17,900 matches
-
cu accentul BBC "helau! is er ă parti?"), Jana beată criță (care nu mai plecase cu Moh și umbla despletită, agățată de mâneca mea", Iesenin, you know, Ieseniin!", eu și ceva bulgaro-germano-portughezo-francezi, ceva inert ce n-am mai distins pe întuneric. Și oricum s-au risipit - care că vor să bea bere de cireșe prin baruri cu motociclete de paie afumate în tavan, care că li s-au furat portofelele prin disco-Salsa, care că vor să numere stele, care că vor
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
uscată la soare.) doar Dumnezeu știe măsura cămășii de forță căreia ei îi spun suflet!... - fericiți cei ce și-o poartă ca pe o ie ușoară/ ca pe o margaretă în părul negru al vieții! * * * un soare albastru răsărit din întunericul nopții-i femeia/ o sfioșenie-n halat de mătase care atunci cînd ți-e rău îți aduce ceaiul amar și-ți sărută sudoarea, îți citește din psalmi și aprinde lumînări parfumate: inima tristeții cîntă în ea precum un violoncelist necunoscut
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
și nimic nici o mișcare sunt singur întunecat deformat ba una ba alta cazarme-pădure remușcări-carantină chei- -cuțit convingeri-galapagos galimatias-gala dali se auzea o stradă în creierul nor lăcrimioare o pastorală și mâna ei la pândă de după aparate mă tatua pe întuneric inimioare lotuși sirene cioburi scarabei capre cireșe culese de pe ecran cireșe cireșe îi spuneam vezi chiar nu vreau nimic și tot nu sunt sfânt și cuprins de beatitudine vezi am strâns atâta lumină toate valizele sunt pline de lumină apăs
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
cu vocea mea măi minune așa mi-a zis măi minune - fricoasă ești oare dispus ca eu să trec la volan ești oare dispus să te bucuri de libertățile umbrei hai să-ți spun un secret aici mașina merge cu întuneric și de unde de unde să-mi iau întuneric l-am întrebat disperat am trăit și sunt dependent de viață viața viața nici nu trebe să vorbim ne știm eu și viața a fii și apoi vii tu poemul marele poem de
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
a zis măi minune - fricoasă ești oare dispus ca eu să trec la volan ești oare dispus să te bucuri de libertățile umbrei hai să-ți spun un secret aici mașina merge cu întuneric și de unde de unde să-mi iau întuneric l-am întrebat disperat am trăit și sunt dependent de viață viața viața nici nu trebe să vorbim ne știm eu și viața a fii și apoi vii tu poemul marele poem de mă neliniștești uite apăs și nimic ce
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
clanțe din femei tăcute un cor de copii orfani mă gândesc la românia încet acolo încă se scriu manifeste frumoase și fără putere germinativă sau cine știe acolo abia au început să se drogheze da ce poți să faci în întuneric decât să fii țăran-metafizic în frunzișul de zăpadă cântecul de mierlă praf-intermortal febra vieții la galopul inter național ce te tot ții de mine ce vrei de la mine ba îmi spui că sunt un fel de jean valjean - belmondo ba
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
mult. Respiram cu toți contemporanii printr-o imensă gură. În desenele apărute în lumina fulgerului mă simțeam în siguranță: cârtița mai săpa încă pământul, salamandra se răsucea în foc, pasărea dădea din aripi în aer, peștele înota tăcut în ape. Întunericul se umplea, luminând. Ecouri în presa suedeză "Românca ne arată Stockholm-ul într-un nou roman, dându-ne imaginea ei despre oraș. Melinescu scrie istorii palpitante despre orașul ei natal, București, și despre orașul de adopție, Stockholm, numindu-l: «orașul meu
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
somn. Seară de porțelan Seară de porțelan Amforă cu ochii închiși Dacă ne-am mișca, Dac-am vorbi, dac-am atinge luciul, Spirala, punct cu punct imaginând somnul, Veșnicul somn al materiei, golul... Se sfarmă în cioburi ultima noastră lumină, Întunericul curge, se revarsă în lume; Seară de porțelan Rămasă pe buze, Răsfrântă-n ape de cenușă - Clipe sălbatice, clipe pustii Cresc din tăcere, se-ncolăcesc, se-adună În mii de galaxii Și eu am viețuit Și eu am viețuit la
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
și de clipe, Am așteptat secole să vină primăvara, Am înnodat nopțile fibră cu fibră. Ploile mi-au întins sforile, Umbrele mi-au ținut scara; Azi florile mele răsar în grădină, Răsar alb, răsar roz, răsar negru, Mănâncă aerul, rod întunericul - Ușoare ca timpul, flămânde ca lumina, Carnivore ca moartea. pustiu pustiul a crescut din flori a crescut din păsări a crescut din noroi s-a așternut fierbinte pe perne picură-n carne se scurge în somn se-aude umblând prin
