1,078 matches
-
prea bine. De curând am primit cele alăturate , ca să vedeți viața lor și stadiul artei moderne și În Polonia. Eu pur și simplu n-o Înțeleg și nici n-o aprob! Aștept părerea Dvs., care atât de mult luptați să Înviorați trecutul Îndepărtat, plin de valori reale! În Moldova se pot găsi, mai mult ca oriunde, trecutul unei vieți culturale și artistice! Acolo, Îmi dau seama cât de mare merit aveți Dvs., În munca, care o duceți pentru un scop atât
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
i-a dat o masă la care au fost invitați intelectualii târgului. Nora a cântat din „Fetița dulce”, piesa ei de glorie, Dan Protopopescu - un cântec popular (avea bună voce de bariton) și a fost o plăcută atmosferă, care a Înviorat-o. Voia să-și ia rămas bun de la scenă cu „Medeea” de Grillparzer, pe care am tradus-o, la sugestia ei, dar n-a mai apucat s-o facă, Îmbolnăvinduse (Îmi pare că am trimis „Medeeea” Muzeului). Sunt În corespondență
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Zeng i-a făcut semn din ochi suveranului să-l ucidă pe Liu Bang. Dar Xiang Yu s-a prefăcut că nu observă. Fan Zeng i-a propus generalului său, Xiang Zhuang, să execute un dans cu sabia, ca să mai învioreze atmosfera la ospăț, cu intenția ascunsă ca dansatorul să-l omoare pe Liu Bang. Unchiul generalului Xiang Yu, Xiang Bo, care ținea mult la demnitarul Liu, a descoperit complotul și s-a ridicat să danseze și el alături de Xiang Zhuang
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Rusia. Trebui în urmă să le citesc comunicatele germane ca să le potolesc.] (Ediția a II-a, 1996, p. 78.) De la spital mi aduse o scrisoare jalnică de la Lili Fălcoianu: 35 de cazuri de tifos exantematic. Mor bolnavii pe capete. Abia înviorasem pe maici, și sosi altă echipă de spital care amplifică încă succesele germanilor, dând mai multe amănunte: Rusia primea Moldova, ungurii Oltenia, bulgarii întreaga Dobroge, noi, Bucovina. Regele fusese chiar „să vază cum e acolo“. Dar se face pace și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
piept, și l-a dus la stăriție să strige: „Trăiască România!“ Eu, asemenea, îmi pusesem portul românesc și am poftit pe maica stariță și [pe] Evlampia la prânz. Era prima zi caldă, în care nu am făcut foc. Ne mai înviorasem. [A doua zi însă, mare emoție, la 8 dimineața d na Rătescu, sosind cu corespondența și provizii, a fost luată la secția germană și i-au căutat în trăsură. Dânsa a pretins că se rupsese în fața Spitalului Pantelimon căruța de la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
2 lei. Cine proba că îi aparținea un obiect îl putea lua. Erau pendule, statui și mai ales o sumedenie de perdeluțe de vitrină. Afară de câteva covoare, tot era urât și de prost gust. Știrile de[spre] ofensiva rusă ne înviorau, speram pe cea de la Salonic și intrarea grecilor, ne dădeam seama că, de mai zăboveam și noi până în primăvara 1917, cum doream, nu am mai fi putut in tra în luptă în plină revoluție rusă. Ceea ce socoteam o greșeală fu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
tristul efect ce erau să facă acasă infirmi cum erau, dar se bucurau mult de a scăpa de sub paza vrăjmașului și de a-și regăsi vatra. Cei care rămâneau erau foarte deprimați și au trebuit multe vorbe bune ca să i înviorăm. Lili îi bruftuluia ca o germană; auzind vorbele mele, a pus mâna în șolduri și, râzând în hohote, mi-a zis în gura mare față de ei: „Ce zici, Sabino, crezi într-adevăr că va îndrăzni să se mai întoarcă aici
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu merită înnădit. Scoate din buzunar două radiere chinezești, parfumate, pe care le miroase îndelung. Observ cum surîde molcom, îmbătat de parfumul radierelor. Apoi, îmi întinde una: Luați-o. Cînd sînt supărat, îmi place s-o miros. Parcă mă mai înviorează. Mă poartă cu gîndul departe, în locuri exotice, visate în copilărie! Îi mulțumesc, luînd radiera dăruită, ținînd-o cîteva clipe la nas, să-i simt parfumul de mandarin. Dom' Vlădeanu, începe șeful, am trei adjuncți: Marinescu, Dobre și doamna Vasiliu. Dobre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de gunoi de sub chiuvetă. Dau drumul apei calde, mă bărbieresc în cîteva minute, să nu-mi mai văd fața asta obosită, mă spăl pe dinți și pe față, mă șterg cu prosopul și observ în oglindă că m-am mai înviorat. Ar trebui să iau de jos scrisorile și să le citesc, dar nu pot să mă aplec, așa de tare au început să mă doară mușchii coapsei. Iau din cutia cu medicamente o aspirină și o beau. Răscolesc apoi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
