613 matches
-
nu inspiră nici un fel de regret. Războaiele pe care le pierd sânt în ordinea firească a lucrurilor, iar poporul învingător n-are să-și facă remușcări de excesul său de forță. Războiul ia caracter dramatic atunci când se dezlănțuie între un popor învechit în forță, ce dispune de toate abilitățile puterii și ale perfidiei rezultate din putere, și un popor în ascensiune, care vrea să devină puternic. În acest caz, nu se mai încrucișează săbiile, ci destinele. Acest fel de popoare nu mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de leu pe care Hercules o poartă împăturită pe braț, ca pe un acce soriu vulgar. Surâde cu îngăduință. — Cel de care vorbești tu exista cel mult sub formă de misive de dragoste când vinul ăsta a fost pus la învechit și strecurat prin pânză de sac. Puțin mai liniștit, Ianuarius îndrăznește: — Omul nostru are ogoare întinse... Nerăbdător, Augustus pune jos cupa și bate ușurel cu talpa piciorului în podea. — Asigură Casei Imperiale proviziile de vin, ulei și băuturi care se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ce femeie frumoasă!“; și-i imagină ca pe o multitudine de degete josnice, frecînd imaginea de pe o monedă, sau ca pe niște păsări certărețe, care ciuguleau din Julia, luînd-o fărîmă cu fărîmă... Se bucurase În secret cînd numărul acela se Învechise și fusese Înlocuit cu altul. Acum, Însă, se uita la revistă - la poza Juliei, la numele Ursulei Waring - și toată vechea ei neliniște reveni, de parcă ar fi fost ceva nou. Se ghemui, Închise ochii și-și aplecă fruntea pînă atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a rugat, reține, mi-a zis. Am aflat totul de la Ray Lennox, care a ajuns primul la locul faptei cu câțiva bulangii În uniformă. Mda, am aflat totul de la tânărul Ray, dar Toal, bineînțeles, are nevoie de audiență. Ești cam Învechit, Toalie băiete, cur fleșcăit. Se fâțâie de colo-colo de parcă ar fi un puțoi din ăla de rahat, masele inspector Morse. Ședințele sunt activitatea cea mai palpitantă de care are parte bulangiu. Apoi se așază din nou pe cur, enervat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
atât de tulbure de emoție, că nu se putu dumeri și, sculîndu-se iar în picioare, zise nehotărît: ― Nu pricep nimic... Îmi huruie creierii. Am să mă orientez mai târziu... ― Desigur, nici vorbă, răspunse repede locotenentul. De altminteri și schița e învechită și va trebui s-o completezi... Iacă, de pildă, colea, tocmai la margine, la sud, sectorul acesta... uite, e ocupat acuma de huzarii descălecați, deoarece umblă zvonul că românii se pregătesc să ne atace... În sfârșit, ai să te orientezi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
toate amănuntele acelei "minuni cerești", găsind și prilejul să observe, în treacăt, că "o, Doamne, cu cât învață oamenii mai mult, cu atâta se depărtează de Dumnezeu..." Apostol nu întîrzie să răspundă cu ton de glumă: ― Dar și Dumnezeu se învechește, maică dragă, ca toate în lumea asta! Cuvintele acestea spăimântară atât de mult pe doamna Bologa, că se închină de trei ori și de-abia pe urmă zise cu glas grav, în care se zvârcolea evlavia rănită: ― Dumnezeu e veșnic
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
umeri indiferent, ce importanță are, dar eu spun, pentru mine chiar nu are nici un fel de importanță, dar pentru ea, sigur are, și el zice, nu fi chiar atât de sigură, întotdeauna am spus că ideile tale despre familie sunt învechite, și din nou simt cum mă cuprinde furia aceea veche, dar mă abțin, nu mă pot certa cu el în asemenea zile, îi lipsesc furia și interesul, poate chiar măsura dragostei, care poate hrăni cearta. Este tăcut, moderat, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
curaj pentru altceva. De fapt, inițial, n-am vrut să-l introduc pe acest turnător în carte, ci îmi propusesem să scriu o carte în maniera turnătorului și, probabil, mai târziu am să o scriu dacă nu mi se va învechi subiectul, mai ales că, de vreo 15 ani, cochetez cu ideea de a scrie un roman în maniera în care vorbește turnătorul, cu toate agramatismele și imbecilitățile lui. Am încercat deja câteva pagini să văd dacă iese sau nu, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
