748 matches
-
străină în care ar vrea să se pripășească o vreme, ca și cum nici el n-ar fi de pe-aici, din lumea asta; parcă ar vrea să ghicească, să miroasă, înainte să i se spună... În vremea din urmă, Mugurel o învinovățea smiorcăindu-se-n draci că o spune lui tataie, nu doar pentru că-l ținea fără lumină și mai mult nemâncat, ci și pentru Petrișor; cine a pus-o să-i facă un frate? Nu-i trebuie, și așa le e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
brusc. Unii își fac pe ascuns cruce. Cocoțat pe atașul unei motociclete, Iorgu ține un discurs soldaților români strânși în piață: Puteți fi fără milă cu prizonierii nemți, împușcați chiar femeile și copiii. Fiți cruzi și nimeni nu va fi învinovățit pentru asta. Dacă arătați compasiune acestor monștri sunteți la fel de vinovați ca și ei! Căpitanul își rupe nervos pielița buzelor crăpate de ger. Caută prin buzunare după pachetul de țigări. Nu găsește. Marius își rupe țigara în două și îi oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fi fugit prea repede de Jean- Claude, aș fi fost o lașă care evadează fără să bage de seamă oportunitatea de a învăța. Dacă aș fi plecat prea târziu, ar fi fost ceva în neconcordanță cu cine eram. Jean-Claude mă învinovățea că aveam o gândire prea conservatoare. Ceea ce nu înțelegea el e că eram în mod profund o aventurieră. Iar aventura mea nu se sfârșea în patul lui și al lui Jacqueline, și nici măcar în drumurile noastre în necunoscut, în mașina
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
hotelul Viceroy, vrei să vii? Biletul e 150 de dolari. Știi hotelul? se auzi ea vorbind din nou, aproape Împotriva voinței ei. Îi părea rău că prețul era atât de mare și anticipa un refuz. Cine l-ar fi putut Învinovăți? 150 de dolari era un preț al naibii de mare doar ca s-o vadă pe ea câteva minute. De Îndată ce-l invită, Începu să se simtă stânjenită, făcuse o aluzie prea directă. — Sigur că știu hotelul, zise el. E unul din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pentru un copil, un tată minunat, dar era clar că nu-i plăcea ideea. Nu semăna cu ceilalți muritori. După atâta timp În Hollywood, probabil că nu mai credea În urmările filmelor de succes, și cine l-ar fi putut Învinovăți? — Dar e reversibilă, adăugă Matthew, simțind distanța condescendentă bruscă. Nu-i plăcea prea tare subiectul. — Povestește-mi mai multe despre tine. Kitty deschise ochii, se Întoarse spre el și Îl privi ciudat. Nu știa dacă să-i spună adevărul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
hoț!... Atunci, cuvintele Vasilicăi: ”Chiar față de străini să mă faci de rușine”, rămăseseră între ei, preț de o clipă, ca o punte ce-i scutură întreaga ființă. De atunci sentimentul de vinovăție îl urmărește necontenit, pas cu pas... ”- Nu te învinovăți pentru ce i s-a întâmplat, auzi o voce lăuntrică, abia șoptit. Știu că ai ținut la ea și ai iubit-o mult. Ea a ales. Cu toții facem o alegere, la un moment dat în viață. El a deschis gura
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Fată... Era după Sfântu’ Ilie, noaptea, într-o sâmbătă spre duminică. Iorgu în pat, cu ochii în tavan plângea... plângea mumurând... -Sunt vinovat, sunt vinovat de toate relele ce i s-au întâmplat, nu-mi voi afla liniștea niciodată. Se învinovățea el. întotdeauna am vrut să fac bine și am făcut rău. Ce pot să fac?.. Trebuie să-mi ispășesc păcatele... Dar, cum?!.. ...Primește, Fata, lacrima amarelor mele căințe și iartă-mă!.. încerca el să se apropie de Taina pocăinței... Dar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cam cum era, spuse Wilt. — Și semestru’ care-a venit bătrânu’ Pinky nu s-a mai întors. S-a dus pă malul râului și și-a tras un furtun de la eșapament și s-a gazat. — N-aș zice că-l învinovățesc c-a făcut-o, comentă iar Wilt. — Păi, mie chiar mi-a plăcut. Se cuvenea să ne dea un exemplu. Wilt aruncă o privire mohorâtă asupra clasei. — Sunt sigur că exact la asta s-a gândit atunci când s-a gazat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dă demisia și pleacă altundeva și l-am fi promovat cât ai zice pește. E singura metodă să răzbești în locul ăsta. Să-ți faci simțită prezența. — Din câte se pare, și-o face simțită acum, zise Braintree. Directorul deja îl învinovățește pentru că a dat peste cap calendarul construcției la noul sediu al administrației și dacă nu reușim să obținem dubla atestare de la CNAA, ca să putem acorda licențe și pe științe reale, și pe umane, Henry o să devină țapul ispășitor. E deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