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
uriaș vârtej, O tornadă De zero și unu Unu și zero, Vânată fără încetare De un Maus feroce. Ochii limpezi Azi e la marginea lumii Gura leului va mai înghiți câteva suflete Nu se știe pe cine. Acolade mari de întuneric Ne străbat fără să știm. Trupul nostru îl joacă la arșice Viermi neștiuți Viermi care vor învinge. De-a rostogolul curge Soarele pe dealurile timpului. E bine să fii neînfricat, E bine să ai ochii limpezi Curați, strălucitori, Să se
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
de diamant Pe care le atârnă Pe gardurile nopții. Oh, noaptea Are multe garduri și gardieni nevăzuți, E bine păzită Și pe fiecare gard al nopții Luminează un poem Un șirag de cuvinte Ca o plasă de pescuit Constelații Din întunericul de nepătruns al tenebrelor. Bătrânul și Magda Numără perlele cuvintelor, Numără stelele Prinse în plasa poemului Răsfirat pe gardurile nopții. Mereu prind spre ziuă Un pește uriaș Cu totul și cu totul nemaivăzut Care le promite Înțelepciune, iubire, suflet de
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
suflet de aur Și câte și mai câte promite Peștele cu totul nebun și frumos Prins în plasa poemului Ca o rază de soare. Bătrânul și Magda Ascultă respectuoși Peștele miraculos Și-l aruncă de fiecare dată În marea de-ntuneric Zicându-i că oamenii azi Nu se mai gândesc decât la mâncare, Nicidecum la cunoaștere tainică. De cum se înserează, totuși, Bătrânul și Magda Ținându-se de mână Pornesc pe aleile nopții Risipind neobosiți Șiraguri de cuvinte, poeme Ca o plasă
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
Puțini știu Că-i un pumnal Înfipt în blana neagră și fosforescentă A Fiarei. O mie de sori Dragoste-poveste ca un foc în deșert, Ca un rug aprins Din vremi neștiute. Dragoste-poveste Din nopțile Sheherezadei În orașul pradă farsorilor Și întunericului. Strângerea de mână, Șuvița de vânt, Degetele muzicale Pe arcușul coapsei. Dragoste-poveste, Baladă, cântec șoptit, Sub vălul de mireasă al zorilor Când inima, Da, inima, Strălucește mai tare Decât o mie de sori. Ce vedeți voi cu... - Trebuie să îmi
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
Întoarce-te și pregătește-mi Înfățișarea ta de sărbătoare'. Am alergat acasă într-un suflet Și-am început să caut prin dulapuri, Dar nici un strai, nici o-ncălțare Nu mă închipuia altminteri, Și se făcea târziu, trecură anii, Până în ceasul de-ntuneric Când m-am înspăimântat la gândul Că nu se mai putea să mă aștepte. M-am smuls cu grabă dintre lucruri, Și-am izbucnit în golul nopții, Am revăzut cetatea părăsită, Treptele scării fără nimeni Și am căzut cu fața
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
și asta nu i se potrivea deloc. Era cu un an mai tînără decît el dar părea abia o fetișcană, nu-și tăiase codițele și nici nu și le împletise în jurul capului. Încă le purta pe umeri. O sărutase pe întuneric și o iubise de mai multe ori, cu sîrg. Ea însă era emoționată, prea emoționată. În loc de asta ar fi preferat să stea amîndoi de vorbă. A doua zi nu mai aveau timp. Oare ce-i trebuise, în ajunul despărțirii, să
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
părul roșu și spâni"), iar Omul cu ochii verzi, ultima povestire din Euridice, e o parabolă despre creație și despre aspirațiile demiurgice ale scriitorului ("...m-am folosit de libertatea mea de a deveni sau nu, ca acela care, plictisit de întunericul de deasupra apelor, a spus să fie lumină și lumină a fost"). Între debutul din 1947 al lui Petru Dumitriu, cu rafinatele proze din Euridice, și Vânătoarea de lupi, Dușmănie, Nopțile din iunie, scrierile realist-socialiste din perioada imediat următoare, de
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
cu care magazinerul ospiciului a tăiat porcul curca și vițelul în decembrie trecut * o o oho ohoho neam slinos de os de lingușitor de mercenar de troglodit și barbar * să înghiți neant dintr-o sticlă de porțelan mai înaltă decît întunericul să te-mbeți criță și să strigi pînă-ți plesnesc creierii viața este o leprozerie cu ușile smulse de ce nimeni nu fuge din ea * un cucui crescut pe moțul poemului ca un ciorchine de excrescențe pe obrazul leprosului * de pămînt mă
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
