1,988 matches
-
împăratului. Și s-a vărsat mânia lui Dumnezeu pentru răul făcut Bisericii lui Hristos de către împăratul luptător împotriva sfintelor icoane, încât acesta s-a îmbolnăvit de inimă rea și a murit. Cei 42 de mucenici au fost închiși în temnițe întunecoase, legați cu lanțuri, cu picioarele prinse în butuci, au fost chinuiți cu foame și sete, pentru a-i sili să accepte credința în Mahomed dar ei au rămas neclintiți în credincioșia lor. Timp de șapte ani s-au făcut presiuni
SFINŢII 42 DE MUCENICI de ION UNTARU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360286_a_361615]
-
cer în oceanul de eter-aer-foc-apă, m-a înspăimântat și m-am trezit brusc cu acest tablou straniu în fața ochilor, extrem de viu și de suprarealist, ca o pictură de Dali. Am rămas așa un timp în stare de veghe în camera întunecoasă, privind pe fereastră “cerul cel nou” la orizontul misterului, încercând să dezleg marea taină a apariției și dispariție celor Cinci zimbri pe cer deasupra „Gropii Hyperboreanului” și am conchis că, unghiul de incidență de 36 de grade, dintre planul cosmic
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360290_a_361619]
-
cu geanta sa de voiaj pe umăr printre puținii trecători de pe stradă. Drumul lui șerpuia printre case, după care intră pe niște străduțe mai înguste și pustii, nu era mai nimeni pe acolo. În spatele lui mergând prin locurile cele mai întunecoase îl urmau Costel și Chinezul, nefăcând nici cel mai mic zgomot înțelegându-se între ei doar din priviri și semne. După douăzeci de minute de mers Radu ajunse pe o străduță îngustă și prost de tot luminată, pustie, ce era
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
care ieșeau storși ca lămâile. În fața acestui om trebuia să mă prezint cu ignoranța mea totală. Și nu-mi dădeam nici o șansă. Am îndrăznit, totuși, și m-am dus la adresa din bulevardul Schitu Măgureanu. Am intrat într-un apartament interbelic întunecos, fără să sun la ușă, așa cum îmi spusese la telefon, pe un ton grav, profesorul. Mi se păruse o procedură destul de curioasă aceasta și, recunosc, mi-am închipuit că e vreun bizar ritual domestic al unui fantast. M-a întâmpinat
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul () [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
Am înțeles atunci, fulgerător, care este gravitatea unei decizii, uriașa greutate morală a oricărei alegeri, responsabilitatea exercitării liberului arbitru. Trecând pragul încăperii în care mă aștepta, sever, domnul profesor, am știut că nu mai e cale de întors. În camera întunecoasă din bulevardul Schitu Măgureanu mă întâlneam pentru prima oară în mod conștient cu destinul. Aveam parte de o experiență aurorală. Omul acesta, fizic atât de împuținat, avea o putere intelectuală și o prezență morală pe care nu le-am mai
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul () [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
și Iosif Sava. Cu atât mai mult mi-a fost greu să înțeleg cum a putut să se așeze într-o asemenea (im)postură, de „însămânțătoare” a luptei pentru libertate. După ce s-a băgat, cu plată, în acel șmen securist întunecos, să pozeze după 30 de ani în voce inspiratoare disidentă pentru că a tradus la un moment dat „Comunist împuțit!” pe o casetă cu Rambo... Adicătelea, dacă facem socoteala, două Voci curajoase de femeie am avut și noi: Ce să propun
Irina Margareta Nistor și Monica Lovinescu, că restu`... () [Corola-blog/BlogPost/338999_a_340328]
-
himeric... În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gându-l duce mii de veacuri înainte; Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist și roș Cum se-nchide ca o rană printre nori întunecoși, Cum planeții toți îngheață și s-azvârl rebeli în spaț’ Ei, din frânele luminii și ai soarelui scăpați; Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit, Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit; Timpul mort și-ntinde trupul
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
bine ca Marină să învețe de mică să-și achite biletele la Teatrul Național. Este un exercițiu de calmat regretele. De mai tarziu. De aceea primind, draga Mădălina, locurile C22-C23-C24, nu pot să nu îmi aduc aminte pe coridorul acesta întunecos și pustiu și drept, de “așa este, chiar dacă doare”, din 22-23-24 decembrie. 10 ani de disperare. 10 ani de moarte și neimpacare. 10 ani de odisee. Să intrăm. Chiar și fotoliile acestea roz sunt în doliu. Două câte două. Să
“AȘA ESTE, DACĂ VI SE PARE” – DE CARLO GOLDONI. Cronică de teatru, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339468_a_340797]
-