construcției noii clădiri a administrației de la Colegiul Tehnic și pentru cheltuielile lor suplimentare. După toate probabilitățile, mai trebuia să ia în considerare și alte consecințe teribile, dar deocamdată era mult prea suficient. Și pentru toate astea nu putea să se învinovățească decât pe el însuși. Sau pe Wilt. îi aruncă lui Wilt o privire veninoasă. Wilt îi zâmbi. Știu la ce vă gândiți, zise el. — Nu știi, răspunse inspectorul. N-ai nici cea mai vagă idee. — Că suntem cu toții creaturi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe cei ce-i sechestraseră, de parcă ar fi fost ființe din altă galaxie. Și noi ce legătură avem cu toată povestea asta? întrebă cel care părea a fi șef. Nici măcar nu-l cunoaștem pe acest Marc, și nu ne puteți învinovăți că v-am otrăvit puțul, pentru că ne aflam la cincizeci de kilometri de aici. Eu nu vă învinovățesc, le răspunse cu naturalețe Gacel, care se așezase în fața lor. Dacă v-aș fi învinovățit, acum ați fi fost morți. — Atunci? — Înțelegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu toată povestea asta? întrebă cel care părea a fi șef. Nici măcar nu-l cunoaștem pe acest Marc, și nu ne puteți învinovăți că v-am otrăvit puțul, pentru că ne aflam la cincizeci de kilometri de aici. Eu nu vă învinovățesc, le răspunse cu naturalețe Gacel, care se așezase în fața lor. Dacă v-aș fi învinovățit, acum ați fi fost morți. — Atunci? — Înțelegeți că noi, cu sărmanele noastre cămile, nu vom reuși niciodată să-l prindem pe adevăratul vinovat, care la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe acest Marc, și nu ne puteți învinovăți că v-am otrăvit puțul, pentru că ne aflam la cincizeci de kilometri de aici. Eu nu vă învinovățesc, le răspunse cu naturalețe Gacel, care se așezase în fața lor. Dacă v-aș fi învinovățit, acum ați fi fost morți. — Atunci? — Înțelegeți că noi, cu sărmanele noastre cămile, nu vom reuși niciodată să-l prindem pe adevăratul vinovat, care la ora asta trebuie să fie deja aproape de Sidi-Kaufa... Dar veți rămâne aici până ce acest blestemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
văd când mașinile noastre apar la televizor. — Ipocriții? — Spune-le cum vrei, dar amintește-ți de vorba aia: „Legea merge înainte, șmecherii merg după ea“... Noi suntem șmecherii care profită de lipsurile legilor și de aceea nimeni nu ne poate învinovăți. În ziua când se va aproba ca pe fiecare sac cu orez trimis în lumea a treia să se lipească o reclamă la o marcă de țigări, numărul celor care mor de inaniție va scădea și va crește numărul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
copilul pentru că de trei săptămâni nu primește nici o fiolă de anestezic, când e de ajuns să se uite pe fereastra dispensarului ca să vadă cum aterizează enormele avioane pline de bere și răcoritoare? — Cred că nimeni n-are dreptul să ne învinovățească pentru că am reușit să fim eficienți acolo unde alții nu au izbutit... - răspunse cu veșnicul său calm imperturbabil Alex Fawcett. Și nici nu cred că este momentul să începem să discutăm despre aceste probleme, deoarece ne aflăm în plină operație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
au simțit stăpâni, prin un ucaz au trimis la plimbare consiliul dirigent. C-un cuvânt, "Unirea" a fost o bătaie de cuvinte, ea n-a fost decât o anexare deghizată, un hap amar învăluit în zahăr. N-avem să ne învinovățim decât pe noi înșine: lipsa noastră de înțelepciune, de pricepere, superficialitatea noastră proverbială, absența unui bărbat cu pregătire europeană, o naivitate nepermisă la aceia, cari pretind a conduce destinele unui popor. Vorba noastră: "mintea românului este cea din urmă". "Denkfacilheit
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
într-una face ca să se întîmple foarte ușor așezarea unei cărți în capitolul de același nume din celelalte biblioteci. Astfel, eu cred că acele cărți nu lipsesc în realitate, ci că trebuie să fie neregulat puse în bibliotecă. Întreb. Sunteți învinovățit prin rechizitoriul d-lui prim-procuror că d-voastră, în calitate de bibliotecar, ați sustras acele 71 volume din bibliotecă în profitul d-voastră, vă îndemn să arătați adivărul, cum ați comis asemenea faptă? Răspuns: O asemenea faptă n-am comis-o