albe și ovale care părea să îl aștepte jos, chiar lângă talpa piciorului beteag. Eduard se aplecă și luă în palmă piatra netedă și ovală, mângâind-o cu mirare. De unde apăruse piatra? Privi înspre mare, care părea să se fi înviorat subit și trimitea către el panglici dantelate de valuri. Se uită sus, spre cer, și văzu norul alb, cu conturul unei vietăți cu un corn în frunte, îndepăr tându-se alene înspre larg. Vuietul surd încetase. Era târziu. Trebuia să-l
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai zicea. Că mi-a spus părintele că o să fim amândoi, la două găleți, sâmbătă." Vru neapărat să sublinieze: "Și ține cont că sâmbăta asta e ultima dân an cân' să face nunți, că vine postu' Crăciunului". "I-auzi!", se învioră pe neașteptate nea Petrică. Îi aruncă o privire pătrunzătoare: "Bre, Tăsică, da' sigur?". "Sigur, mă, nene! Dacă zice părintele Davidescu, așa-i, mă." "Auzi?", face portarul scărpinându-se cu sârg în creștet, " Da' sunt la găleată numa' la nunțile lui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fac?' Rândul introducător promitea ' O discuție asupra motivației celor educați, titrați și talentați pentru crimă și injustiție'. Autorul era dat drept 'R'. Porfiri aprinse un chibrit și se aplecă înainte pentru a-i prinde flacăra. În timp ce inhala sângele i se înviora, iar el se simți absorbit de și în control peste procesele sale mentale și senzoriale. Sintaxa elegantă a articolului își dezvăluia secretele. Fu cuprins de dansul ideilor, concluzia urmând ipotezei, inevitabil și inexorabil. Se încruntă, nu pentru că era nedumerit, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la școala din Cursești ca învățător, iar femeie de serviciu era Focșoaia. Seara după ce dădeam drumul copiilor, ea cu fiul său Harpău-Junior treceau și făceau curățenie. În clasă aveam un aparat de radio vechi la care dădeam drumul ca să mai înviorez atmosfera. La un moment dat, la radio se transmitea aria Ducelui de Mantua din opera Rigoletto de Giuseppe Verdi. I-am văzut pe cei doi cum au rămas proptiți în coada măturilor și au ascultat într-o tăcere deplină aria
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu exagerase deloc. Lumina și căldura din ochii Luanei erau unice. Pe sub paltonul descheiat îi văzu trupul subțire, îmbrăcat într-un costum negru, asortat la o cămașă de mătase, culoarea cerului senin, al cărei guler, răsfirat peste reverele sacoului, îi înviora cu eleganță ținuta. Părul blond, adunat într-o înmănunchere dezarmantă de bucle, făcea din ea imaginea ideală a ceea ce căuta. Când o invită să se așeze, ea își arcui un picior peste celălalt, fusta i se ridică puțin deasupra genunchiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
asta care-i stârnea sufletul mort de prea multă vreme? Îi fu prea simplu să-l convingă de ceea ce spusese. Dincolo de siguranța pe care o afișa, înțelese că era un bărbat nefericit, plictisit de ceea ce făcea și dornic să-și învioreze existența încercând ceva nou, orice. Bariu se relaxă și se retrase din discuție rezemându-se de spătarul banchetei. Luana se sprijini, la rându-i, de țesătura moale din spatele ei. Acum, spuneți-mi ce vreți de la mine. Fără putință de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
stau la castel. Nieve dădu din cap. —O să fie aici cu două zile înainte. —Le-am programat câte un tratament în seara dinainte de repetiție la Gletniki Spa, la mai puțin de un kilometru de aici, spuse Lorelei. Astfel, se vor înviora și vor arăta bine, nu obosite din cauza fusului orar. Rochiile alea ale domnișoarelor de onoare - îmi place cum se asortează cu panglica de la rochia ta - sunt și ele făcute de Vera Wang? Nieve dădu iarăși din cap. —O admir tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
