragranța cărnurilor vegetale: Parfum din flori pălite și uitate, Poemă tăinuită-ntr-o petală, Te stingi în dureroasa-ți voluptate În seara singuratecă și pală, Parfum din flori pălite și uitate... fecioarele cu incarnat de crin ale lui Botticelli întristatul, Mult vestitul florentin... fecioarele pale trecând muzical: O, marile pasionate, O, tragicele Magdalene, Femei etern îndurerate Ca niște triste cantilene. Pe urmele îndepărtatului Radu Ionescu, poetul se cutremură de acordurile pianinelor funerare: Acorduri murmurate de negre pianine Atinse-ncet și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
universal umane: înfrățirea cu semenii care suferă împreună cu noi, presimțirea morții, melancolia autumnală etc. În figurarea sentimentelor, poetul are tehnica sa caligrafică, hieratismele, peisagiile de proiecție și gesticulațiile sale. Tocmai această supunere a sincerității într-un sistem face valoarea poeziei. Întristatul ia poza tuberculosului într-un pat de sanatoriu, dând mâinilor un gest stilizat: ..și ca să ne simțim mai bine vom împleti mâinile în chip de frăținătate. Morții iau poziții smerite de sfinți adormiți în duh de fericire, iar bolnavii se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bacalaureatului și intrarea întro facultate care da dispensă, amânarea serviciului militar. Era vorba de medicina umană și de medicina veterinară. în vacanța de Paști i-am spus mamei mele că înclin și eu spre medicina veterinară. Mama m-a privit întristată. I-au venit lacrimi în ochi și mi-a zis cu o voce care venea de pe altă lume. De, dragul mamei, dacă vrei tu, du-te, dar eu am vrut să te văd preot. Am amuțit și nu știu ce s-a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în formula social-militantă de după 1944. Temele și decorul sunt însă de factură romantică: suferința fără nume, singurătatea, dragostea, amintirea, lacrimi, stele, albastru, luna etc. Un poem precum Pentru cântecul întârziat ilustrează acest mixaj reușit: „În nopțile cerește înfrunzite,/ În toamna-acestor întristate ore,/ Albastrul, printre stelele coclite,/ Întinde pretutindeni crengi sonore.// Cu-a ta prezență-n gând, oricine-ai fi,/ Mi-mpodobesc singurătățile-aurii/ Sub luna care-și cântă neatins/ Pe ram albastru,/ cântecul aprins.// Nu am prieten nici un om./ S-o cânt
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
conservare, icoanele seculare din bisericile dărâmate de un spirit edilitar fără frâul valorilor culturale vechi, episcopul Roman Ialomițeanu răspunde: Nu ne interesează icoanele ieșite din cult. Nu este aceasta expresia unui iconoclasm grosolan mascat? Când aceeași delegație afirmă public și întristată că de la consilierul Bria și până la episcopul Roman se izbește de aceeași nepăsare față de credința și grija culturală, ce se mai poate gândi? Iată, câțiva preoți, nomina odiosa, s-au întrunit acum în consistoriu și m-au caterisit. Pentru câteva
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
avut și o perioadă mai tensionată a receptării mele în România după 1989, iar vizita din ’97 a fost mai curând deprimantă. Țara se afla într-o perioadă de tranziție deloc încurajatoare, ceea ce am găsit atunci m-a dezamăgit și întristat. Când am revenit la New York, am menținut relația cu prietenii și cu publicațiile din România, însă fără o prezență fizică în țară. După ce ați câștigat Premiul Médicis Etranger în Franța, i-ați acordat lui Victor Eskenasy un interviu la Radio
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
în ton elegiac, sînt îndoirea, inclinarea, încovoierea. La Traian Demetrescu, trestiile "se-ndoaie/ Sub adierile de vînt" (Pastel); O nalba voluptos se-nclină/ Pe-un stuf de liliac în floare" (Aquarele. I. În parc). La Ștefan Petica, fecioarele lui Botticelli, "Întristate, grațioase,/ Se înclină că un crin" (Fecioara în alb, III). O amplă suită de "încovoieri" se adună sub condeiul lui Gală Galaction, într-o remarcabilă pagina a jurnalului sau: "Lung învestmîntata în barizul cel de doliu, sora inimei mele se
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
a refuzului i-o dezvăluie, între patru ochi, primarul orașului și anume că ,,domnu Eminescu a dat o chitanță d-nei Micle care de trei săptămâni e aici în oraș și stăruie în fiecare zi să-i dăm pensia." Singură și întristată foarte, Harieta afirmă "...am petrecut niște sărbători triste" și "în ziua de Anul-Nou îmi venea să mă ucid, să pun capăt supărărilor mele." În martie 1889 Harieta află că poetul este "iarăși plin de bube". Și în iunie că este
Sora poetului by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15556_a_16881]
-
creionul Din mână suie ca un înger Vestind minunea care-ncepe Acum în ieslea minții mele. Disimulare Mimau pe scenă despărțirea, El se uita la ea ca-n gol, Ea decupa decoru-n două Și îl punea în geamantane. Dar spectatorii întristați Nu bănuiau că la ieșirea Din teatru, după colțul străzii, Îi aștepta întotdeauna În întuneric, ca un zâmbet, Trăsura trasă de trei îngeri Care visau să-i ducă-n rai.
