2,702 matches
-
comunei era de 2 320 de locuitori, din care: 1 759 erau români, 143 țigani, 60 bulgari, 16 evrei, 11 lipoveni și 11 armeni 1045. Comuna Parkeș era situată pe gârla Somova, la 16 km vest de orașul Tulcea. Se învecina cu Isaccea și cu localitățile rurale: Niculițel, Telița și Somova. Localitatea era formată din satul Parkeș, locuit în majoritate de către români. În anul 1899 în comuna Parkeș exista o singură școală. Aceasta avea un învățător și 38 de elevi 1046
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
17 km sud-est de orașul Tulcea. Localitatea cuprindea satele Sarighiol și Calica. Denumirea primului deriva din limba turcă și însemna "lacul galben". Satul Calica era situat la 2 km sud de satul de reședință al comunei Sarighiol. Comuna Sarighiol se învecina spre nord cu comuna Malcoci, spre est cu localitatea Beștepe, cu satul Caraibil al comunei Sarinasuf, la est și sud cu lacul Razelm, iar spre vest cu localitatea Agighiol. La cumpăna secolelor XIX-XX, în comuna Sarighiol existau: 370 de case
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
urbană din cuprinsul plășii. Comuna Calfa era situată pe valea pârâului Saraiul, la 15 km N-E de Hârșova și la 40 de km N-V de Constanța și cuprindea satele: Calfa, Curudgea, Haidar, Rahman, Ramazankioi și Mahometcea 1081. Se învecina spre N cu localitatea Urumbei, spre E cu localitatea Casimcea, aparținând județului Tulcea, spre S cu localitatea Saraiu, iar spre V cu localitățile Dăieni și Gârliciu. După 1878 în comuna Calfa au fost înființate școli în satele: Calfa, Curudgea și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
români și tătari. Cel de-al nouălea sat al comunei Șiriu, Terzikioi, era situat pe valea pârâului Cartal, la 6 km S-E de satul de reședință al comunei. Localitatea Șiriu, una dintre cele mai mari comune din Dobrogea, se învecina cu: Saraiu (N), Ghizdărești și Topalu (V), Casimcea (E), iar spre sud cu localitățile Tașpunar și Pazarli. La scurt timp de la unirea Dobrogei cu Româaia (14 noiembrie 1878), în satul Șiriu a fost construit sediul primăriei comunei. Urmare a alegerilor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
era traversat de pârâul Hagi-Omer. Prin acest sat trecea drmul ce lega Hârșova de Babadag. Satul Doerani avea o așezare "din cele mai pitoresci și mai plăcute din Dobrogea"1147, fiind "înființat de către români prin 1860"1148. Comuna Topolog se învecina cu localitățile: Atmagea (N), Ciucurova și Slava Rusă (E), Calfa (S) și Urumbei spre vest. În urma alegerilor comunale din anul 1880 au fost desmnați consilieri comunali domnii: Matei Stan, Gheorghe Bucurenciu, Bucur Unguru, Ali Ceauș și Sadic Hagi Mehmet 1149
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pe care ți-o lasă cartea lui Andrei Oișteanu este că a fost scrisă numai pentru ca la colecția de obiecte stranii din cele 12 casete să se mai adauge unul, cel mai ciudat: cartea însăși. Straniu este tocmai universul ei, învecinat cu realismul, învecinat cu fantasticul, dar menținându-se permanent în propria-i incertitudine. Povestea Comisionarului e stranie și se încheie straniu, lucrurile colecționate de Arhivar sunt stranii, oamenii pe care-i întâlnește sunt stranii, istoriile lor bizare. Toți și toate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o lasă cartea lui Andrei Oișteanu este că a fost scrisă numai pentru ca la colecția de obiecte stranii din cele 12 casete să se mai adauge unul, cel mai ciudat: cartea însăși. Straniu este tocmai universul ei, învecinat cu realismul, învecinat cu fantasticul, dar menținându-se permanent în propria-i incertitudine. Povestea Comisionarului e stranie și se încheie straniu, lucrurile colecționate de Arhivar sunt stranii, oamenii pe care-i întâlnește sunt stranii, istoriile lor bizare. Toți și toate încap într-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Foucault privește tocmai imposibilitatea celor enumerate de-a sta împreună, de-a afla un spațiu comun. Acest spațiu comun al întâlnirii ar fi distrus, spune interpretul. „Imposibilă este nu învecinarea unor lucruri, ci locul însuși unde ele s-ar putea învecina.“<ref id="198">Cf. Michel Foucault, Cuvintele și lucrurile, traducere de Bogdan Ghiu și Mircea Vasilescu, Editura Univers, București, 1996, p. 33.</ref> Singurul loc de întâlnire ar fi doar „vocea imaterială ce pronunță enumerarea lor“, ne-locul ca atare