saltă sprintenă pe bărbia lui osoasă și pe gâtul mult descoperit, pare că nu-l deranjează, Aida! murmură el, și eu nu îndrăznesc să-l întreb de acest nume ciudat, de femeie?! inima mea bate ca, Țin minte, glasul lui înviorându-se după zâmbet, că țineam și un caiet al acestei deznădăjduite iubiri pentru Aida, dar în momentul eliberării, căci a fost într-adevăr o eliberare, l-am ars, Să-ți povestesc despre Aida, Aida era fiica maestrului Voinea, vioara întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să mă dezbrac și prind din plin pe trupul istovit uriașa cădere de ape, stau mult timp pe piatra rece chiar după ce apa a trecut, cu slabele puteri rămase îmi îmbrac pantalonii, tricoul, n-am nimic să mă șterg și înviorat mă îndrept spre casa părintelui, totul pare în jurul meu neschimbat și totuși parcă au trecut veacuri de când am fost ultima oară pe aici, părintele în casă cu niște străini, m-a văzut înainte de a urca treptele de piatră, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mănânc ceva ușor, părintele crede că am făcut o ușoară formă de insolație, după-masă i-am cerut lui Daniel, singurul rămas lângă mine, să mă ajute să ajung la Izvor, am așteptat răbdător venirea apei, mi-e mai bine acum înviorat de apa rece, îmi pun hainele pe mine și mă îndrept spre casa părintelui, trebuie să-i vorbesc, dau să intru la el, dar văd că are iarăși străini cu care stă de vorbă, mă vede prin ușa deschisă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sake, dar Hanbei, din cauza bolii, nu putu decât să-și umezească buzele. Apoi, mâncară amândoi Împreună. Trecuse mult timp de când seniorul și vasalul nu mai avuseseră plăcerea unei mese, unul În compania celuilalt. — E timpul să plec. Dar m-am Înviorat. Acum, pot merge la luptă. Hanbei, te rog să ai mare grijă de tine. Când Hideyoshi părăsi Templul Nanzen, ziua era pe sfârșite și cerul de deasupra capitalei devenea stacojiu. Domnea liniștea, fără să se audă nici măcar o Împușcătură - atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-i spăla acum spatele? Ce rușine. Toshimitsu părea că Îi spală inima cu apa fierbinte pe care i-o turna pe spate. Când ieși din baie, Mitsuhide se schimbase atât la Înfățișare, cât și În tonul glasului. Mintea i se Înviorase complet, iar Toshimitsu se simțea la fel. A fost plăcută baia, cum spuneai. Cred că oboseala fusese cauza, precum și sake-ul. — Vă simțiți mai bine? Acum mi-e foarte bine, Toshimitsu. Nu-ți face griji. — Eram Îngrijorat din cauza marii neliniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de Însuflețire, oamenii aruncau pământul, Înfigeau prăjini prin coșurile de paie pentru cărat și săltau sacii pe umeri. Pentru prima oară, se simțea, cu adevărat, hărnicia. Nădușeala pe care și-o storceau acum oamenii dintr-Înșii Îi bucura și-i Înviora tot mai mult și Începură să strige Între ei, cu entuziasm: — Cine zice că nu putem termina digul ăsta În cinci zile? Ia, toată lumea - mai țineți minte inundația cea mare? — Așa, așa. Nimic nu se compară cu Încercarea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pierdut (1972), cartea a VII-a, p. 240: "Apoi Pămîntul, cumpănit prin sine,/ Îl așeza pe osia-i." 11 (I, 103) chip de vegetație: Probabil că Blake a avut în vedere originea cuvîntului: lat. vegetabilis = animator, care însuflețește; vegetare = a înviora; a da viață; vegetus = vioi, înviorat. 12 (I, 105) POARTĂ LIMBII: Omul căzut (Albion, omul arhetipal) este bolnav în inima lui și în mintea lui (Vala, I, 280), căci a încetat să mai privească "Divinul Chip". Urizen devine astfel groaznicul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
catacombelor nu încearcă să obțină - din teamă - un efect dramatic, dar dimpotrivă urmărește răspândirea mesajului, a credinței în Dumnezeu în lumea întreagă, realizându‑se astfel o formă de evanghelizare. Ce determină imaginea? Prin forța și jocul componentelor sale simbolice, imaginea înviorează, mă‑ rește memoria și credința, dar și face în mod egal prezent farmecul multiform al absentului prin apropierea și distanța pe care, în mod paradoxal, le manifes‑ tă. În acest sens, Bachelard scrie: imaginea a atins profunzimile înainte de a mișca
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
amoros și care ne spun cum stau lucrurile. În cazul lui Lope, presupun că rău. E ușor de prezis că legăturile erotice se sting numai dacă sunt Însoțite de sentimente neplăcute. Neliniștea, plictiseala, gelozia, frica slăbesc dorința. Deși uneori o Înviorează, pentru că, după spusele Virginiei Woolf, „oamenilor le place să simtă ceva, orice-ar fi să fie”. De nimic nu Îi este mai teamă ființei umane decât de amorțeala afectivă. Preferă adeseori infernul În locul cerului. E de ajuns să citiți scrisorile
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]