cei ce puteau dormi. Trecuse ceva vreme de când l-a văzut pe lord urcând în conac. Nu-i ieșea din minte scena cu armăsarul. Îl știa pe M.Joseph distant și pragmatic. Atitudinea lui față de animal era protectoare, atentă. Holurile întunecoase, pustii și neprimitoare luceau de curățenie. S-a oprit de câteva ori să admire portretele ce-i înfățișau pe strămoșii lordului. În ultimul, i-a zărit chipul. Lumânările dădeau impresia că ochii din tablou păreau însuflețiți. A urcat treptele șovăitor
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
proaspătului elev Corban, care, în prima zi de școală din clasa I, după prima lecție predată, ducându-se împreună cu ceilalți școlari la vespasiana aflată în curte, unde fusese condus până la ușa de la intrare de însăși doamna învățătoare, intrând în holul întunecos, pavat cu ciment, mijindu-și ochii ca să vadă unde trebuie să facă pipi, împins de la spate de puștimea gălăgioasă, cade, prin gura de vizitare, direct în canalizare? Eeei! Ăsta, da. Noroc! Credeți că respectabilul grup social era prevăzut cu o
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
Nu aveau nici lapte, nici carne și nici pui. Cu cheia de gât stăteau pe maidane, Așteptând să le vină rândul la carne. Îi auzeai adeseori strigând „Hai că bagă pui!”. Se speriau singuri în casă în câte-o seară-ntunecoasă. Tremurau de frig lângă calorifere, visând la alte ere. Își chinuiau trupurile în formă de PCR, de ciocane și secere. Învățau doar despre EI, neștiind de prințese și zmei. Recitau doar de partide și congrese, uitând de-ale lumii delicatese
ŞOIMII PATRIEI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341801_a_343130]
-
digurilor de protecție de la port, îndreptându-ne spre stațiunea Venus, vom vedea toate stațiunile, de la Olimp până la Vama Veche, ca o ghirlandă de steluțe galbene și sclipitoare. Norii acopereau întregul cer. Nici o stea nu reușea să se strecoare prin perdeaua întunecoasă și prevestitoare de furtună. Speram ca luna palidă să-și facă apariția firavă pe bolta întunecată, prevestitoare de evenimente rele, să ne călăuzească pe direcția bună. Trăgeam tăcuți de vâsle. Eu și fratele mai mare cu patru ani și jumătate
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342353_a_343682]
-
nu-i dădu nici un răspuns. Îl privea indiferentă. Nici nu-și dădu seama când, peste fantasmele sclipitoare, cerul pâclos începu a cerne o pulbere de întuneric. Până să ajungă la podeț, Tudorel abia mai distingea formele albe acoperite de cenușă întunecoasă. Și urmele de sanie își pierduseră luciul, confundându-se cu cenușiul din jur. Treptat-treptat, linia plumburie a lui Izvoraș și a lăncierilor din garda sa dispărea în pulberea de întuneric. Mai strigă o dată din răsputeri : aa-hooo! Ecoul înlănțuit rămase impasibil
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
nu-i dădu nici un răspuns. Îl privea indiferentă. Nici nu-și dădu seama când, peste fantasmele sclipitoare, cerul pâclos începu a cerne o pulbere de întuneric. Până să ajungă la podeț, Tudorel abia mai distingea formele albe acoperite de cenușă întunecoasă. Și urmele de sanie își pierduseră luciul, confundându-se cu cenușiul din jur. Treptat-treptat, linia plumburie a lui Izvoraș și a lăncierilor din garda sa dispărea în pulberea de întuneric. Mai strigă o dată din răsputeri : aa-hooo! Ecoul înlănțuit rămase impasibil
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
litoralul, pentru a însoți stolurile de păsări migratoare. Doar acum trei ani a mai fost un asemenea ger năpraznic, când marea a înghețat la mal peste două sute de metri spre larg. Noaptea se apropia de întâmpinarea zorilor. Era o noapte întunecoasă, fără stele, fără posibilitate de orientare. Doar licăritul slab al becului de veghe de la stațiunea meteorologică de lângă hotel mai arunca o scânteie de lumină spre cârdul de lebede înghețate. Zorile începeau să-și facă apariția. Situația era dezolantă. Valurile se
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
peșterii e largă și se aseamănă cu tinda unei biserici scobite în piatră ... înaintăm mai bine de-o jumătate de ceas în uriașa hrubă, ale cărei bolți răsună Goros de pașii și de glasurile noastre, și de ai cărei pereți întunecoși par gata să se desprindă tot felul de vedenii fantastice: balauri încolăciți pe stâncile năruite, trupuri trunchiate, brațe întinse-n întuneric, animale diforme, monștri ce te privesc amenințători din firidele lor negre, chipuri omenești învăluite-n zăbranice de piatră . Aici
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
pe un pui de căprioară!... Dar ce dorește stăpânul tău? - Principele te cheamă la el. Nu mi-a zis cu ce treburi. - Mâine noapte să lase porțile larg deschise și să mă aștepte în turnul cel mai înalt și mai întunecos al castelului. Hai, acum fugi! - se răsti deodată cotoroanța de vuiră văile. Și să nu întorci capul că te vor prinde din urmă toate relele pământului! Calul se ridică în două picioare, necheză speriat de răsunară ecourile până pe crestele cele
