4,923 matches
-
rever. Erau spectaculoase, arătau ca și cum ar fi făcut figurație pentru filmul Nașul. —Eu sunt Învierea și viața, a spus Domnul; cel care a crezut În mine, deși a murit, va trăi, Începu preotul cu solemnitate. —...preotul ăsta poate să mă Învie oricând, murmură Marci Îmbujorându-se. —... și oricine a trăit și a crezut În mine, nu va muri În veci. Crezi că preoților le este permis să aibă iubite? mă Întrebă Marci cu voce scăzută. — Credeam că te Împaci cu Christopher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ea. Când ajunse În capul scărilor, se opri sub elicopterul imens. Se uită În sus, apoi Își făcu de două ori semnul crucii. —Mărite Doamne, când ajung acasă și mă Împușc diseară, se rugă ea, te rog să nu mă Învii din morți În Ziua Judecății de Apoi. —Marci, liniștește-te, nu face vreo prostie, i-am spus, prinzând-o de mână. — O să-l omor. Cum Îl chema pe avocatul Ivanei? 21tc "21" Soțul dispăruttc "Soțul dispărut" În timp ce Marci era readusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sectă penibilă. Jenată de noi, de părinții ei. Prietenul ei ar fi fost hipiotul ăsta tâmpit, care încearcă să se ia la harță cu mine, tatăl ei. Și dacă ar fi posibil să dăm timpul înapoi? Poate că reușim să înviem morții. Toți morții, din trecut și din prezent. Poate că asta e o a doua șansă care mi se oferă. Exact așa ar fi putut să devină viața mea. Din haina ei de șinșila, Helen se uită la papagalul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care nu le faci. Cu pantofii mustindu-mi de apă rece, piciorul nu mă mai doare. Cu mâna unsă de muci și lacrimi, mă caut și-mi închid pagerul. Când o să găsim ceaslovul, dacă o fi vreo cale de a învia morții, poate că n-o să-l punem pe foc. Nu imediat. Capitolul 29 Procesul verbal întocmit de poliție nu zice cât de caldă am simțit-o pe soția mea, Gina, atunci când m-am trezit, în acea dimineață. Cât de moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
meu omul, mă las de băut. Pot să-mi încerc și eu norocul? arată spre telefonul pe care tocmai îl lasă pe tejghea profesorul. Poftim încuviință chelnerul. Ce mai faci, Lazăre? îi surîde profesorul. Combat misticismul, afirmînd că n-am înviat din morți, conform Scripturii. Alo, centrala! Vă rog, o convorbire cu Valea Brândușelor, taxă inversă: doi-doi-unu-opt-trei. Lazăr e numele meu. Da, aștept. Mulțumesc! Închide telefonul și vrea să se retragă. Auzi: unde-ai învățat șoferia? îl oprește șoferul. Acasă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cățelușei. Numai șoferul, veșnic agitat, se plimbă pe lîngă bar, uitîndu-se la telefon, așteptîndu-l să sune. Cînd, în sfîrșit, îl aude, nu-i vine să creadă și rămîne pe loc, nemișcat, privindu-l cu ochii măriți, parcă ar fi văzut înviind un mort. Un pasager, aflat prin apropiere, se repede și ia receptorul. *** Așezat pe un scaun, lîngă calorifer, cu mîinile încrucișate la piept, Mihai se gîndește la piesa care se repetă acum pe scenă și nu simte o emoție cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
braț sub el, celălalt pe lîngă cap și bărbia lipită de umărul gol. O clipă, sub pleoapele căzute, paralizate și ele, Mihai are impresia că femeia răsturnată pe patul său e o schiță după "Nud"-ul lui Modigliani și, portretul înviindu-i clar în minte, deschide ochii plini de setea contemplării: fusta e în dezordine, iar de la fustă în jos, pînă sub genunchi, la cizmulițe, ciorapii stau perfect întinși. "Să nu-mi agăți ciorapii..." Rece, ca o găleată de apă turnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se întâlnește foarte rar în povești, iar atunci când totuși asta se întâmplă, el nu e vinovat cu absolut nimic. Pentru toate astea, taurul trebuia să dispară. Trebuie să închizi ochii. Așa. Să lași vântul să înceapă. Să-l auzi cum învie și dă roată străzii și scărilor de bloc și doar așa, cu ochii strânși, să simți bucuria lui șuierată de-a ieși la plimbare prin pungi și de a trânti geamuri și de a înnegri cerul. Numai în felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să prindă pescăruși; când a fost otrăvită de-o babă din C 37, a zăcut o zi și o noapte, dar m-a auzit cum plâng, m-a văzut cum dorm lângă ea pe covor și s-a străduit să învie; Kita era capabilă de minuni, ca o zână; poate n-ați uitat Miracolul C, din Capitolul 4 („mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nici desenele și nici Stan și Bran nu sunt în stare să-ți dăruiască o bucurie mai mare decât nimicul ăla cu muzică simfonică și pâine prăjită în care un frate mai mare, după ce s-a prefăcut mort, tocmai a înviat ca să te urmărească pe sub plapumă. Dacă mai exista un viitor - și o cruce strălucitoare și roșie ca să-l anunțe -, el trebuia să mai aștepte. Cam până ce după-amiaza apărea grăsună după un colț, căscând și frecându-se la ochi, toropită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
