1,026 matches
-
Verei Crăciun dedicate copiilor sunt plăcute, antrenante, pline de învățăminte, au umor și o gingășie aparte pe care, doar statutul de mamă și de bunică în același timp, îl dau ființelor dragi pentru care autoarea, a migălit cuvinte de aur, înveșmântate în azur, așa cum ochii nepoțelei Sofia-Maria s-au deschis spre viață. Este un debut în Lumea Poeziei Copiilor, pe care îl dorim de bun augur, pe măsura iubirii ei de oameni și, în chip deosebit, de copilași, al căror zâmbet
UNIVERSUL COPIILOR. CRONICĂ LA CARTEA VEREI CRĂCIUN ROCHIŢA CU BULINE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345975_a_347304]
-
Spiritual > MARINA ANGELA GLODICI - NETĂCERE (POEME) Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 824 din 03 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului MURMURÂND Ca un izvor ce dureros se frânge Printre stânci și bolovani în vale, Așa țâșnește versul de iubire Înveșmântat în cânt de sărbătoare. Cu buze tremurânde de visare Se naște stihul revărsând ușor, Îmbrățisând a lacrimei șuvoi Și murmurând mereu seninătate. Nu poate să tresalte în liniștea tăcerii, El e menit să spună ceva dumnezeiesc. Cu mâna sa de
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346038_a_347367]
-
Spiritual > MARINA ANGELA GLODICI - NETĂCERE (POEME) Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 824 din 03 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului MURMURÂND Ca un izvor ce dureros se frânge Printre stânci și bolovani în vale, Așa țâșnește versul de iubire Înveșmântat în cânt de sărbătoare. Cu buze tremurânde de visare Se naște stihul revărsând ușor, Îmbrățisând a lacrimei șuvoi Și murmurând mereu seninătate. Nu poate să tresalte în liniștea tăcerii, El e menit să spună ceva dumnezeiesc. Cu mâna sa de
NETĂCERE (POEME) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346041_a_347370]
-
cu drag. Pădure umbroasă plină de căprioare sprintene, frumoșii trandafiri care m-au costat o picătură de sânge deoarece m-am purtat urât cu ei, frumoasele grote în care mai găsești gheață în miezul verii sau semețele înălțimi din zare înveșmântate de sărbătoare în culorile toamnei, nu sunt decât o infinitezimală parte din opera Ta, care încântă privirile celor care au ochi să vadă și minte să cuprindă bunătatea și puterea Ta. Să o omagiem în veci! Referință Bibliografică: Între Dumnezeu
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347745_a_349074]
-
mă cheamă în primăveri! 36 Dar mi-e rușine, trupul meu e gol, așa Nu pot să mă înfățișez în fața Ta Sunt toată pentru Tine doar chemare, Și ochii mei nu se desprind de zare! Creatorul: 37 -Am să te înveșmântez, iubita mea, Ca pe cea mai aleasă, mândră stea Cu cea mai verde mantie sub Soare Anotimpurile fi-vor cu noi, în sărbătoare! 38 Deasupra, cer senin voi porunci să fie Și cât pe dealuri vița va să fie vie
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
în lumină împărată. 73 Slavă Ție! pentru Legile divine Slavă Ție! pentru tot ce vine de la Tine Slavă Ție! pentru putere și cârmuire Slacă Ție! pentru întreaga Ta zidire. Creatorul: 74 -Eu voi veni din nou, iubita mea În puritate înveșmântează-te, în nea, Voi sosi cu foame mare ca înfometații Să înmulțesc iubirea în tine și în spații. Terra: 75 -Apropie-Te Doamne, iar ca-n început Cu dragoste arzătoare și tumult În spațiu, înspre Soare te așteaptă Iubita, draga Ta
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
