1,232 matches
-
În văi și pe dealuri plutea o ceață lăptoasă. Pământul era moale și cleios. Prin văzduh veneau de departe Împușcături Înăbușite. Deodată izbucniră cele dintâi focuri ale turcilor. Fără a fi strigat cineva: ,,Înainte !”, toți se azvârliră spre creastă cu Înverșunare. Maiorul Șonțu căzu. Dorobanții apărură Într un salt vijelios pe culme, tăcuți, Încruntați, cu căciulile buhoase pe ochi, cu baionetele lungi, amenințătoare. Speriați, turcii se traseră Îndărăt, În Întărituri. Ofițerii români strigară : Prin foc, prin spăngi, prin glonți, prin fum
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
E cumva nebun? ― Tatăl meu nu mi-a spus de ce, dar Aloim crede că noi trei participăm la un fel de întrecere sortită a desemna cine va fi noul Abate. E o prostie, dar el pare să o creadă cu înverșunare. ― Și chiar crede că ar fi bun de Abate? E tânăr, e repezit, e... ― E și empat. În mintea lui Rim se declanșă o serie de raționamente scurte în urma cărora multe dintre evenimentele trecutului apropiat se clarificară dincolo de orice dubiu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
va fi fost el? De ce a ales să ne aducă înapoi la viață? Contradicția între ceea ce reprezentăm noi și caracterul profund religios al întemeietorului Abației este doar o aparență. Fiindcă, indiferent când au trăit, acceptând lucrul acesta sau negîndu-l cu înverșunare, oamenii nu au avut în toată istoria decât un singur scop esențial: acela de a lăsa o urmă materială a trecerii lor prin Univers. Noi nu facem excepție de la regula asta generală pe care Sfântul Augustin cel Vechi l-a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
umbriți de gene ireal de lungi, în timp ce, sub barba de câteva zile, se vedea, un obraz brăzdat. - Și ce știm noi despre întregul Univers? Abia dacă ne mai aducem aminte cum au ajuns aici strămoșii noștri, îl contrazise Xtyn cu înverșunare. - Știm tot ceea ce e de știut, răspunse moale Arrus. - Ba nu e adevărat! Uite, nu știm cum merg navele spațiale, cum ar fi să trăim în alte locuri... - Biet copil, zâmbi Arrus. Crezi că ai fi capabil să mai trăiești
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să le spună că liderii politici refuză omenirii destinul cosmic fiindcă doresc să o țină la nesfârșit captivă în țesătura de modalități subtile prin care ei perverteau și manipulau democrația. Acum însă, în alt corp și aproape alt om, din înverșunarea aceea nu mai rămăsese mare lucru. Era destul însă pentru ca rotunjimea albastră a Pământului, așa cum prefera el să îi spună, să îl facă să se simtă mândru și împlinit. - Știi ce facem noi acum? întrebă deodată Barna. Desfacem butoiul cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care își aduceau atât de bine aminte de pe vremea Corpului celor O Mie de Voluntari. Indisciplina lor era trecută cu vederea fiindcă, asupra celor mai multe, efectul peisajului de pe Vechea Terra fusese exact cel pe care îl încercase și Johansson: furie și înverșunare împotriva urmașilor celor care îi înfrînseseră și distruseseră apoi și Pământul. Una din clonele care încălcase ordinul comandantului militar fusese și Oksana. Johansson își amintea exact momentul în care îi fusese adusă, în timp ce el se afla din întîmplare în sistemul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mintea ta perversă sa știe prea multe și să-și râdă de noi? rânji Barna care trase cu un gest smucit un pumnal lung din teaca pe care o purta prinsă cu curele de coapsa piciorului stâng. Bătrânul negă cu înverșunare. Timp de zece ani trăise cu Xentya, mama băiatului. Îi fusese încredințată de două femei bizare, care semănau perfect una cu alta deși chipul uneia era desfigurat. Ele îi spuseseră că fuseseră nevoite să ucidă doi călugări pentru a o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fi dorit să fugă undeva, nu ar fi avut cale de retragere, dar Xtyn nu era speriat fiindcă nu plănuia să dea înapoi cu nici un pas. Ascultă câteva clipe vocea ly și sufletul i se umplu de încredere. Deosebea o înverșunare foarte diferită de reacțiile pe care le avusese tribul lui atunci când trebuise să se luptă cu războinicii Ulanni. Xtyn văzu mantiile gălbui ale tribului Bratti, cel mai mare de pe Kyrall, cum se amestecau într-un grup compact, înaintînd în lungul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de unde ai putea aduce alt Făurar? întrebă celălalt, fără a-și putea ascunde însă o umbră de teamă. - Tocmai asta ar fi partea frumoasă. Aș cere unul din alt trib. Avantajul ar fi că acela nu s-ar opune cu înverșunare când aș propune să merg și să îi apăr pe foștii lui tovarăși. Arrus tăcu, cu ochii măriți de groază. - Știu ce vrei să mă întrebi, continuă Xtyn cu același ton molcom. Ce se va întîmpla după ce îi vom ajuta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
