743 matches
-
a unei pasiuni atît de puțin franțuzești (cu excepția lui Baudelaire și a lui Rimbaud). Revolta sa împotriva diktat-ului rațiunii l-a făcut, la rîndul său, să ia în derîdere "luminile" rousseauiste și slaba capacitate a francezilor de a integra abisul, întunecimile, clarobscurul, tot ceea ce nu este accesibil unui stil nobil și unei meditații meșteșugite. De unde și surprinzătoarea lectură a lui Rimbaud, în care demontează imaginea de medium suprarealist pe care o impusese Breton, afirmînd cu putere suferința individului încleștat în propriile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
produce, impalpabil, iar marea artă a autorului constă în identificarea și descrierea fină, dar neiertătoare, a momentului în care totul basculează, în care balonul viselor fru moase se sparge și protagoniștii înfruntă frigul abisal al neantului. Enigmatic, alegoric, răvășitor, scormonind întunecimile naturii umane pînă în adîncurile ei cele mai triste, cum ar fi meschina bucurie a lui Marcel, spre exemplu, veșnicul nemulțumit de soartă de a vedea prăbușindu-se universul celuilalt. Sau al celorlalți. Răul nu pare să poată fi evitat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
miezul căreia pământul devenise străveziu. Se zvârleau acolo cu capu-n jos, apucându-se de traheele luminii, târând metri de intestin din burțile spintecate, lăsând în urmă șiroaie de vomă și sânge, micșorându-se tot mai mult și pierind în întunecime". Epilogul suprinde o comunitate rurală regenerată, aptă de a-și continua viața potrivit unor cicluri milenare. Practic, întregul fragment poate fi lecturat în termenii unui scenariu bogomilist sau, dacă vrem să-i transferăm semnificațiile la nivelul dualismului occidental, catar, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să-ți cânte-ncetinel: Mugur, mugur, mugurel! îngeri vin tiptil și-alene Să te mângâie pe gene Și mi-ți leagăn Dulce leagăn, Fraged trupușor de crin, Ca s-adormi frumos și lin. Ce tresari? Nu-i nime, nime, Liniște și-ntunecime, Doar zefirul, musafirul, Cel șăgalnic și pribeag, A trecut pe lângă prag.” (Șt. O. Iosif, „Cântec de leagăn”) Păstrează aceeași aură de blândețe și de generozitate și tabloul bunicii, o altă mamă, căreia timpul nu a putut să-i răpească din
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
dau la o parte pojghițele memoriei pentru a demasca obsesia centrală: Eros sau Thanatos. În 1891, Hermann Bahr, un freudian, scria, trecând în revistă trăsăturile psihanalizei: "Noua psihologie va căuta elementele de bază [ale sentimentelor], lucrurile care se nasc în întunecimea sufletului, înainte să ajungă la limpedea lumină-acest proces haotic și chinuitor de plictisitor, al sentimentelor, care atunci când ajung în pragul conștientului își travestesc complexitatea sub forma unor concluzii simple"146. Aceste cuvinte ar putea fi cu ușurință asociate personajului Burdea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cheie. Urât lucru! Tașcă propti o ușă cu scaunul, pe cealaltă cu masa. Acum era bine. Putea dormi, da, însă nu-i venea somnul. Nici nu era de mirare cu atâtea tocănituri, pocănituri, zăngănituri, zgâlțâituri. Avea dreptate Sfredeluș: e fioroasă întunecimea mai ales când stai singur într-o casă pustie. Și mai sunt și gândurile tale... de! se zice că de banii agonisiți pe cale nedreaptă n-are omul noroc. Târziu, în noapte, el tresări deodată speriat. În ușa deschisă era frate
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ea, schema aceasta riscă să apară mai simplă în analiza mecanismelor decît în formularea generală a enunțului său. Poate ar trebui să ținem mai mult seama de teama de îmbătrînire, de refuzul degradării trupești, de reacțiile instinctive la apropierea acelei întunecimi care este moartea. Dar cum să explicăm mai ales trecerea de la traumatismul colectiv la construcțiile imaginarului individual și trecerea inversă de la angoasa personală la conturarea unei viziuni coerente a destinului colectiv? Pare a fi dificil să garantăm că rigoarea răspunsurilor
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
poate fi "protest", care devine cu ușurință "fugă", sau "integrare" ce se transformă la fel de ușor în "apologie". În această situație istorico-culturală "lipsită de zei și de profeți" în care Weber vedea nu "înflorirea primăverii", ci o "noapte polară de o întunecime și austeritate glaciale"127, rațiunii nu îi mai rămâne, ca unic eroism posibil, decât să-și ia rămas-bun de la nostalgiile pentru unitatea pierdută și de la așteptările globale de mântuire. Weber afirma toate acestea fie împotriva prietenului Ernst Troeltsch, care în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a unor locuri care sînt pretext pentru a introduce descrierea: dealul în exemplul lui G. Flaubert (un deal ce domină valea"), fereastra hublou la J. Verne ("Aveam, de-o parte și de alta, cîte o fereastră deschisă spre adîncurile neexplorate. Întunecimea salonului făcea ca lumina de afară să fie și mai puternică, iar noi priveam ca și cum cristalurile limpezi din fața noastră ar fi fost geamurile unui acvarium imens" (p. 103). d) metamorfozarea peisajului descris într-un spectacol ce trezește interesul. "Îi conduse