câmpia cea care vine la mine sau tu, iubito, goală la rădăcina unui copac, ce zbori într-un cerc visceral, obscur, te urmăresc prin aer, cățărându-te pe cornul lunii, te urmăresc prin spații, prin nori pribegi, vârtejuri și aer, înveșmântată-n crini, printre stele sclipind, regină din nordul silfic, statuie la margini de mare, te-ai îngopat la rădăcina copacului, și cu tine ai îngropat cheia, cuvântul, inelul... crește mareea întunericului și șterge una câte una iluziile mele ce depărtează
CÂMPIA ŞI TU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 977 din 03 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347395_a_348724]
-
frumusețea iubirii unice și a celor puțini?! E atât de adorabilă muzica populară a neamului, fără farafaslâcurile ritmurilor care o destructurează azi, fie ale irespirabilelor manele, fie ale îndesatelor anglicisme, strigăte sau cuvinte în dauna melodiei. Pe lângă aceasta, cântărețele sunt înveșmântate așa de plăcut în splendidul port popular de la care au plecat mamele noastre, pentru ca azi să se ajungă la moda mamei natură, cu acoperăminte sumare de criză și de arătat ce e din abundență! În exoticul carnaval împânzit pe scene
DANIELA CONDURACHE. DACĂ AR ASCULTA-O LUMEA, AR DEVENI MOLDOVENEASCĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347387_a_348716]
-
făptura mea întreagă tânjea după un semn, tu n-ai știut, iubite, că depărtarea cheamă. îngenunchiată în nisipul cald speram să uit că mâine nu vom mai fi iar doi și vântul, briza marii mă primeneau, și-n alb mă-nveșmântase clipa, anume pentru noi. spre mare mâna mea a rugă s-a întins, și-am mângâiat cu palma albastrele ei valuri; nu am simțit când valul în brațe m-a cuprins, nu am simțit amurgul cu șuier de balaur. eram
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347482_a_348811]
-
să existe-în darul și Harul Domnului- un Om -CONSTANTIN TONI DÂRȚU. Și un moment al unei noi lansări - volumul cu numărul 57 - ca un aprins semnal de dragoste și recunoștință. Și un loc ales -Biblioteca Metropolitană București. Da, ne-am înveșmântat, în emoție și verbul A FI, în nemurire, și cu o bucățică de Brașov și de poezie. Am adus acasei noastră, spre continuitate și dăinuire, bucuria existenței acestui valoros Monument ieșean, omagiat și laureat pe toate continentele Lumii. MULȚUMIM Domnule
O ENCICLOPEDIE CU IZ DE VEŞNICIE, ARTICOL DE VIORICA POPESCU ŞI MARIANA POPA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347512_a_348841]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > EUPHORIA Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 732 din 01 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului încă un an înveșmântat în lut pune sigilii chinuitor de albastru te mângâi pe pleoape ca pe-un copil regăsit după ce-a fost pierdut atât de noi încât silabisești tăcerea mea un fel de dializă cu cerul a cui ești tu azi sunt
EUPHORIA de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348792_a_350121]
-
atinsă de un invizibil har divin. Sublimă în măreția ei, această zi este priveliștea existenței restabilită în paradisul cel dintâi, temeiul și nădejdea unirii credincioșilor într-o singură și mare familie a lui Dumnezeu. Nu ar putea fi această imagine înveșmântată în frumusețe cerească idealul unei societăți ce tinde spre globalizare? Nimeni nu ar putea spune că în înțelesul acesta omenirii nu i s-ar oferi o șansă. Rămâne însă îndeplinirea unei condiții absolute: lumea însăși într-adevăr să tindă a
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]
-
nu numai că o amplifică, dar o și poate înlocui! Ceea ce cu vocile autentice și valoroase e imposibil să se întâmple! Rodește frecvent azi cântecul tensionat, setos să-și elibereze haotic o energie zăcută, fără îngerul din muzică. El e înveșmântat într-un text, să-i spunem ambiguu, dacă nu decurs din clivajul între incultură și insensibilitate. Dar sufletele romantice nu sunt încă lăsate din brațele iubirii și melancoliei, nici scufundate în tulbureala apelor pe care dansează valurile poemelor ultimilor romantici