propagat prin propriile sale mijloace în rîndurile protestantismului, fiindcă era el însuși o Reformă întîrziată. Un copil de bătrîn. Odrasla din urmă a lui Gutenberg. Nu există prin urmare soluție mediologică de continuitate fundamentală între 1529, 1789 și 1917. Aceeași înverșunare literară, aceiași vectori, același "ghidaj". Luther, Condorcet și Lenin își împart postura de "corectori de extemporal", ceea ce înseamnă o ortodoxie restrînsă în organizație largă. Ei redactează, difuzează, își supun textul unei critici a adevărului, dar un original scris devine criteriu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
al conversației și al cuvintelor, el se însuflețește întotdeauna când este vorba de a apăra adevărul trădat, uitat contrariat: nimic nu-l descumpănește mai mult ca minciuna. Pentru un sceptic care nu crede în nimic, hotărârea de a apăra cu înverșunare adevărul contra minciunii face cât o profesiune de credință nominalistă: anti-idealist, opus existenței unor entități universale dincolo de cuvânt, necredincios în materie de idei generale privitoare la existența autonomă necrezând în realitățile singulare, reducând cuvintele la o convenție utilă și necesară
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ar fi unul de proliferație la scară socială și nu ar duce la revendicări ilegitime, dar presante. Eu nu sunt deloc împotriva imitației și epigonismului, pe care prietenul meu Horia Lovinescu spunea rândul trecut, tot aici, că le refuză „cu înverșunare”. Imitația și epigonismul sunt consecințe necesare ale marilor opere; dacă le vrem pe acestea trebuie să le admitem și efectele. Dar care sunt marile opere care să justifice imitația? Ai cui sunt acești epigoni? 6. Cred că în ce privește o revoluționare
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
dezvăluie o mare slăbiciune pentru bufonerii lexicale, jocuri de cuvinte și înșirări de vocabule fără sens, parodiind descântecul. Duritatea invectivelor este atenuată de impresia finală de gratuitate și joc, de farmecul, spontaneitatea și umorul dialogurilor. În alte satire (Ingratul, îndeosebi) înverșunarea polemică ia forma pamfletului și a blestemelor clocotind de ură. H.-R. a fost un prozator de mare talent, dar nici una din scrieri nu este pe măsura înzestrării sale. Fără să persevereze în vreo direcție anume, el s-a dovedit
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
adevărat măr al discordiei. Impresionat de neobișnuita putere de expresie, de fiorul liric al versurilor și remarcând registrul celui care oficiază și transformă în ritual cântecul de vârstă, de iubire, împrumutându-i o remarcabilă varietate de tonuri (de la delicatețe până la înverșunare), Nicolae Manolescu conchidea fără echivoc că I. este un poet excepțional. În schimb, aceleași „măști” (a descântecului, de joc, de dublu, de îndrăgostit, de tânăr, de jale, de împrumut, de amânare) îi păreau lui Mircea Iorgulescu create „dintr-o perspectivă
ISTRATE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
Occident burghez, unit într-o manieră similară prin ideologie, organizat și înregimentat într-un înalt comandament capitalist 37. Pe această bază, internaționalismul proletar devine el însuși un mit. Toate aceste structuri decurg din maniera preluării puterii; a puterii folosite cu înverșunare pentru realizarea unui proiect utopic pentru care, pe lângă propagandă, folosirea forței, a terorii, este implicită. Michel Heller și Aleksandr Nekrich 38 vor remarca faptul că „Lenin descoperă primul secretul acestei alianțe a «spiritului cu forța brutală», a utilizării practice a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
frecvente în prozaism, discursivitate grandilocventă și anecdotic, începuturile poeziei macedonskiene prefigurează viitoarele-i teme și atitudini lirice. Cu tot sentimentalismul ei, poezia socială, de un patetic suflu umanitar-romantic, și satira, încă stângace, cu accente rechizitoriale uneori, alteori deformant-caricaturale, anunță marile înverșunări antiburgheze caracteristice Nopților. Tonalitatea lamentoului romantic (însușită prin conformarea la moda poetică a vremii) nu convine eului liric macedonskian, energic, incandescent atât în desfășurarea viziunilor ideale, cât și în prăbușirile în lutul realității. De aceea, nostalgia vârstei revolute, pure, a
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
descriptiv, infuzat de oniric, și o ritmare de o muzicalitate obsesivă, dând una dintre marile poeme ale literaturii române (comparabilă cu Miorița, cu Luceafărul lui Eminescu sau cu Zburătorul lui Heliade-Rădulescu). Când nici întoarcerea spre trecut sau natura tămăduitoare, nici înverșunările satirice ori înălțarea în perihelie nu pot atenua obsesia „soartei”, poetul are sentimentul acut, dureros al relativității universale (Psalmi moderni, Dialogul morților). Se naște atunci o stare de oboseală profundă a sufletului (Nepăsare), din care unica ieșire posibilă duce spre