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cuvântului. Argumentul lui Foucault privește tocmai imposibilitatea celor enumerate dea sta împreună, dea afla un spațiu comun. Acest spațiu comun al întâlnirii ar fi distrus, spune interpretul. „Imposibilă este nu învecinarea unor lucruri, ci locul însuși unde ele sar putea învecina.“<ref id="198">Cf. Michel Foucault, Cuvintele și lucrurile, traducere de Bogdan Ghiu și Mircea Vasilescu, Editura Univers, București, 1996, p. 33.</ref> Singurul loc de întâlnire ar fi doar „vocea imaterială ce pronunță enumerarea lor“, nelocul ca atare al
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de unde se afla, Audbert încă îi mulțumea, când, trecând de ultima santinelă, intră în apartamentele lui Gundovek. Un servitor se oferi imediat să-i arate drumul și îl însoți prin încăperi și coridoare pe jumătate cufundate în întuneric, până la încăperea învecinată cu sala de baie. Cu ajutorul servitorilor, Gundovek se ștergea în fața unei fântâni de marmură, cu siguranță opera unui sculptor păgân: apa țâșnea cu zgomot din gura unui amoraș grăsuliu, cobora într-o cochilie de marmură și, de acolo, în cascadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe care ți-o lasă cartea lui Andrei Oișteanu este că a fost scrisă numai pentru ca la colecția de obiecte stranii din cele 12 casete să se mai adauge unul, cel mai ciudat: cartea însăși. Straniu este tocmai universul ei, învecinat cu realismul, învecinat cu fantasticul, dar menținându-se permanent în propria-i incertitudine. Povestea Comisionarului e stranie și se încheie straniu, lucrurile colecționate de Arhivar sunt stranii, oamenii pe care-i întâlnește sunt stranii, istoriile lor bizare. Toți și toate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o lasă cartea lui Andrei Oișteanu este că a fost scrisă numai pentru ca la colecția de obiecte stranii din cele 12 casete să se mai adauge unul, cel mai ciudat: cartea însăși. Straniu este tocmai universul ei, învecinat cu realismul, învecinat cu fantasticul, dar menținându-se permanent în propria-i incertitudine. Povestea Comisionarului e stranie și se încheie straniu, lucrurile colecționate de Arhivar sunt stranii, oamenii pe care-i întâlnește sunt stranii, istoriile lor bizare. Toți și toate încap într-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu știu care bandă Moebius, despre găuri negre, care semănă cu trîmbițele apocalptice și transformă materia În antimaterie, iar antimateria În spirit. Pomenise și de babulea Tatiana, care În naivitatea sa, intuise un mare adevăr. Și anume că lumea celor morți se Învecinează cu lumea celor vii și că Între ele nu există decît o simplă peliculă, asemănătoare cu sticla micului ecran. Că imaginea a ceea ce a fost nu piere niciodată, ci se conservă În fiecare particulă infimă din universul mare și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fost colectată de la muncitori...!! Făcând o simplă Înmulțire a numărului de lucrători cu sumele Încasate din cota procentuală, putem deduce cu ușurință sumele Încasate de acest mafiot. Dacă mai adăugăm, sumele de bani Încasate pe sub mână de la țăranii din comunele Învecinate pentru materiale furate, precum și numeralul Încasat la casele noi construite, te apucă amețeala...! Cu destulă ușurință, numai mie mi-a oferit materiale din gestiunea lui În valoare de peste o sută mii lei...! Garantez eu, bunii mei amici. La o percheziție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de contributor la edificarea unei noi realități europene, căreia i se dedicase O.S.C.E. 5. Președinția O.S.C.E. a însemnat pentru România și un alt fapt, deosebit de important: îmbogățirea "culturii strategice" față de zonele imediate sau mai îndepărtate cu care ne învecinăm. Nu știm în ce măsură au fost preluate și mai ales cultivate în anii care au urmat învățămintele dobândite, firele de legătură pe care Bucureștiul a reușit să le stabilească în acel an 2001 cu capitalele europene, cu lideri din teritoriile reconfigurate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
italieni și evrei, aceștia din urmă veniți uneori din Andaluzia după căderea Granadei. Nu sunt mai puțin de patruzeci de mii și cu toții recunosc și aduc laude echității sultanului. În suk-uri, turbanele turcilor și tichiile creștinilor și ale evreilor se învecinează fără ură și fără resentimente. Cu câteva excepții, străzile orașului sunt înguste și noroioase, astfel că oamenii de calitate nu pot circula decât purtați în spate de alții. Mii de oameni fac această penibilă meserie, majoritatea nou-veniți care nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noapte. 