zărit-o niciodată. Și nici nu doresc. Bănuiesc că-i înspăimîntătoare, frumoasă, rilkeană, necruțătoare prin bunătatea-i nefirească, nelumească-n obiceiuri. Prefer să-i simt doar neglijența, răsuflarea de plantă animală, rotirea-i invizibilă deasupra țestei, lipirea tandră, periculoasă, pe întuneric a pieptului pufulos de inima-mi ce-ncepe brusc să bată-n ritm de versuri. îngeroioloiul, Nimbodedalissimul scorțos-suav distribuie har cu cotiuga, cu vagonul, cu helicopterul dacă-i cășunează a-ți înfiripa un pustiu de fericire, c-o oază-n
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
de zile. Poate pentru frumusețea ei care nu știu de unde-i venea acolo în condițiile alea. După izolarea Flaviei - eu acolo am văzut-o ultima oară, la vorbitor, de acolo ți-a trimis biletul (Mă privea ironic? Nu știu, era întuneric), la ieșire, pe un coridor îngust și întunecat - căpătase și o răceală la plămâni - trei supraveghetoare au sărit pe ea, au călcat-o icnind în picioare. La dispensar nici nu și-a mai revenit. Asta se întâmpla în ziua în
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
să înțeleagă zborul pentru care erau născuți, voiau să-i știe arta; dar dintre toate cel mai mult am iubit liniștea sonoră a trupurilor întunecate de femei din secolul nou cărora nu le era frică să înoate cu mine în întuneric și ieșeau la suprafață doar din cînd în cînd să ia o gură de brandy sau șampanie & care iubeau secretul abstractizării acelui amestec de obiecte care încurcau totul în calea cubiștilor & erau și mai rău făcute de suprarealiști cu mania
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
pocnit în moalele creierilor de "spaima albă" a filei; șmecheria-i cu folos, o recomand), ceașca de teracotă plină cu cafea. Și să-i înșiri verzi și uscate unui prieten; e extraordinar. Afară să se topească pe acoperișuri, ca acum, întunericul de astă-noapte. Zgomotele orașului la ora șapte dimineața. Să-ți duduie trupul încetișor, în ritmul hidroforului, să asculți mașinile plecînd, pîș-pîș!, din curtea blocului, tramvaiele zdrăngănind cam, hm! nesilențios. Și, trosc!, să găsești o boabă de cafea nemăcinată în lichidul
Zmulgi pene din arhangheli drept suvenir by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14924_a_16249]
-
o idee mare vulgarizata prin cadriluri! o gîndire virila simplă, exprimată printr-un complex de pulpe de sex contrariu! E simplă, în adevăr, aceasta nobilă concepție - simplicitatea este un atribut al nobleții! Spiritul Luminii în lupta-i seculară cu Duhul Întunericului, Luceafărul sclipitor contra Tenebrelor oarbe... Binele contra Răului - Excelsior! Avem mai întîi prologul. În mijlocul unor talazuri negre, sub un cer acoperit cu nori negri, stă în lanțuri, pe o stîncă neagră, sub călcîiul unui demon mai negru că toate, o
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
aceelași spirit și aproape cu aceiași termeni: "Iată un balet în adevăr mirific! O idee mare vulgarizata prin cadriluri! o gîndire virila simplă, exprimată printr-un complex de pulpe de sex contrariu! [...] Spiritul Luminii în lupta-i seculară cu Duhul Întunericului, Luceafărul sclipitor contra Tenebrelor oarbe..." Să-l fi citit Caragiale pe criticul francez? Posibil. Probabil. Nedemonstrabil. Premiera pariziana a baletului, după cît înțelegem de la Jules Lemaître, avusese loc pe la 1885 ("îl y a quelques années"). iar textul lui Caragiale a
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
zilei am străpuns puțin valul care ne orbise mai devreme și am găsit poteca salvatoare, mai putin umblata și cu atât mai prețioasă. Mai departe, coborârea ni s-a părut floare la ureche și, totuși, am ajuns la mașină pe întuneric, cu frontalele aprinse. Gândul că noaptea ne-ar fi putut prinde în pădure, fără traseu și fără marcaj, în proximitatea urșilor, îmi dădea fiori pe șira spinării. Pe drumul de întoarcere, m-am gândit că a trebuit sa împlinesc 30
Cum mi-am petrecut ziua de naștere by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82437_a_83762]
-
în timp ce toată lumea în Ro se zgâia spre cer, noi cei de pe munte ne uităm unii spre alții: interesantă perspectiva... să observi reacțiile celor din jur, de la olandezii care ciocneau cutiile de bere, la ciobănii care își mânau oile fără grijă întunericului care se lasă peste toți și toate și care doar le imbia la somn în miezul zilei. Vreme bună! în munții aceia veșnici voi fugi și eu http://www.trilulilu.ro/prettyinstorm/e64c88a32bd98e Și eu plec mâine pe aproape: la
Fug în munţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82592_a_83917]