1,193 matches
-
pregătită. Nu am văzut nici preot ori dascăl cu ustensilele lor dar, am observat atât femeile cât și barbații dintr-o sticluță metalizată la fiecare schimb de cuvinte sorbeau câte o Înghițitură În așa fel Încât ce-i prezenți se Înveseleau proporțional cu golirea containerelor...! Mai mult. O persoană din ce-i prezenți „Șugubăț”, Începu să deruleze bancuri Într-o așa manieră Încât, atât groparii cât și rudele mortului râdeau Într-o veselie generală. Însfârșit, unul din rudele mortului rosti câteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În admirație. Perle la porci? Domnul Sammler, gândindu-se la rabinul Ipsheimer, la care Îl târâse Shula ca să-l audă, reformulă vechea zicală. Perle artificiale erau aruncate la porci reali de acești predicatori cu reacție. Gândindu-se la asta, se Înveseli. Mâna sa agitat de elegantă făcu un pod tremurând peste ochelarii colorați, ajustându-i fără să fie nevoie pe nas. Ei, el nu era ce credea Shula că este. Mai mult de atât, nu era ce credea Feffer. Cum putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
hotărât să păstrez secretul până când mai avansez un pic.) În câteva secunde, ea o să fie deja în ușa livingului, în cămașă de noapte și șosete. La început stă foarte tăcută. De obicei a plâns înainte. Rolul meu e s-o înveselesc și s-o scot dintr-ale ei, așa că mă străduiesc să fiu cât mai voioasă. Îi povestesc ceva drăguț de la supermarket sau fac o remarcă răutăcioasă despre câinele zgomotos al vecinilor. Apoi mă ridic să pregătesc cina. Cu Sheba cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se numește cam pompos „atelierul“ școlii - o coșmelie din prefabricate ridicată pe lângă pavilionul de arte care fusese folosită în ultimii ani, de când plecase ultimul profesor de olărit, ca magazie. Era mai degrabă întunecoasă și mucegăită, dar Sheba se străduise să înveselească locul cu afișe și cu niște mușcate tăiate din grădina ei în acea dimineață. Muncise cu sârg la planul de lecție. Intenția ei era să înceapă prima oră la clasa a noua cu o mică discuție despre ce era olăritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
chiar în spatele lui“. În vinerea acelei săptămâni, la prânz, stăteam la masa mea obișnuită de la Traviata, când Sue a apărut însoțită de Sheba. Gesticulau și râdeau zgomotos în legătură cu ceva când au intrat în restaurant. Apropierea vacanței se pare că le înveselea. Sau poate, m-am gândit eu, un anumit fel de extrovertire a veseliei zgomotoase era marca prieteniei lor. Chiar și după ce s-au așezat, au continuat să izbucnească periodic în râs. Sue se tot uita prin restaurant, ca și cum voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
audă de vreo schimbare de plan. Sheba a căzut într-o depresie adâncă după asta și s-a închis în camera ei unde a stat ore în șir, lucrând la sculptura ei. Într-un efort aproape disperat de a o înveseli și a o face să uite un pic, m-am hotărât s-o duc la Eastbourne. A fost nevoie de oarecare muncă de convingere cu Marjorie. Ea și Dave nu sunt obișnuiți să distreze celebrități deviante în casa lor. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
patru anotimpuri Cu toate orașele gândurilor împodobite Ca de Crăciun Cu toate livezile privirii înflorite Cărora deși le schimb locul de slujire Tot de după roșu înflăcărat răspund Tot din paharul verii sorb apa vie Dar mi-am închipuit pe cel înveselit De rachiul melancoliei Cântând la mandolină Făcând în gând socoteala lucrurilor Pe care le-am putea admira Dar le-am pierde cu ușurință Dacă le-am deține Orice închipuire E un bun strecurat în buzunarul minții Bogați în aspirații devenim
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
anume, scuturară șervetele și fețele de masă, iar la urmă terminară măturând în cele trei odăi și în hol, reașezară covoarele, astfel că spre mijlocul dimineții totul fu ca în ajun la aceeași oră. Parcă nu fusese nimeni în casa înveselită peste noapte. Stătusem cu ele tot timpul, după care ne duserăm să ne odihnim. Doamna Pavel și nepoata se culcară în patul pe care-l montarăm la loc, iar eu în camera mea de la față unde se afla și domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar mai ales din plăcerea de a călători în zonele ideației mele. Vestea căsătoriei, în ce mă privea, venise pe neașteptate. De unde însă senzația că se încălcase un pământ al meu? Omul din fața mea era tatăl ei; vorbea fără oprire, înveselindu-se pe măsură ce-și rostea cuvintele, apoi deodată: - Ce rău îmi pare c-ați plecat de la noi. Noul chiriaș era un om liniștit, trecea neobservat, până în ianuarie anul acela; când sub încovoierea după amiezilor de iarnă lungi și plictisitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
