769 matches
-
pe mare corabia noastră? zise tainic Matsuki, punând piciorul pe scara ce cobora în cală. S-o lăsăm baltă! Oricum, astea sunt bănuieli de-ale mele. După ce Matsuki dispăru înăuntru, samuraiul mai rămase o vreme singur pe punte privind marea învolburată. „Însărcinarea noastră seamănă cu o bătălie. Pe câmpul de luptă, ostașul trebuie să-i conducă pe pedestrași prin ploaia de săgeți și gloanțe. Însă oamenii de seamă stau în spate și comandă întreaga oaste. La fel ca și în război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de care se temea se apropie încet dinspre miazăzi. De fapt, încă din după amiaza aceasta se simțea că valurile creșteau nemaipomenit de înalte, marea își schimba treptat minunatul albastru adânc de ieri într-un abanos de gheață, iar talazurile învolburate își arătau colții albi și începeau să spele puntea aruncând jeturi de apă de la prova. Căpitanul spunea că o să facă un viraj complet la tribord ca să scoată corabia din ochiul furtunii. Pe la miezul nopții, furtuna s-a apropiat de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu puteam să mai îndur mirosul de murdărie din cală și duhoarea de vomă de la japonezii care aveau rău de mare, i-am cerut voie lui Contreras și m-am dus până la gura de ieșire înspre punte. Valurile împroșcau spumă învolburate, iar marea era tot neagră. Pe punte, mateloții japonezi își dădeau toată silința să descurce parâmele și să repare catargul rupt. La cină, am putut în sfârșit să vorbesc pe îndelete cu Montaño și Contreras. Amândoi nu închiseseră un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trandafiriu. Pe măsură ce văzduhul se colora, se lumina și oceanul. Nu se mai auzea nimic altceva în afară de sunetul valurilor ce se loveau de carenă. În lumina dimineții, cu o velă sfâșiată, San Juan Baptista plutea ca o stafie pe marea încă învolburată. Pe vas nu se vedea nici țipenie, iar clopotul era și el mut. Sleiți de puteri, marinarii și mateloții dormeau duși răspândiți pe ici, pe colo. Înainte de prânz, samuraiul își adună puterile rămase și se târî afară din cabina udă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu haine zdrențuite și cu așchii de lemn pe umeri... Vântul bătea peste Veracruz rostogolind smocuri de iarbă uscată ca niște mingi de-a lungul străzilor cenușii și a zidurilor întărite cu mortar ale caselor și vopsind în pământiu apele învolburate ale oceanului în larg. Era anotimpul vânturilor în Veracruz. Frânți de oboseală, japonezii intrară în oraș clătinându-se pe picioare în bătaia vântului puternic. Întocmai ca la sosirea în Mexico și Puebla, și aici îi așteptau la intrarea în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai bine de două luni. Cu toate acestea, solii știau că era la fel de întins și că de partea cealaltă se afla continentul numit Europa, iar acolo se găseau o mulțime de țări, precum Spania, Portugalia, Anglia sau Olanda. Privind oceanul învolburat, samuraiul se gândea că domeniul Stăpânului unde trăise el până atunci era nespus de mic pe lângă această lume. Iar de pe domeniul Stăpânului, și valea, și pământurile de la Kurokawa semănau cu un grăunte de nisip. „Cu toate astea, familia mea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
domeniului Ōmura. Cu privirile ațintite asupra mării, Velasco mergea pe plaja înțesată de rămășițe de scoici și alge de mare risipite. Vântul îi biciuia fruntea. În largul portului se zăreau munții lini de un purpuriu palid ai insulei Hario. Valurile învolburate acopereau stâncile insuliței cu un văl de stropi ca o burniță. Largul mării se întindea luminos sub razele soarelui care cădeau doar peste ape. Aceasta era ultima priveliște a Japoniei pe care aveau s-o mai vadă Velasco și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mențină-n viață. Aveam degete lovite Și de ger înțepenite, Hotărâți ca să servim acasă Saramură delicioasă. Dar la bătrânețe, visurile mele Se-mpletesc cu gândurile rele, Toți puteau pe Prut să moară Chiar legați la brâu cu sfoară. Prutul, apă-nvolburată, Mai omoară câte-o dată. Dacă gheața e subțire, Poți rămâne amintire.