FLORIN GEORGESCU. VĂZDUHUL MISTUIT ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347036_a_348365]
-
Carlos Javier Morales; cf. și Cuaderno de las islas, lucrare publicată de A. S. R. în 2011). Obsesia oceanului se tansformă, în cele din urmă, în obsesia timpului. Contemplând mișcarea neostoită a valurilor, zbaterea lor la marginile falezelor, poetul descoperă nimicnicia (“ÎNVEȘMÂNTEAZĂ-TE cu acest nimic, trup din umbră”). Într-un succint cuvânt de prezentare a creației lui Andrés Sánchez Robayna, Eugen Dorcescu vorbește despre “trei nemărginiri”, ce întemeiază versurile acestuia: elementele (“marea, oceanul, dar și cerul, văzduhul”), cultura (“antică îndeosebi”), și
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
e să nu ne pierdem nădejdea. Și, aidoma fiului risipitor din parabola evanghelică, să ne întoarcem, chiar dacă vom suferi afrontul fratelui, al rudelor, al vecinilor. Tatăl ne va lua sub ocrotirea sa, ne va pune inelul în deget, ne va înveșmânta din nou în strai curat și va tăia pentru noi vițelul cel îngrășat. Și pentru toate acestea, merită. Umorul, satira, proverbul spus la timp și loc potrivit sunt averea noastră spirituală, medalia purtată pe dinăuntru. Să nu le aruncăm în
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
OMUL (Sfinxul) După tunetele sacadate, fulgerele primite în față Uriașul munților își doarme somnul de dimineață Fuioare argintii-fumurii îl înconjoară drăgăstos Pe Marele OM ce stă neclintit de veacuri, misterios El privește vasta întindere desfășurată în răcoare, Tăria cerului ce înveșmântează nopțile-n splendoare Din începuturi,nu ca moșneag,ci ca un OM adevărat Dăltuit în piatra- piatră de strămoșul pelasg-dac El dovada vie și înălțătoare a dăinuirii noastre A dorului ce ne frământă, din depărtările albastrel El simbolul sacru, simbolul
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
ne spune academismul. Mai mult, am îndrăznit să afirm, într-un schimb de replici electronice, după ce văzusem una din expozițiile sale de la Madrid, că recursul la alegorii prea văzute sau pericolul căderii în „caricatura” politică anticapitalistă (a se vedea personaje înveșmântate în drapele) îi prejudiciază grav arta, ceea ce nu pare a-l fi tulburat. Dovada o găsim în această din urmă expoziție, care ne arată cu câtă obstinație își urmează domnul Popa drumul, fără insomnii pentru autonomia genului plastic sau pentru
CONSTANTIN POPA – UN PICTOR ÎNTRE MADRID ŞI BUCUREŞTI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345352_a_346681]
-
o sărbătoare muzicală, vestită în felu-i profesionist de promovare a organizatoarei evenimentului cultural artistic Oana Georgescu și desăvârșită de prezentatorul Octavian Ursulescu ce, precum sclivisitorul frescelor cu registre de scene monumentale i-a dat netezimea narațiunii, iar ca zugrăvitorul a înveșmântat-o într-un colorism de ceremonial și solemnitate, drept tipic profesionist, artistic, elevat, cum se cade să fie arta prezentării spectacolului...! Au fost clipe ce aparțin nu de timpul în sine ci de timpul în alăturare cu bucuria și iubirea
OANA SÎRBU. „DE CRĂCIUN VOI FI ACASĂ”, CD MUZICAL LANSAT LA VREMEA PLECĂRII LUI MOŞ CRĂCIUN PE LA CASE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376934_a_378263]
-