19 ani soție a tatălui meu și a doua mea închinare), înveselită nu se știe de ce, părea că asist, dimpotrivă - contradictorii stări ale spiritului -, la o comprimare a timpului, când, după un sfert de oră, în care eu însumi mă înveselisem, uitând de toate, tata deschise poarta, îl văzui prin geam, înainta prin prundișul curții dreptunghiulare, până în fața micii marchize, apoi intră în hol și de-aici în camera în care ne aflam, deschizând-o zâmbind. Apoi ceru Marcelei un rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tata deschise poarta, îl văzui prin geam, înainta prin prundișul curții dreptunghiulare, până în fața micii marchize, apoi intră în hol și de-aici în camera în care ne aflam, deschizând-o zâmbind. Apoi ceru Marcelei un rând de cafele. Se-nveselise văzându-și fiul. Frații mei lipseau. Pe peretele îngust (cât rămăsese din el), dintre fereastra lată ce dădea spre curte și ușa din hol, deasupra aparatului de radio era un tablou reprezentând un copil inundat de soare cu un coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se privi doar câteva secunde, aranjându-și părul prins deasupra capului: se bucură că-și păstra tinerețea, neatinsă încă de adierea marii câmpii, uitând în clipa aceea că trecuse abia un an de când se măritase, că era firesc să fie neschimbată. Înveselită la vederea propriului chip, făcu o piruetă și-mi vorbi, în aerul rece de primăvară: „Nu ne-am întâlnit de mult; știu ce s-a întâmplat și c-ai rămas în tribunal, m-am bucurat și mă bucur enorm, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rescria, cu alt alfabet, istoria Evului Mediu, cu care eram acum contemporani. În una din acele după-amiezi, la o oră sau două după ceasul prânzului, când sosii acasă, domnul Pavel, care-și făcuse siesta, bătu la ușa apartamentului meu, era înveselit, - părea numai, în realitate era trist, o nostalgie stârnea țărmurile ființei lui. Spuse: - Ia ghiciți de la cine am scrisoare. Să v-o citesc, aveți complimente. Ghiciți! - și mă pofti la o cafea în bucătăria lui încălzită de soba cu plită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să-i fi dat însă problematica și angoasele de care suntem bântuiți. Steaua lui strălucea, se vede, în altă lume, într-o galaxie necunoscută, către care lătra uneori, noaptea, el singur știa ce comunicări avea către acolo. Lumea lui se înveselea lângă fiecare colț al casei, dar cel mai mult nu lângă mine ci la ivirea domnului Pavel, când apărea îi sărea în față, mișca din coadă vioi, lătra a joacă, i se lungea la picioare. E o zi liniștită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și prin nu știu ce asociație mă gândii la Rex, a murit de mult, cușca, singură, a rămas mărturie a trecerii lui pe pământ, mai sunt și câteva fotografii. În raiul lui de câini unde se afla acum cred că latră vesel, înveselit de vederile din cer, de noua lui viață, căci nu văd de ce, ca ființă a lui Dumnezeu, n-ar avea dreptul și el să se bucure de veșnicie... Învățătorul, adus la conversații despre familie, gândea melancolic la trecerea timpului, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Cum se poate să nu înțelegi, îi spusei, un lucru atât de simplu, de firesc?, însă el rămase mai departe nelămurit și se uita mirat dar nu protesta, așa cum m-aș fi așteptat, pentru că-l știu gelos, ci dimpotrivă se înveseli, nu știu ce gândea că ne îmbrățișă pe amândoi și după câteva clipe se scuză că trebuie să se întoarcă la birt în care rămăseseră câțiva din clienții aceia gălăgioși cu sângele aprins de soarele Mării Ligurice; birtul era pe plajă, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zăpăi cu mânie și a se da la picioarele lui Lepădatu, moș Tentea ieși cu scurtătura și cu sudălmile lui. Ai, bată-te șepte draci! marș, Colțun!... Dulăul se trase mârâind la un dos, flăcăul se apropie și bătrânul se înveseli. —Hm! așa-i, strigă