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
zâmbet, comprimându-și gâfâind la fiecare plecăciune burta imensă, îi invita cu glas tare, exagerându-și politețea cu slugărnicie. Marele logofăt răspunse scurt la salutul de întâmpinare al fostului ienicer și se opri în mijlocul sălii ca să-și obișnuiască ochii cu întunecimea încăperii, căci afară lumina soarelui de toamnă era parcă amplificată nesfârșit de aurul frunzelor grădinilor. — Unde vor să se așeze înălțimile voastre, acolo o să se facă într-o clipă loc; binevoiți să vă alegeți... Vorbește jupânul cam tare... Cui dă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Osiris-răspunse Hermes. -Da?Atunci te rog să mă urmezi-îl invită Osiris. Au început să urce în astralul superior infinit până au ajuns la sferele divine translucide. Ființe se perindau în încântătoare unde diafane, dar dintr-o dată a fost cuprins de întunecimi înspăimântătoare. A fost cufundat în haos, cu muget lugubru de sinistre arătări. Dar cu putere zvâcni din adâncimi, spre sferele divine translucide, unde văzu lumina vie creiatoare. Din sfera lui Osiris îi apăru în toată splendoarea lui, în orbitoarea lui
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sârguință și evlavie. -Ei sunt Marii luminați purificatori de suflete-mă lămuri gnomii. Prin încăpere roiau milioane de luminițe, cu intensitate de strălucire diferită. Am văzut atunci cum aceștia triau luminițile în raport de strălucirea lor, purificându-le prin îndepărtarea întunecimii și adăugare de strălucire. -Sufletele cui sunt?-îndrăznii să întreb pentru prima oară. -Sunt sufletele care au părăsit trupurile oamenilor, ce au păcătuit mai puțin sau foarte puțin-răspunse gnomii. Marii luminați purificatori de suflete își vedeau de treaba lor. Plecăm
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ce am făcut! -Am venit la chemarea ta! -Grațiani ce mai vrei de la mine? -A sosit scadența. Am venit să-mi iau plata. Ți-am dat bogăție și putere, contra suflet. Nu crezi că schimbul e corect? spuse Grațiani alias întunecimea sa Scaraoțchi, făcându-se nevăzut împreună cu prada sa. Ciocanul răzbunării a lovit. MAGIA NEAGRĂ Conflictele tot mai dese dintre cele două principate, creiau condiții favorabile dușmanilor interni și celor externi, de a-le măcina și spolia. Apăreau din ce în ce mai mulți uzurpatori
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
infernul înseamnă robie și chin veșnic. -Te-ai hotărât să primești?-mă îndemna îngerul. -Să pornim-acceptai eu. Tot atunci am simțit cum mă desprind de corp și încep să levitez către înălțimile cerului plin cu puzderiile de stele. Intrasem într-o întunecime neagră ca smoala, străbătută de flăcări imense cu tentă de roșu închis, cu duhoare de sulf și catran, care făcea aerul irespirabil. Puzderia de diavolime, ocupată cu caznele celor ajunși aici, nu ne acorda nici-o atenție, continuându-și nestingheriți atrocitățile
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
feri pe băutor de îmbolnăvire 483. În a sa Mitologie românească, Tudor Pamfile menționează și alte credințe despre holeră. Aceasta își începe treaba nimicitoare "mai ales după războaie, când se ivesc pe cer semnele obișnuite ale cumpenelor mari, precum sunt întunecimile de soare și de lună, cutremurele de pământ, prelingerea stelelor sau ivirea stelelor cu coadă". Într-un cântec bătrânesc cunoscut și dintr-o variantă reținută de V. Alecsandri, holera apare pe malul Prutului ca "O clonțată ce rîdea,/ O clonțată-nveninată
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cât ține răsăritul se-nnalț-un munte mare - El de două ori mai nalt e, decât depărtarea-n soare - Stâncă urcată pe stâncă, pas cu pas în infinit Pare-a se urca - iar fruntea-i, cufundată-n înnălțime, Abia marginile-arată în albastra-ntunecime: Munte jumătate-n lume - jumătate-n infinit. {EminescuOpIV 130} Iar în pieptu-acestui munte se arat-o poartă mare - Ea: înnalt este boltită și-ntră-adînc în piatra tare, Iar de pragu-i sunt unite nalte scări de negre stânci, Cari duc adânc în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