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Maidă-o în plata domnului de carte, că n-am să te fac filozof. Cine citește prea mult, se scrântește. Aceste cuvinte fură spuse cu o umoare acră, ce părea intenționată și care jigni pe Felix, fiindcă Aglae avea aerul să învinovățească pe Felix de surmenarea lui Titi, deși ea însăși îl chemase. Din acea zi, Felix încetă iarăși de a se mai duce pe la Titi, până ce într-o zi Aglae îl îmbie din nou: - Domnule Felix, mai ocupă-te puțin de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sinceritatea Georgetei. Timiditatea de până acum i se vindecă aproape toată, dintr-o dată, și simți că cu altă femeie ar ști să se poarte de-aci încolo cu alt tact. Lucru curios! Otilia îi apăru din nou scuzabilă și se învinovăți de a fi avut bănuieli nedrepte asupră-i. Pascalopol era un om de un mare bun-simț și nu se putea ca el să fi fost așa de lipsit de respect față de moș Costache, încît să-i răpească fata ca pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pentru tine, să-ți fac un altar demn de frumusețea ta. Ai să vezi tu cine e Stănică! - Suflă-n lampă, ordonă Olimpia. Stănică oftă și se execută. Gândul lui mergea departe de vorbe. Se gândea la Otilia și se învinovățea că nu știuse cum s-o ia, medita la Georgeta. S-o ia de nevastă pe aceasta din urmă nu era o afacere, deocamdată. I-ar fi stricat relațiile. Mult mai bine ar fi fost s-o mărite cu generalul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
insinuație despre onestitatea Georgetei, răspundea înțepată: - Mai bine așa, fată care a iubit și a schimbat și s-a potolitacum și ține la casă, decât stricate de astea cu mască de G. Călinescu mironosițe. Mie-mi place. Eu n-o învinovățesc pe ea, ci pe bărbații care se țin de capul fetelor frumoase. - Mamă, aprobă Aurica extaziată, frumoasă e! De ce num-am născut și eu așa? Era decisă să ia lecții de frivolitate de la Georgeta. Astfel, în vreme ce Georgeta era îmbiată de viața
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
departe, fiindcă nu și-o putea închipui pe fată făcând acum pe austera. Căsătoria îi apăru din toate punctele de vedere absurdă, și necazul lui viril își găsi numaidecât un aliat în obligația de a deschide ochii Georgetei. După ce o învinovăți pe fată de discreție culpabilă (aceasta se apără spunând că nu era nimic sigur, numai vorbe de-ale lui Stănică), o întrebă: - Știi bine care e situația lui Titi, ce fel de om e? - Nu! Îmi închipui că nu e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu mâna arătă pe Stănică. Acesta stătuse tot timpul cu ochii rătăciți pe pereți și făcea acum lui Felix niște semne mute de disculpare. - Am spus... adică am auzit... n-am zis chiar că domnulFelix. În sfârșit, ce să mai învinovățim pe unul și pe altul... trebuia să mă ascultați pe mine și să nu vă încurcați cu o individă ca Georgeta. Aia e o... știe toată lumea. Un bubuit neașteptat se auzi dinspre fereastră. Titi bătuse cu pumnul în masă și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de structură mahalagească, recalcitrantă la răceala protocolară, încît e foarte cu putință ca numai acesta să fi fost tot misterul reținerii lui Titi. Însă Aglae, puțin complicată sufletește, dar cu purtări de familie veche, fu implacabilă. Pe Titi nu-l învinovăți deloc că acceptase invitația, ci blestemă pe Ana și toată stirpea ei c-au îndrăznit să amețească un băiat slab, scăpat de sub ochii "mamei lui". Îl sui pe Titi care, în fond, satisfăcut fiziologicește, se simțea bine, în pat, îi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moment de neatenție din partea celorlalți, se sculă de la masă și se pierdu prin curte. La un moment dat, ieși din ogradă cu mâinile în buzunar și capul gol, și se plimbă pe strada pustie, stăpânită de umbra clopotniței mănăstirii. Se învinovăți de răutate, de lipsă de respect față de Pascalopol, de gelozie neîndreptățită. În planul de dezvoltare a personalității lui, pe care-l alcătuise în minte, sta acest principiu: de a nu jigni pe nimeni și de a reacționa împotriva inimiciției prin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]