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
în două. Pentru că e o fotografie care are în ea ochii bunicilor noștri din zilele când afară fulguia, dar și clinchetul metalic al colților perfecți ai unui animal de pradă, care te pândește o grămadă de ani dintr-un colț întunecos pentru ca, în cele din urmă, să sară din ascunzișul lui și să îți muște direct din inimă. E o stare în fotografia asta pe care câțiva o vor înțelege, alții mai puțin, iar alții deloc. Cei din urmă sunt cei
Deși unii spun că această imagine n-ar fi trebuit să fie făcută publică vreodată, eu cred că e cea mai frumoasă fotografie a lui Ali () [Corola-blog/BlogPost/337888_a_339217]
-
el cu o blândețe nespusă, taina aceasta s-o duci cu tine în mormânt!” “Vă jur,Părinte, că așa voi face!” “ Acum du-te și spune-i lui Pater Vardian că nu m-ai găsit!” Am ieșit repede pe coridorul întunecos al stăreției și am fugit spre camera lui Pater Vardian. L-am găsit în picioare la capătul coridorului, se plimba nervos de colo-colo, așteptase cam o oră și-și ieșise din pepeni. “De ce tocmai acum, fiară?”- sare el la mine
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343970_a_345299]
-
se simțea în roabă, Fane începea să cânte melodia care avea versurile „Așa beau oamenii buni”. Când ajungea la marți se oprea și rămânea fără niciun reflex până în dimineața zilei următoare. Roaba trebuia să ajungă în spatele blocului, într-un loc întunecos și cu iarbă deasă, unde era basculat manual, fără menajamente, pentru că oricum nu simțea nimic. Unul dintre colegi urca la apartamentul în care locuia și bătea la ușă. Atunci, Licsandru știa ce are de făcut: trebuia să ia covorul din
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.3 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342753_a_344082]
-
corp nepământesc! Mă înalț către soare... Și zbor! În largi cercuri plutesc peste lume, prin ea și cu ea împreună, mă simt doar a mea, redevin cunună! Zbor și zâmbesc... Plutesc... peste ziduri înalte, dealuri și pomi, ape și mlaștini întunecoase, roiuri de oameni prea zgomotoase! Zbor peste goluri... Mă-nconjor de miracol ceresc, plutesc și uit de lumesc, și mă mir: sunt mică și mare, sunt doar un fir... Și zbor! Și zâmbesc... (Liubastra, Martie 2013) Referință Bibliografică: Zbor / Liuba
ZBOR de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342981_a_344310]
-
haosul amar al satanei. Dumnezeu, vedea demonii stăpâni pe lume, Cum făceau voia șarpelui viclean, Și pe oameni supunându-i la cazne cumplite, Ce-i împingea-n hăul fără fund al pierzării Nemaiputând vedea lumina astrului divin. În noaptea cea întunecoasă, Vega, se arată-n genuna nopții, Întinzându-și brațele luminoase Și, vestind marea venire a Domnului, Care va mântui toată suflarea omenească Și va lua asupra Sa toate nelegiuirile noastre. În ieslea cea săracă, O lumină coboară din cer Și
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
bătrâni refuză, că vor să rămână, liniștiți, în orășelul lor natal, Fortunonez. Țăranii bătrâni, asemeni copacilor, au rădăcini groase adânc în pământul Fortunonezului. Prin Fortunonez țăranii bătrâni doresc să se-ntoarcă în adevăratul lor orășel natal: Pământul însuși. Pământul este întunecosul repositoriu unde ei renasc în viitor: următoarele lor trepte. Mănânc piersica roz. Deși-i foarte delicioasă, o urmă de cesiu tocmai mi-a intrat în corp. Dar nu pot vedea cesiul, nici nu-l pot auzi, nici nu-l pot
CINCIARE de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343265_a_344594]
-
așa cum e ea și alienată, caută să aibe urmași la fel și pe viitor... societatea... Micuțule, pe cât de mult tot mă-ntreb, Ce viață aiurită te-ar lua acum în piept, Când soarta nemiloasă mama ta ți-a luat, Vicisitudine întunecoasă parcă te-a aruncat, Rupându-te din căminul fraged cu a ta pruncie, Expulzându-te-n lumea unde nu va mai să fie, Mama ta! Apoi, tot ca o astfel de experiența curioasă, Un suflet te-a adăpostit în ea
MAMĂ DIN ÎNTÂMPLARE...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343389_a_344718]
-
fost un asemenea ger cumplit, când marea a înghețat la mal cum spuneam, peste două sute de metri spre larg. Atunci la Constanța localnicii transformase zona înghețată bocnă, într-un adevărat patinoar. Noaptea se apropia de întâmpinarea zorilor. Era o noapte întunecoasă, fără de stele și fără posibilitatea de orientare. Doar licăritul slab al becului de veghe de la stațiunea meteorologică de lângă hotel, mai arunca câte o dâră de lumină spre cârdul de lebede înghețate. Zorile începeau să-și facă apariția. Situația era dezolantă
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]