noaptea răsare blonda lună argintoasă Și popoarele de stele iese-n roiuri luminoase Și pe cer se împrăștie ca de aur sfinte flori. Zeii Daciei acolo locuiau - poarta solară În a oamenilor lume scările de stânci coboară - Și în verdea-ntunecime a pădurilor s-adun-; Și pe negre stânci trunchiate stau ca-n tron în verdea lume Și din cupe beau auroră cu de neguri albe spume, Pe când mii de fluvii albe nasc în umbră și răsun-. Cîte-odată-un corn de aur ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
neamul nobil răsărit din a lui coaste, Însuși el a Urbei semne le ridică înspre oaste Și de-antica lui turbare tremur norii de granit. Lumea pare răsculată din caotic-adîncime. Nori se suie-n stâlpi și-n globuri. Din eternă-ntunecime Ca sa lupte-acuma Joe pe Titani i-a liberat; Și tunând ei urcă cerul surpând scările de nouri, De sub scuturi de fier negru arcurile-ntind în bouri De se nărue văsduhul de-al săgeților vărsat. Negurile-n stâlpi se-nchiagă suind
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
grea antica-mi navă: Nu știu pe vane căi-s ori menite? {EminescuOpIV 207} Viața mea-i ca lanul de otavă: E șeasă făr-adînc și înnălțime. Vulcanul mort și-a stins eterna lavă. Dar ah! ce văd? E vis? O-ntunecime Ridică colți înnalți din frânta mare. Cine îmi spune ce minune-i? Nime? Din ce în ce un rai în depărtare Se desfășoară dintre stânci trunchiete, Plesnite lin de undele amare. Munții înalți la cer străbat, se vede; Văi cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
covor persan, frumos și moale, Ea-ntinde surâzând ca-n vis și leneș A ei picioare de zăpadă - goale. Ochii adânci ca două basme-arabe Samăn cu-aceia ai reginei Sabbe, Cum împăratul Solomon îi scrie, Cu-a lor priviri de-ntunecime slabe. Cu ochi pe jumătate-nchiși surîde: Deși privirea-mi pe cei vii ucide, Te uită lung la mine, tu, ce mort ești, "Pîn-al tău suflet ochii va deschide. "L-al tău mormânt tu ești în pragul porții, "Dar să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
caldă baie. Ici una oacheșă se-ntinde-a lene În brațu-unui bărbat ce, de sub gene, Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, Setoși de patimi c-ale unei hiene. Iar una stă cu ochii ei să soarbă Pe-un vechiu ostaș cu-ntunecime oarbă Și degețele fine ca de ceară Și-mpleticește-n-a lui neagră barbă. Un râs, un chiot, o vuire multă - Cu toții strigă, nimeni nu ascultă; Ocări frenetici sunt o desmierdare Și desmierdarea deveni insultă. Toți se iubesc - ș-o spun în gura
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
albește, Cu umbră împle orice colț. Mă urc pe scări, intru-nlăuntru, Tăcere-adîncă l-al meu pas. Prin întuneric văd înnalte Chipuri de sfinți p-iconostas. Sub bolta mare doar străluce Un singur sâmbure de foc; În dreptul lui s-arat-o cruce Și-ntunecime-n orice loc. Acum de sus din chor apasă Un cântec trist pe murii reci Ca o cerșire tânguioasă Pentru repaosul de veci. {EminescuOpIV 295} Prin tristul sgomot se arată, Încet, sub văl, un chip ca-n somn, Cu o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și lacuri, ape sclipesc ca și oglinzi, Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi. 81. STAI PE-ASUPRĂ-MI.... ? N Lenau - (cca 1879) Stai de-asupră-mi, ochiu de întuneric, Cu putere mă pătrunde-acu - Serioasă, blândă, visătoare, Neadâncit de dulce, noapte, tu! Cu-al întunecimii tale farmec Risipește ceața lumii reci, Să te simt plutind de-asupra vieți-mi, Singuratic, tu, în veci de veci. {EminescuOpIV 538} 82. AMOR? O, CE AMARĂ FERICIRE... (cca 1879) Amor? O, ce amară fericire, Cât dulce chin e în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În avion toate sunt sublime. Și zborul și frica. Multe gânduri tulburătoare mor fără să cunoască botezul cernelii. Resemnarea nu este decât un surogat de înțelepciune. Cinstea continuă să fie plumb în aripa consacrării. Am impresia că cele mai apocaliptice întunecimi sunt dosite în om. Omul nu a reușit să extragă încă din singurătate chiar toate parfumurile. In "Miorița" e ca în viață : virtutea se află în minoritate. Oboseala este generată de insatisfacții, nu de muncă. Misiunea unor critici e să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Moartea e ca securitatea comunistă : tot timpul e cu urechile pe noi. Unii și cavoul și-l fac din marmură furată. Am impresia că marile revelații vin în pragul morții când nu mai pot fi povestite. Misterul încearcă să mascheze întunecimea și vidul de dincolo. Moartea stopează foamea de timp. Până și moartea este o ieșire. Dar din viață. Viața este chinul de care ne vine îngrozitor de greu să ne despărțim. Răstignirea a evoluat spre sinucidere. Plăcerea morții e să-și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]