a ocupat de elaborarea unei alte culturi, a unei alte dinamici de creștere, în jurul unei alte clase creative, al unei noi libertăți, al unei noi surse de surplus, al unei noi tehnologii a energiei sau informației, al înlocuirii unui serviciu învechit cu un nou obiect produs în serie. Trecând de la o formă la alta, se industrializează și producția de bunuri agricole, apoi a celor artizanale; dispare sclavia și se dezvoltă munca salariată; se automatizează producțiile de energie și de informație; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
trebuia să născocească un motiv oarecare, să amâne acea despărțire. E o zi minunată, îi spuse, aș fi bucuroasă dacă m-ați însoți pe o terasă, la cofetăria din parc. N-am fost niciodată acolo, mă cramponez de niște sisteme învechite de educație, cu toate că, la anii mei, ar trebui să-mi permit să intru în orice loc fără dificultăți de nici un ordin. O femeie bătrână ca mine n-ar trebui să-și facă asemenea probleme, de etichetă, mai ales astăzi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că mă gândisem la acest „caz“ și ajunsesem la concluzia că... Ei bine, lucrurile stăteau În felul următor: femeia din fotografia primită de la Wickert mi-a fost prietenă. Desigur, nu eram sută la sută convins; la urma urmei, poza era Învechită și poroasă. Dar dacă Înfățișa persoana la care mă gândeam, atunci da, ne Întâlnisem mai demult. Da, știu. Trebuia să spun asta mai devreme. Dar mai bine mai târziu, decât niciodată, nu? Se numea Wilms, Dora Wilms. Locuia În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de multe ori și-a schimbat drumul și gîndul din cauza lui. O pornea către Cramă, să mai dea o raită prin acareturile ce începuseră să se părăginească, ăsta era un motiv de îngrijorare profundă în Vladia, cum de totul se învechea, se strica, devenea de nefolosit peste noapte, încît oamenilor le era silă să se mai atingă de teascuri, de budane, de împletiturile de nuiele, de cercurile de butoi proaspăt aduse de la Comana și după nici două săptămîni arătau ruginite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
anumite lucruri pe care nu le-au dus pînă la sfîrșit) sau pentru că aveau de gînd, numai de gînd, să făptuiască, și atunci au început cu sfîrșitul. Ca să-și dea curaj, s-au ascuns. Cu intuiția lui de copoi bătrân, învechit în rele și în slujbă, și-a zis că mai degrabă este vorba de cea de-a doua situație, bătrâneii n-aveau de cine să se ascundă, de cine să se teamă, altfel nu s-ar fi interesat de poștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spontaneitate; joc, nu invenție; manieră, nu poezie. Așadar, o artă a expresiei, înflorită și prețioasă; uniformă și decorativă; cântătoare, cadențată ca în versetele biblice“. Poate că temele literaturii lui Sadoveanu vor fi, tot mai mult de acum încolo, resimțite ca învechite pentru cititorul internaut, consumator exclusiv al ficțiunilor timpului său; poate că însăși scriitura sadoveniană, expresivă și misterioasă în sine, nu-i va mai entuziasma decât pe marginalii lecturii, pe rafinații degustători din underground-ul stilului, dar Sadoveanu va rămâne - no matter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-și pregătească o masă la marginea drumului, paznicul Îi ordona lui Jim să le dea deținuților un vas de lut plin cu apă. Restul timpului era lăsat În pace, liber să se concentreze asupra sarcinii de a ghida acest camion Învechit spre acel lagăr de concentrare unde erau mama și tatăl lui. De zile Întregi erau pe drum, făcînd un circuit aleatoriu al provinciei aflate la zece kilometri nord-vest de Shanghai. Jim pierduse socoteala numărului exact de zile, dar cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
presus decît pe tovarășii Tăi." 9. Tu ai iubit neprihănirea și ai urît nelegiuirea. 10. Și iarăși: "La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pămîntul, și cerurile sunt lucrarea mîinilor Tale; 11. Ele vor pieri, dar Tu rămîi, toate se vor învechi ca o haină; 12. le vei face sul ca pe o manta, și vor fi schimbate; dar Tu ești același, și anii Tăi nu se vor sfîrși." 13. Și căruia din îngeri i-a zis El vreodată: "Șezi la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
niște rebuturi proaspete de-ale lui Howard, ca să mai învioreze pavilionul nostru? — Ne vedem la biserică, Doc. *** La birou îl aștepta un teanc de mesaje, rezultatul parțial ale cercetărilor secretarei. Buzz le răsfoi. Predominau amenzile de circulație, plus unele chestii învechite despre mexicani: reuniuni ilegale, bătăi și agresiuni minore, având ca rezultat mici turnee pe la școala de corecție. Nimic murdar, de genul delictelor sexuale ale lui Samuel Tomás Ignacio Benavides, „diavolul întruchipat”. Nici o mizerie politică despre vreunul din cei trei foști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