Pescuitul la copc? by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83197_a_84522]
-
minute. În timpul anotimpului ploios, Își agățau hamacuri din Împletitură de bambus În copaci și acolo stăteau și dormeau. Atunci veneau și soldații SLORC. Puteau Încercui o Întreagă așezare pe la spate, oamenii pomenindu-se prinși Între soldați și apele unui pârâu Învolburat, singura soluție fiind să se arunce În apă. Soldații, unii dintre ei băieți de doisprezece-treisprezece ani, stăteau pe mal, ocheau cu puștile și râdeau când nimereau câte o țintă umană ale cărei brațe Încetau apoi să se mai agite. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de ei. În timp ce erau transportați, după cum a relatat ulterior un raport militar sec, insurgenții din triburile de munte, cunoscuți la un moment dat drept Armata Domnului, au evadat și s-au Înecat În urma gestului nechibzuit de a sări În apele Învolburate ale unui râu. Prietenii mei americani au fost distruși când au primit aceste vești, la câteva luni după incident. Nu se văzuseră de când se Întorseseră acasă, așa că au plănuit o reuniune. Au fost numai Îmbrățișări și lacrimi. Ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nădejde la o pedepsire viitoare a criminalilor aceștia, dar se pare că nici măcar pe lumea cealaltă nu vom avea această minimă satisfacție. Citind pe Internet comentariile la articolele apărute în presă, observ un curent vindicativ care se ridică precum marea învolburată deasupra acestui popor atât de împilat. Am găsit în ziarul Gândul un comentariu care ar putea la un moment dat să devină o pagină din biblia unui popor adus la sapă de lemn. Spune așa autorul anonim: „sângele cere dreptate
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
s-ar fi întors la viața sa din totdeauna și totul ar fi fost ca la început. Atât de mult își dorea să se întâmple așa, încât își învinse frica și repulsia pe care i le provoca râul umflat și învolburat, își luă puțin avânt și se azvârli în gol. Nu avu timp să i se facă frică de apă, iar râul îi primi în îmbrățișarea sa înghețată, biciuitoare. Izbitura îl făcu aproape să-și piardă cunoștința; se scufundă până atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
flori ce tainic vrăjite înfloresc, Acestea toate, Lumii de Dumnezeu vorbesc, Îl preamăresc ca mine, ca mine îl iubesc! Când soarele se-ascunde, la fel și buna lună, Iar vântul bate strașnic și urlă a furtună, Când nourii pe ceruri învolburați se-adună Și marea se agită și valurile-i sună De tatăl lor și-al nostru, de Tatăl cel Ceresc, Acestea toate, Lumii de Dumnezeu vorbesc! ÎN EXCLUSIVITATE De voi adormi pe veci într-o noapte, curând, Să mă duceți
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Și ... nu sunt telefoane!” .... „Tremură a taină gândurile-n mine,/Plapumă de nori vreau să dorm în tine!” „Când soarele se-ascunde și nu-i nici buna lună,/ Iar vântul bate strașnic și urlă a furtună,/ Când nourii pe ceruri învolburați se- adună” Și marea se agită și valurile-i sună/De tatăl lor și-al nostru, de Tatăl cel Ceresc,/ Acestea toate, Lumii de Dumnezeu vorbesc!” ..... sau „Pentru inimi rupten două,/ Pentru inima-mi pustie/Cântă, cântă-ne și nouă
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
părți de diferite dimensiuni, provocând prăpastii imposibile!! În cuprinse din nou frica, grăbind pașii; sări peste o „Crevasă” dar nu aprecie bine distanța, alunecând În despicătură formată...!! Cu o viteză amețitoare ce-i provoca o stare de leșin, spintecă apa Învolburată Într’o coborâre continuă, fără sfârșit!! Atunci Însă, când nu mai Întrezărea nici o altă alternativă de-a scăpa din fioroasa prăbușire, se pomeni cocoțat În spinarea unei reptile care-i zâmbea complice...! De frica morții se agăță cu disperare de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gestiune, din contră, au constatat un plus de 156 Kgr. Ce părere aveți...?” „Felicitări bătrâne...!” „Va trebui să mai așteptăm. Torționarii nu au fost de acord, dispunând o nouă evaluare a gestiunii cu oamenii lor. Încă puțin timp și apele Învolburate se vor limpezi. Lui Tony Pavone Îi dădură lacrimile. „Indiferent ce rezultat vor găsi În gestiunea dumitale, pe mine nu mă poate ajuta cu nimic. Am fost judecat, condamnat iar acum urmează recursul. Pentru a face contestație la Forul Legislativ