11 Departe, pe o coastă a dealului, umbla femeia responsabilă cu hrana lui Sampath, o siluetă micuță la marginea pădurii de cercetare a universității, care dispărea și reapărea printre copaci, ieșind la iveală în locul unde pădurea și câmpul de învecinau, parcă să verfice starea capcanelor din bețe pe care le pusese pentru fazani și alte păsări sălbatice. Acestea trăiau în pădure, dar se hrăneau din recoltele de grâne, astfel că erau pe cât de grase și delicioase pot fi păsările sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se afla, fără îndoială, limanul despre care vorbise Sispy, așa că era în mod cert locul care îi fusese destinat. Doamna Cramm spusese că destinul lui era să fie condus de alții, iar sufletul îi era plin de ceva ce se învecina cu ura față de Sispy, cel care, cu mult timp în urmă, îi stricase întreaga viață cu un singur gest. S-a trezit că dorește nu numai eliberarea din lanțurile nemuririi, ci și un fel de răzbunare. A doua zi dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
albise. Era de-acum chipul lui, pe de-a-ntregul chipul lui, cu capul lui pe umerii mei. Eu am fost Vultur-în-Zbor. O a doua ușă secretă ducea către camera în care dormea Media. Această cămăruță, plasată chiar în mijlocul casei, se învecina cu majoritatea celorlalte încăperi. Grimus îcare era parțial Vultur-în-Zbor) o duse pe Media de mână până în locul unde mă aflam, lângă sicriul care conținea Trandafirul. — Rămâneți aici, a zis. Aveți grijă unul de celălalt. Voi veni în curând. însă nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Întins, Noimann Își aminti că În urmă cu câteva zile citise În 24:ore o știri care l-a amuzat destul de mult. Știrea suna În felul următor: „Mulți dintre ieșenii care se aflau În jurul orei 13.00 pe strada Cicoarei, Învecinată cu cimitirul Bunavestire, au observat un câine negru care alerga spre pod, mârâind, cu un picior de om În gură. Potrivit purtătorului de cuvânt al Poliței municipale, Falcon Herbina, o doamnă cu totul și cu totul admirabilă, rezultă că respectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din ziar nu avea nimic de-a face cu realitatea. Chiar și numele purtătoarei de cuvânt a Poliței era tras de păr. Herbina Falcon nu exista decât În mintea ziaristului care scrisese știrea. Cât despre strada Cicoarei, aceasta nu se Învecina nicidecum cu cimitirul Bunavestire, ci era situată sub dealul Galata, În apropierea fostului talcioc, unde urma să fie construită o bază de agrement, cu terenuri de tenis, ștranduri și bazine cu nămol, pentru tratarea unor afecțiuni de natură reumatică... Apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce mi s-a pus a fost naționalitatea bărbatului meu. Am răspuns că e bulgar, supus român. Polițistul mi-a răspuns: „Nu există așa ceva. Sunt doar bulgar.“ Atunci i-am spus: „Înseamnă că nu cunoașteți istoria poporului dv. Bulgaria se Învecinează cu Turcia. Când turcii Îi băteau pe bulgari așa cum astăzi sunt bătuți evreii, bulgarii fugeau În România și primeau acolo supușenia română.“ Polițistul mi-a mulțumit „pentru conferință“ și mi-a pus ștampila. (Cartea neagră - Ilya Ehrenburg, Vasili Grosman, Lew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sfârșitul, în timpul ultimilor câțiva ani ai împăratului Tao Kuang, răscoalele țărănești se agravaseră. În toiul unei veri secetoase, tata n-a mai venit acasă luni în șir. Mama își făcea griji pentru siguranța lui, căci aflase vești dintr-o provincie învecinată despre țărani furioși care dăduseră foc reședinței guvernatorului lor. Tata trăia în biroul său și încerca să-i controloze pe rebeli. Într-o zi a sosit un decret. Spre stupoarea tuturor, împăratul l-a concediat pe tata. El a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pâine un stâlp de lemn din care, ca niște frunze, ieșeau pene. Cei care nu știau despre ce era vorba nu pricepură nimic. Dar aproape nimeni nu Înțelese povestea de pe un Plocon de câțiva ani mai târziu. Curtea Tușii se Învecina cu cea năpădită de bălării a unui Învățător leneș, vorbăreț, iscoditor ca o babă și care făcea stihuri pe care le recita seara la divane. Nu Înțelegea nimeni mare lucru din poeziile lui, dar Îi arătau respect pentru că erau Încredințați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum că pișatu’ fără bășină e ca nunta fără lăutari. Înaintam aproape cu teamă, ca să nu-mi alung bucuria. Încet, mi-a apărut În ochi gardul curții lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu - cum Îl poreclisem pe bătrânul ce se Învecina cu școala. Era scund, crăcănat, avea ochii mici și un nas enorm - n-am văzut altul mai impunător - atins, probabil de vreo boală, lung, gros, roșu vara și vânăt iarna. Mingea cu care jucam fotbal ajungea mai mereu În curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]