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
e demonstrată de nenumăratele note și articole antiguvernamentale, ca și de polemicile susținute cu mult zel la rubrici ca „În capcană”, „Per pedes apostolorum”, „Oameni și fantoșe”. O țintă preferată o reprezintă E. Lovinescu și gruparea din jurul său. Atacat cu înverșunare, Lovinescu este înfățișat drept un „servitor al modei”, „o giruetă supusă vânturilor”, fiind acuzat chiar că „a fugit de armată” și că scrie despre război „cu o imaginație hodinită de impresionist sedentar” (11/1919). De caracterizări acide au parte și
HIENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287433_a_288762]
-
mai conturat de artist biruitor, echilibrat și armonios, un adevărat „clasic în viață”, care - asemenea lui Bérenger din Rinocerii lui Eugen Ionescu - crede că „în imensitatea unui univers ostil sau indiferent, unica soluție pentru om e de a rămâne cu înverșunare fidel lui însuși, de a rezista fricii de abis, de a se bate împotriva necunoscutului și de a câștiga teren pentru ordinea lui umană”; pentru un astfel de artist „funcția artei e să afirme și să ordoneze, nu să nege
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
era de schimbat, instantaneele din primul volum al lui L. sunt de fapt reportaje tip Caracudi: un fel de variațiuni pe temă dată aduse tehnic la zi, adică în era reportofonului și a camerei de luat vederi. Cartea trădează o înverșunare emfatică împotriva clișeului, a ticurilor de limbaj care camuflează vacuitatea sensului, în sfârșit, împotriva așa-zisului simț comun. Strict tematic vorbind, textele se situează pe firul principal al curentului optzecist-desantist: abandonul marilor probleme în favoarea banalului, denunțarea mediocrității sufletești și a
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
acesta, „cât tensiunea dezbaterii, temperatura pledoariei”, S. ajunge să îl definească drept un „creator prin reflex condiționat”, și nu „un spontan, un artist prin vocație”. „Succesul său atârnă de autoritatea reacției adverse , iar atunci când aceasta lipsește, el își închipuie cu înverșunare un adversar ideal.” „Drama, dacă e una, supremă, a lui Camil Petrescu, ale cărui piese nu sunt decât variante mai mult ori mai puțin perfecte - continuă interpretul - nu e, cum s-a spus, una de idei, ci a lipsei de
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
evreilor. Deși întâlnirea s‑a petrecut în timpul revoltei antiromane (cap. 1), Iustin nu a consemnat‑o decât douăzeci și cinci de ani mai târziu (către 160). Dialogul constă dintr‑o serie de atacuri, din partea lui Iustin, și de contraatacuri, din partea lui Trifon. Înverșunarea celui dintâi, proprie oricărui nou convertit, se lovește de bunăvoința ușor ironică, dar politicoasă a celuilalt. Una dintre temele recurente ale discuției o reprezintă „dubla parusie”. În opinia lui Iustin, Mesia, identificat în persoana lui Isus, se va arăta lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cinstiților de Dumnezeu, prin numele lui Isus, sporește”. Așadar, mesajul transmis este dublu. Primul se adresează torționarilor romani și constă în următorul paradox: cu cât ne veți persecuta mai mult, cu atât va crește numărul celor care cred în Isus; înverșunarea voastră nu face decât să atragă prozeliți. Al doilea mesaj se adresează iudeilor și poate fi rezumat în termenii următori: persecuțiile creștine declanșate împotriva voastră sunt pe deplin meritate. „Dar dacă ați fost dați afară pentru că ați luptat, atunci voi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a macedonenilor) au avut loc deja; mai rămân două: dispariția Imperiului Roman și domnia efemeră, dar cumplită, a Anticristului iudeu. Este vorba de schema tradițională pe care am întâlnit‑o la autorii precedenți. Prin ce anume se deosebește Theodoret? Prin înverșunarea sa polemică împotriva iudeilor/creștinilor iudaizanți și prin gustul său pentru meditația ascetică. Anticristul va fi iudeu și recunoscut drept Cristos/Mesia de către iudei. El va apărea după destrămarea Imperiului Roman, simbolizat, în profeția lui Daniel, prin „cornul cel mic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
atenția criticii chiar de la prima carte. Proza din Așteptând în liniște e „comprimată, învăluitoare și febrilă, realistă fără adjective, dramatică fără scrâșnete inutile, subtilă pentru că e simbolică dincolo de aparența aridă a cotidianului” (Dan Culcer). Povestirile impun prin seriozitatea scriiturii și înverșunarea introspectivă, mai puțin prin anvergură și efecte spectaculoase. În notă cehoviană, naratorul etalează existențe abulice, oameni oscilând într-o ceață existențială și cu răbufniri aparent absurde (ca Traian Trifu din Răbdare), psihologii sucite, aproape „contorsioniste” (Tiberiu Ilovan din Păsări stinghere
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]