IV-a F, care se întorcea de la sifoane. Noi, eu, Ionuț și Șobi, eram într-a treia, în clase paralele, la D, la I și la B. 5. marionetele sunt niște morți pictați, din lemn, care din când în când învie și-i fac pe copii fericiți. Multă vreme nu m-a crezut nimeni, mai ales că atunci când mergeam la teatru cu școala, pornind spre centrul orașului cu câte-un autobuz lung, pufăitor și fără stații, dădeam cu ochii pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
poate de adevărată - și nu una Închipuită. De fapt, adunam În mine o adevărată furtună emoțională, cînd, pe neașteptate, Însoțită de zumzetul proiectorului - un sunet ce devenise la fel de angoasant precum Cavalcada Valkiriilor a lui Wagner -, apărea din nou pe ecran, Înviată din morți, goală și ridicată la ceruri, zvîrcolindu-se pe un covor. Era ceva magic. Jinduiam să mă apropii de ea ca un adorator servil, cu floarea unui trandafir În palme și s-o depun umil În mica vază a buricului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Însă În locul ei a fost Charlie Chan. La miezul nopții, cînd celebrul chinez a dispărut de pe ecran pîlpîind scurt, fără să apuce să-și termine replica, În sala aflată În beznă au Început tusea și foiala obișnuite. Apoi proiectorul a Înviat iar zumzăind și a Început parada Îngerilor. De această dată a fost Pisicuțe Înnebunite după bărbați, unul dintre filmele mele preferate. Două frumoase costumate În pisici, cu niște favoriți și urechi adorabile, se chinuiau să prindă un bărbat costumat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care puse mâna pe piatră, aceasta îngheță. Lasse o ridică de pe piedestalul pe care era așezată, se învârti de trei ori și o aruncă departe, departe, tocmai în Africa. În câteva secunde, Norvegia fu acoperită din nou de gheață, peștii înviară, focile și urșii se reîntoarseră în țară. Lasse, văzând că totul a revenit la normal, instaură monarhia parlamentară, își luă rămas-bun de la pisică, floare și bătrâni, se urcă la cer și se ninse peste meleagurile noastre iubite. Povestea se terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Pentru că Îți place să ucizi... SÎnt atîtea motive! Oberlus ridică și el din umeri, dar acum mult mai deschis, și indiferența lui părea sinceră: - Poți să gîndești ce vrei, spuse. Nu-mi pasă. E mort deja, nimeni nu-l va Învia și degeaba despicăm firul În patru... E mai bine așa. Mai bine pentru toți. Ea Întîrzie să răspundă și, cînd o făcu, lăsă cuvintele să cadă cu greutate. - N-am să te iert niciodată, spuse. El o privi În tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tînjire, această nostalgie, dorul cumplit după lumea asupra căreia stăpînește soluția universală, panaceul tuturor îndoielilor, grijilor, cumpenelor care îl fac pe om să fie nefericit îi împinsese pe acei inși să alcătuiască și să pună în funcțiune acest mecanism care învia și murea la comanda lor, complotul Vulturului Alb. Mihai Mihail înțelegea foarte bine că nu erau decît niște caraghioși, dar tot atît de bine știa că îndeobște caraghioșii pot provoca tragedii incontrolabile. Tot carnavalul fasciei putea deveni peste noapte, ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru a suspenda regulile, pentru a introduce iarăși măsurile personale. Iar, dacă Gheneralul guvernase tot cu "măsuri personale", toată lumea fusese de acord că altfel nu se putea în lumea slăbită în încheieturile sale din cauza groaznicului război. Dar lumea se întremase, înviase, era iarăși un organism viu și destul de armonizat, de ce să fie nevoie iarăși de "măsuri personale"? Ce instinct, ce nevoi ascunse îi împingeau pe unii oameni să fie nemulțumiți de ordinea interioară, pentru a reclama altă ordine, ordinea exterioară? Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui.“ „Și Nazarineanul vostru - cum Îl cheamă? - S‑o fi inițiat În magia neagră?“, Întrebă Simon. „Au fost mai multe minuni“ zise Petru. „Îngropați‑mă la șase coți sub pământ“, zise Simon, după o scurtă chibzuință. „După trei zile voi Învia și eu, precum ăsta al vostru...“ „Iisus“, zise Petru. „Știi bine cum Îl cheamă.“ „Da, ăsta.“ Unul dintre ucenici o porni În fugă până la cel mai apropiat cătun și se Întoarse cu niște lucrători care tocmai isprăviseră o fântână. Duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
omului (problemă pe care o studiase Flaubert din motive pur literare, dacă este să‑i dăm crezare), diverși autori vin cu diverse supoziții: de la cincisprezece luni până la patruzeci de ani. Deci În timp ce Graves descoperea cartea lui Maurice Joly și o Învia din morți, oasele autorului ei erau demult descompuse, amestecate cu țărână și glod, căci de la moartea sa trecuseră aproape patruzeci și cinci de ani. Maurice Joly, fiul unui consilier municipal și al unei italience pe nume Florentina Corbarra, se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
paharul cu vin. În acel moment, simți o plesnitură puternică în piept și se trezi răsturnat de pe scaun. În noaptea aceea Luana adormi greu, măcinată de nenumărate gânduri, planuri de răzbunare amestecate cu o dorință arzătoare ca tatăl ei să învie, pentru a mai dansa, o noapte, cu soția sa. Frământarea cea mai adâncă însă i-o provoca întrebarea a-l cărei răspuns nu reușea să-l găsească: de ce unchii ei n-o invitaseră pe mama la dans? CAPITOLUL II "Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
apă înroșite. Ernest zâmbi. Stai liniștită. Așa trebuie să fie... Întreaga noapte, în timp ce el dormea liniștit, fata îi privi chipul drag și trupul tânăr. Dimineață el o găsi sprijinită în cot, cu ochii ațintiți asupra lui. Ce faci? Aștept să învie minunea ochilor tăi. Ești nebună! Dumnezeule, tu ești nebună! Întoarcerea acasă a fost cel mai îngrozitor lucru care i se putea întâmpla. Altă dată plină de vervă obositoare, Luana afișa acum o tăcere bolnăvicioasă. Mama o iscodi cu insistență. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
balustrada terasei. El veni lângă ea. Te-am urmărit vreme de un an. Când ieșeai de la cursuri, în timp ce-ți luai masa la cantină. Am stat ascuns ca un hoț, visându-te nopțile, așteptând, ca tine altă dată, să învie minunea ochilor tăi. Am sperat într-un miracol dar viața nu mi-a dat nici o șansă. M-am însurat, la cererea tatălui meu, cu una din fiicele asociatului său. Faptul că nu e astăzi lângă mine îți poate spune ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
luat asta drept o prevestire favorabilă, un semn că aveau să urmeze numai lucruri bune. Nici măcar o săptămână nu tre cuse până când să-mi dau seama că ploaia olandeză nu-i ca aceea indoneziană. Una Îngheață tot ce atinge, cealaltă Învie tot ce atinge. Cât am stat acolo n-a Încetat să plouă. Într-o zi, dacă o să devenim prieteni, am să-ți vorbesc despre miile de mici nedrep tăți pe care le-am suferit acolo, pentru moment Îți spun doar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-mă să-mi duc ideea pînă la capăt, Șichy a beneficiat și el de ocazie, să mai dea-n Arghezi cu ceva pietre. Crohmălniceanu, la fel. "Cine-i ăsta de are un nume atît de imposibil?" A aflat. L-a înviat, cu voie expresă de la Dej, George Ivașcu. La plenara de partid din '61, Miron Constantinescu și Iosif Chișinevski au fost făcuți vinovați pentru "cazul Arghezi și alte abuzuri de îndrumare". A avut noroc. Alții au rămas proscriși pînă la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
l-am auzit, luat de somn: " Fără tine n-aș fi decît sicriu". Jaluzelele tăiau geamul în felii înguste, așa cum tai eu acuma felii subțiri de viață amintită. "Doamne, Dumnezeule, cît am mai dormit. Hai la Dorobanț. Foc, grătar, plajă". Înviase. El regiza, el făcea scenariul, el interpreta. Casa bunicilor mei se mai ținea în picioare, dar vechea casă a familiei Pop nu mai exista. Coama dealului era goală. Nu știam că reușiseră s-o demoleze. Asta l-o fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]