poștă și descarcă clipuri, fișiere cu muzica și, chiar, publicitate din care se produce bani. Modul în care marea majoritate podcast-urilor pot obține publicitate plătită este prin intermediul afilierii la o comunitate de podcasturi care aduc profituri, sau, în termeni mai învechiți o organizație care actioneaza că un broker sau intermediar între agenții de publicitate și podcast-uri. Acestea pot fi site-uri ce găzduiesc podcast-uri, cum ar fi Mevio, sau alte servicii destinate exclusiv sau în mare parte ofertelor de publicitate, cum
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
ață în pom, ca în bradul de Crăciun: "Sunt măr de lângă drum și fără gard"). A ta din care este? Poezia, ca și iubirea, nu prinde rădăcini decât între oameni. O fi omul o ființă perimată, obosită, plictisită și plicticoasă, învechită pe pământul acesta, dar rămâne, totuși, cel mai bun pământ pentru sămânța poeziei. Dacă poezia e chiar și "mărul de lângă drum, fără de gard", mizez pe faptul că un fruct al acesteia îl va pocni în cap, din întâmplare, pe cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ghilotine de fosfor (...)/ auzeam spaima înghesuită în cutii de chibrituri/ auzeam acizii ridicați pe scripeți/ scîrțîitul ruginii prin fețe desfigurate de flash-ul dușmăniilor minerale", notează poetul într-un loc; iar altundeva, vizionarismul terifiant alunecă spre grotesc: "oasele mele se învechesc în carnea continuu înflorind/ scheletele albe transfigurate sub visuri uitate / spasmul lor transparent."(p.24) Una peste alta, volumul lui Liviu Georgescu rămîne un amplu poem (imn?!) al "morții însorite ca o floare carnivoră", așadar și al credinței într-o
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
mă învață să am răbdare, așa cum ea dă dovadă de răbdare atunci când eu fac tot timpul greșeli. E drept, le are și ea pe-ale ei. Adeseori, panglica se blochează. De un lucru însă sunt sigur: îmbătrânește, dar nu se-nvechește. Țăcănitul ei anunță până departe prin fereastra deschisă că trăim, încă mai trăim: ascultați! Dialogul ăsta al nostru nu vrea să se mai sfârșească. Ca să mă spovedesc ei, pentru asta sunt destul de catolic. În clipa de față există trei exemplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru prima oară când musafirul, vorbind cu ea, folosea pronumele de politețe. - În fond ce vă costă? adăugă el. Și fără să mai aștepte consimțământul gazdei, Îi unse degetul mare de la mâna dreaptă cu cerneală și-l apăsă pe coala Învechită de hârtie. Apoi presără din vârful degetelor iarăși câteva fire de cenușă, care luară foc imediat cum atinseră hrisovul. - Ce faceți? țipă Mașa, vârându-și degetul care o frigea În gură. - După Napoleon și Nabucodonosor, trebuia să urmeze și Iosif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
drumeți, jivine Cu glas spart hodorogit Cântec zice, de rușine. Hee... miul biul gee Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur, pe Ikdar Enghe, Muri azi o pezevenghe: Una groasă cu ochi mici, Crescătoare de pisici. Scundă, groasă, cu mustăți, Învechită-n răutăți. Pezevenghe cu scurteică Cam grecoaică, cam ovreică. Pezevenghe cu trei negi Doftoriță la moșnegi. - Ce moșnegi betegi și blegi Că veneau cât prund și iarbă Și cât praf și fir în barbă Leacuri de-ale ei să soarbă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
e totuși tatăl tău", spunea ea amuzată, tu trebuie să fi auzit de teoriile freudiene când copilul își neagă tatăl, după unele teorii mai radicale eu pot chiar să-l ucid, uneori îmi vine să-l ucid, este atât de învechit, de scârbit de lumea asta, se uită la tine cu o privire albă de parcă nici nu ai exista, asta mă scoate din minți, atunci îmi vine să bag cuțitul în el, poate este un extraterestru, se va scurge o zeamă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
țară defavorizată, unde profesiunea mea ar fi putut în sfârșit să fie ceea ce îmi imaginasem de tânăr. Un freamăt constant, o misiune. Departe de lenta, hipnotica vezică a acestui spital bogat și prost administrat, unde medicamentele expiră și aparatele se învechesc înainte de a fi scoase din cutiile lor. Unde totul se petrece sub anestezie și lucrul cel mai viu este șoarecele care din când în când traversează bucătăria și le face pe bucătărese să țipe. Fiecare din noi, Angela, visează ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]