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a camerei și-a luat-o pe Jina de bărbie. Tu, a spus ea, ești făcută dintr-un material mai țeapăn. Și, la fel ca în urmă cu doisprezece ani, atunci când era pe cale să încalece pentru prima dată un râu învolburat, iar soțul ei i-a strigat,destul de tare că să acopere tunetul apei, că poate s-o facă, Jina s-a ridicat la nivelul așteptărilor altcuiva. Și-a îndreptat umerii și, ca prin minune, a devenit curajoasă. Avante se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în minte un copil, pentru ca în secunda următoare copilul să iasă din scenă; Zach își tot schimba culoarea ochilor. Până la urmă, toate scenariile se dizolvau în mugetul râului. Ea și Zach urmau să iasă pentru prima dată pe un râu învolburat și, pentru că ea nu mai făcuse niciodată așa ceva, a început să viseze valuri înalte de trei etaje și ascuțite ca dinții de dinozaur, valuri care îi devorau cât ai clipi. Când a deschis ochii, luna dispăruse, iar cerul se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
unui bărbat sau unei femei. Femeia s-a uitat la grădina vastă care era apărată de niște porți înalte, din sârmă ghimpată. În întuneric, nu izbutea să vadă prea departe, dincolo de frunzele de spanac: câteva vrejuri de fasole și vârfurile învolburate ale unor morcovi. În spatele grădinii erau mai mulți pomi fructiferi - probabil meri, peri și pruni. Cineva săpase un canal care aducea apă de la Corey Creek. Nivelul apei era controlat cu ajutorul mai multor stăvilare artizanale, invenția unui fermier. Acea unică respirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cută, apoi o succesiune de vâltori și bolovani, după care apărea o cascadă sau un vârtej chiar acolo unde nu te așteptai. O altă tragedie sau o altă victorie, urmate iar de-o curgere domoală. Cândva, Jina trăise pentru apa învolburată, acum însă simțea cu totul altceva. Trebuie să plecăm, a spus ea. Îmi pare rău, Zach. Trebuie să ne întâlnim cu cei de la FBI la Mackay Bay. Zach s-a îndreptat de spate. Mama mi-a zis c-ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu știi nici tu, nici cei care ți-au dat viață, iar tu, cel de-al doilea al meu frate, ai numai 9 ani - ce să știi? Tu privești fluviul, ca și mine altădată, în curgerea spre răsărit, apele lui, învolburate, înfricoșătoare sau limpezi, aceleași de milioane de ani, dincolo - marile bălți semănătoare liniștii eterne. Mai știi să privești cerul, îl priveam și eu - razele soarelui, îmbietoare spre lene și dătătoare de viață, sfânt miez al copilăriei spre ani ce pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aceea nu ați primit ordinele care puteau să vă conducă la victorie. Dinspre mulțimea de soldați se auzi un murmur asemenea unui torent care încearcă să iasă de sub pământ și să se reverse pe câmpie, pentru a deveni un râu învolburat. Antonius ridică o mână, cerându-le să tacă. Credeți că sunteți puțini? Totuși, acum putem conta pe șase legiuni: trei din Maesia, două din Pannonia și una din Dalmatia. De ce să-l mai așteptăm pe Mucianus? Nu suntem oare îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
macadamul fierbinte - era toată înveșmântată în regalitatea capotului. Nu mi-a aruncat nici o privire, Vron. Pătrunsă de gravitatea momentului, se adresă oglinzii mari de pe peretele din față. În opinia mea, imperfecta oglindă nu oferea decât o imagine cenușie a norișorilor învolburați. Dar pentru Vron oglinda nu făcea altceva decât să înrămeze materialul ei brut. — Depinde de carte, John, începu ea din nou. Unele cărți sunt mai adulte decât altele, John. Mai explicite. Fără ca ochii ei să-i întâlnească pe ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Erau nume istorice, nume cu care să faci impresie, iar domnul Jones, deși deloc impresionant, se considera, într-un anume fel, un istoric. Astăzi, ajungând pe plaja gri-argintie a insulei sale preferate, împânzită de cețurile gri-argintii care învăluie întotdeauna marea învolburată ce o înconjoară, era pe cale să trăiască un mic eveniment istoric. Dacă ar fi știut, ar fi filozofat pe îndelete asupra paradei istoriei, asupra neputinței istoricului de a sta deoparte și a se uita. Era o greșeală, ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
șotii, numită prepelicar. Se teamea de creatură. Și eu m-am gândit: iată un nume de viteaz bun pentru mine. într-o stare de semi-șoc, am întrebat-o: — Dar Demonii? Și vocea mi-a temurat. — Cum ai scăpat de Demonii învolburați? Ea a dat din cap. — Ușor, a spus cu dispreț. Nu sunt nimic altceva decât aer. Nu există. începând din ziua aceea, Prepelicarul călătorea adesea în oraș. Se întorcea plină de povești despre imagini mișcătoare și mașini rapide, despre mașinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]