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-website/Imaginative/14014_a_15339]
-
Roma (1888) pentru ca din 1889 să-și continue studiile în Germania, la Bonn, susținându-și în limba germană teza de licență cu un subiect de dialectologie italiană (1891). În 1889 publică la Palermo, prima culegere de versuri, "Mal giocondo" (Veselul întristat). În Germania traduce în italiană "Elegiile romane" ale lui Goethe și compune "Elegiile renane". În 1892 se întoarce în Italia și din 1893 se stabilește la Roma, an în care scrie primul roman, "L'esclusa" (Exclusa) ce va fi tipărit
Luigi Pirandello () [Corola-website/Science/298882_a_300211]
-
încercări de versificare în grecește, la stăruința lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română. 1827 - A debutat cu o traducere după Hero și Leandru a lui Musaios și a poemului Zaire a lui Voltaire. A scris „Păstorul întristat”, poezie publicată în "Curierul Românesc" (la 8 mai 1830) de I. Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann). 1828 - Scrie „Ruinurile Târgoviștei”, tipărită la 20 martie 1830, în aceeași gazetă, cu o prezentare
Vasile Cârlova () [Corola-website/Science/297751_a_299080]
-
pe pânză. Un astfel de loc specific al creției sale este Vitré, un mic orășel din Bretania în care artistul poposește în timpul călătoriilor sale de documentare și studiu. . Grigorescu va închina multe pânze acestui minunat orășel, în care sufletul său întristat de dezamăgirile din țară își va găsi alinarea, iar ochiul lui de pictor, o bogată sursă de inspirație. Atmosfera medievală, oamenii civilizați și generoși, precum și măreția naturii îl îndeamnă la lucru și începe astfel pentru artist o perioadă importantă, în
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
Roma (1888) pentru ca din 1889 să-și continue studiile în Germania, la Bonn, susținându-și în limba germană teza de licență cu un subiect de dialectologie italiană (1891). În 1889 publică la Palermo, prima culegere de versuri, "Mal giocondo" (Veselul întristat). În Germania traduce în italiană "Elegiile romane" ale lui Goethe și compune "Elegiile renane". În 1892 se întoarce în Italia și din 1893 se stabilește la Roma, an în care scrie primul roman, "L'esclusa" (Exclusa) ce va fi tipărit
Luigi Pirandello () [Corola-website/Science/298978_a_300307]
-
de "Vincențiu". Singurul care a refuzat să semneze această condamnare a fost "Paulin din Treves" (ep., sf.)care în baza edictului imperial, emanat înaintea deschiderii sinodului, a fost trimis în exil. La aflarea acestei vești Papa Liberiu a fost foarte întristat și, îndată, a trimis o scrisoare episcopilor pentru a-i întări și a-i îndemna să reziste. Acest gest a provovat furia lui Constanțiu. Papa, încrezător în dreptatea cauzei, a cerut împăratului să convoace un nou sinod, care de data
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
îi cer domnului Bingley să dea un bal la Netherfield. La plecarea lui Jane și a lui Elizabeth, domnul Darcy îi dâ mâna să o ajute să se urce în trăsură, aceasta uimită se retrage, iar Darcy pare tulburat și întristat. La Longbourn sosește domnul Collins, verișorul și moștenitorul domnului Bennet, pompos și condescendent. Acesta are intenția să se căsătorească cu una din surorile Bennet și la început pune ochii pe Jane. Dar doamna Bennet îl informează că aceasta e pe cale
Mândrie și prejudecată (film din 2005) () [Corola-website/Science/311399_a_312728]
-
-și poate explica acest fenomen. A doua zi, se întoarce iar la malul mării. De data aceasta, soarele ce se naște din mare îi dezvăluie icoana sfântă plutind pe apă. Recuperarea icoanei sfinte stârnește lacrimi de bucurie pe obrazul lui întristat. Descoperă cu tristețe că fețele Fecioarei și Pruncului Sfânt fuseseră rănite cu iataganele in mai multe locuri. Anufie a adus icoana la Mănăstirea Dălhăuți - cicatricile de pe fețele Fecioarei și Pruncului Sfânt se văd și astăzi, ca și cum ar fi făcute în
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
a făcut efortul de a lega medicina de cele mai noi descoperiri ale matematicii și fizicii. A murit de leucemie, de care a suferit ca urmare a expunerii repetate la efectul razelor Roentgen, la 9 martie 1955, la Cluj. Prieteni întristați ai bunului nostru profesor Negru, ne despărțim astăzi încă de unul dintre marii înaintași ai școalei de medicină din Cluj. Profesorul Negru a avut cinstea să se situeze - prin omenia sa - prin muncă, prin capacitatea și realizările sale, în rândul
Dimitrie Negru () [Corola-website/Science/310598_a_311927]
-
Adrian Fochi (1985) susține că motivul se numără, alături de alte 17 texte, printre creațiile folclorice ce compun “zestrea patrimoniului culturii stră-românești” Un alt pretext, cu totul insolit pentru "versinea-colind" și semnalat sporadic, este proiecția unei imposibile nunți: “Nu si, mamă, întristată / C-a zini și el odată. Nu si, mamă, cu bănat / Fecioru tău s-o-nsurat / C-o mîndră crăiasă / Dintre fete mai aleasă”. Un ritual arhaic, păstrat destul de fidel în folclorul transilvănean, se referă la moartea celor necăsătoriți, indiferent dacă e
Motivul măicuței bătrâne în „Miorița” () [Corola-website/Science/314215_a_315544]
-
a fost vorba de un accident - lăsând în urmă o soție și patru copii. Conform cutumelor, păcurarul a fost îngropat de fârtați în “strunga oilor”, certificând astfel un obicei străvechi și nu o opțiune sau o dorință a familiei. Deși întristați, membrii comunității nu protestează față de decizia fârtaților de a-l înhuma la stână, departe de sat: “Vai de mine, măi Miha`, / Unde ți-o fost moartea ta? / În vârfuțu muntelui, / În bătaia vântului, / Unde în veci soare nu-i. / Și
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]