de azi au gânduri despre muzică și spectacol muzical care stabilesc viziuni de incongruență cu valoarea și demască pe fervenții succesului facil rătăcind definitiv drumul gloriei muzicale. Privind pe artistă cât e de luminoasă, ce corp suplu și armonios îl înveșmântează rochii de scenă superbe, elegante, cu linii fine și coloristică plăcută, spectatorul nu cunoaște ce presiune are asupra sa clipa gravă dinaintea apariției artistei în fața lui, câtă grijă are de frumusețea sa, de aspectarea vestimentară, de gestica scenică, de franchețea
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
de catapeteasmă. Ruptura dintre suflet și duh. De nerefăcut. Și atunci se iscă alte atribute în locul celor trăite până în ora despărțirii: nonsens, absurd, deșertăciune, derută, confuzie. De la “fericirea supremă” la nefericirea supremă e cale de-o moarte, străbătută la pas, înveșmântat în giulgiul durerii, cu toate nervurile în alertă. Experiențe similare demonstrează că, un timp, mai lung sau mai scurt, cel rămas suferă crâncen, scufundat într-un “abis de / suferință și / scrum”. Sub imperiul acestei pierderi de neînlocuit, lumea pare fără de
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
Acasa > Poezie > Delectare > CONCERT DE NOI Autor: Marta Polixenia Ursuleanu Publicat în: Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Cum fierbe luna în vapori de nori...! La căpătâi de orizonturi, Vise înveșmântate-n trupul tău Se-ating de miezul nopții... Un miez de noapte-n aștept Mi-aduce limba unui orologiu de ispită Ce aripa nesomnului o poartă-ntinsă Peste un gând fluctuând în dor, Același dor nestins de tu...! Din neguri
CONCERT DE NOI de MARTA POLIXENIA URSULEANU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378084_a_379413]
-
drum cu plugul și în cele din urmă au ajuns, lăsând în spate o pârtie care dispărea repede sub chiciura albă, șfichiuitoare ce venea în rafale necontenite, unind turmele vălătucite ale norilor care acopereau în întregime cerul, cu troienele ce înveșmântau pământul. Pe luncă, pe șoseaua către Vedea nu trecuse încă nici un deschizător de pârtie prin nămeții imaculați, așa că tractorul continua să deschidă pârtie cu plugul, gâfâitul motorului fiind singurul sunet care tulbura liniștea satului ascuns sub povara iernii câinoase ce
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CAD ȘI MĂ RIDIC Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 1496 din 04 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Pașii mei se pierd pe aleile trecutului, pavate cu amintiri, de care mă împiedic azi Mă înveșmânt cu aripile unui mâine limpezit de lacrimi plânse-n cuvinte. Zbor cât mai departe să văd cu inima culoarea unui gând văzut doar de îngeri ce mi-au așezat cerul, când tu mi-ai zâmbit, în inima mea însetată de
CAD ŞI MĂ RIDIC de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376049_a_377378]
-
fluturând în vânt, era bucuria și veselia oamenilor din țara sa, pe care îi încuraja și le făcea viața mai frumoasă. Când am venit eu și au văzut că sunt îndrăgostit de această fată, s-au bucurat și s-au înveșmântat cu razele mele. Pe această fată o chema Speranța și era fiica unei bătrâne care plângea mereu când afla de suferințele și nenorocirile oamenilor din țara sa. Pe bătrână o chema Durerea, maica Durere, cum îi spuneau oamenii săraci și
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
omoplații! Ca să le sfarmi la dușmani colții urii, Umple-ți cu cer arterele, plămânii, Prăvale-n coarne peste ei Carpații, Și-atunci, din somn, se vor trezi românii! CERBII Ca-n vis plutesc prin ierburi de poiene Cu herbul coarnelor înveșmântate-n rouă, Ieșind în tainici nopți de sânziene, Mugindu-și doru-n raza lunii nouă. Stau florile-aplecate și-i ascultă, Cununi de tei le plouă pe grumaze; Hoinari robiți de luna cea ocultă - Li-s ochii plini de lacrimi și de
POEME CU CERBI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375190_a_376519]