el cu vocea-i subțire, n-ai mai fost pe la noi de-acu o lună, când ai venit din jos... Ce mai faci tu, măi Niță? —Bine, răspunse Lepădatu punându-și dinainte ciomagul lustruit și săltându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe întinderea albă de omăt. Oamenii îi urmăriră cu ochii până ce se pierdură în depărtare ca două puncte negre. În sărbători oamenii mâncară carne de porc, după datină; cinstiră și băutură. Știau că trec într-un an nou și se înveseleau în căldura bordeielor. Își făcură rândul la mâncare și băutură și ciobanii și haidăii care făceau de strajă în perdele. Iar Faliboga până cătră ziuă și-a cercetat slujbașii, ca să nu fumeze în stuh și paie și să nu cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și, din cauza belelei ăsteia cu câinele, suntem foarte „deprimați“ acum. Să nu ne înțelegi „greșit“, dar sper că încă n-ai „închis bucla“ pentru că nu prea ar avea rost să te întorci acasă. De-abia suntem în stare să ne înveselim pe noi, dar pe de-alde tine. Către: Magicianscgirl 1@yahoo.com De la: Lucky Star PI @yahoo.ie Subiect: Părinte ars Mama și tata întorși din Algarve. Tata ars nasol de soare. Arată ca Marlow în Singing Detective. Fe fe caraghios. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de fapt mai greu, nu mai ușor, să mă întâlnesc cu oamenii. Cea mai grea provocare era legată de fața mea; să păstrez o expresie „normală“ era de-a dreptul extenuant. Iar biata Jacqui era așa de hotărâtă să mă înveselească încât, de fiecare dată când ne vedeam, era înarmată cu un arsenal de povestiri nostime de la ea de la lucru. Eram vlăguită de cât trebuia să zâmbesc și să spun: —Vai, ce haios. —Ai lucrat tot weekendul? a întrebat Rachel. Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cred că o să mai pot să am încredere într-un alt bărbat. Pe un ton mult prea serios, a zis: —M-a devastat. A început să râdă: — Auzi la mine! Vorbesc ca Rachel. Ah, dă-o naibii. Hai să ne înveselim. Când mi-oi termina țigara, hai să ne luăm înghețată. —OK. Mă uimea de fiecare dată. Dacă aș fi avut doar o sutime din capacitatea ei de a-și reveni la normal, aș fi fost un alt om. Am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În clasamentul șoferilor de taxi nebuni, se încadra cu ușurință la șapte-din-zece, poate chiar la șapte și jumătate, și am simțit că fusese trimis anume de Aidan: era târziu în noapte, lucrasem șaisprezece ore în cap și voia să mă înveselească. Capitolul 15tc "Capitolul 15" Am primit un alt mail de la Helen. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Slujbă! Prima zi de filare a Dettei Big. Stau înțepenită după gardul din grădina din spatele casei ei enorme și izolate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu poți să-ți faci programul cum vrei. Vecinii cred că lucrează în domeniul confecțiilor. Așa că, deși plictiseala e să-ți tai venele, cel puțin am serile și weekendurile libere. Ps. Cum îți merge? Am un gând care să te înveselească - cel puțin Aidan nu te-a părăsit pentru o altă femeie. Aș prefera mai degrabă să moară cineva decât să mă înșele. De fapt, dacă m-ar înșela unul, l-aș omorî cu mâna mea, deci tot aia ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nostru nu vădea nicidecum disperare. Au circulat în tot cursul anului istorisiri deosebit de încurajatoare, adesea răspândite de neasemuita Sara. „De fiecare dată când Bălțata îmi făcea o vizită, știam că îi voi putea povesti tatălui tău lucruri care-l vor înveseli și îi vor da încredere pentru o săptămână întreagă. La sfârșit, el însuși mă întreba, nerăbdător, dacă «joljol-ul» nu răsunase cumva cât lipsise el de acasă.“ Într-o zi, Sara sosi încărcată de vești. Mai înainte chiar de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
va trece prin minte, iar doamna aceasta așa de frumoasă și fină va pleca mai departe. La revedere, prințesa mea din Cooch Behar, fie să ne-ntâlnim din nou... Sunetul vocii sale subțiri, cântând cu atâta curaj, reuși să-l înveselească un pic. Cam pe când paznicul de noapte pedala în drum spre casă, venind dinspre cartierul bogat în care lucra, Sampath se clătina pe picioare din cauza lipsei de somn. Fiuu... fiuuuuu fiuuu - sufla paznicul din fluier parcă din dorința răutăcioasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]