837 matches
-
apoi toate trei au Început să ridice obiecții, fiecare pe tonul cel mai Îndatoritor cu putință. — Bagă de seamă că dervișii obișnuiau să se Îmbrace În pânză aspră de sac și În haine de lână, nu să se Înfășoare În șaluri de cașmir, a intervenit mătușa Cevriye, cea mai sentimentală dintre toate. Mătușa Banu a Înghițit cu greutate, nesimțindu-se În largul său În hainele ei, În trupul ei. — Dervișii obișnuiau să doarmă În fân, nu pe saltele mari de puf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-Ma din depărtare, de parcă ar fi fost Înconjurată de niște pereți de sticlă, atât de clar vizibilă, Însă imposibil de atins. Pierdută și confuză, Petite-Ma a rămas pur și simplu acolo, cu fața spre Qibla, lipită de covoraș, cu șalul de rugăciune pe cap și șiragul de mătănii de chihlimbar În mână, nemișcată și tăcută, până cănd cineva a băgat de seamă În ce situație se afla și a ridicat-o. — Cum era mai departe? a Întrebat alarmată Petite-Ma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fotbal. Și după aceea se așteaptă să transport sicriile astea profanatoare la cimitir! Dacă e să mă-ntrebați pe mine, toată chestia asta e blasfemie curată! Ar trebui să existe o lege care să interzică tâmpeniile de genul ăsta. Numai șalul verde de rugăciune ar trebui Îngăduit, zău așa. Nimic altceva. Ce cred oamenii ăștia că fac? Nu sunt musulmani sau care e problema lor? Ești mort, pentru numele lui Allah, la ce mai ai nevoie de steag de fotbal? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
în sus, propulsat de ceea ce era înăuntru. Zoia îl deschise de tot. Stătea îndoit ca un fetus în pânetce așteptând să fie născut. În căderea lor, fulgii pufoși se grăbeau să îi ureze bun venit, așezându-se cu delicatețea unui șal peste umărul ieșit în afară. Avea capul spart, observă ea, cu părul aproximativ despărțit pe cele două părți ale unui secret strălucitor. Crucită, capul îi apărea extreme de voluminos. Era așezat pe o parte. Ochiul lui stâng o dojenea. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sărăciei decât al viciului. Faldurile prea mari și trena murdară stârneau ridicolul, la fel cum o făceau și pălăria de paie deșirată și umbrela de soare hodorogită. În răspăr jalnic cu toate acestea, subminând orice efect urmărit de ea, era șalul de lână înfășurat în jurul umerilor. Avea o constituție firavă. Atât Salitov cât și polizyeisky-ul erau mai înalți decât ea, și doar Porfiri îi era mai apropiat în înălțime. Funcționarul șef, tipul superior cu pomeți înalți, era de asemenea prezent, așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
atunci se întâmplase ca într-un vis. Trebuia să meargă înapoi după galoșii. Pășea fără să aibă cea mai mică idee încotro se îndreaptă. Auzea felinarele cântând, iar vântul trecea prin ea, făcând-o să tremure și mai rău în ciuda șalului cu care era acoperită. Nu reușea să discearnă clinchetul săniilor și nici tropotul mut al copitelor, iar caii erau cât pe ce să o doboare, dacă nu ar fi fost struniți mai bine de vizitii în caftane verzi ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
părăsi niciodată și că, de-acum încolo, nimic nu le va mai despărți. Ceața începea să se risipească, iar Lilia avea impresia că își ținuse ochii închiși mai mult decât intenționase. Ușurată că se afla încă pe picioare, își strânse șalul în jurul ei și o luă în sus pe Strada Sadovaia. La dreapta ei, peste drum de Haymarket, se înălța Biserica Adormirii Maicii Domnului, ale cărei ziduri se ghiceau după tarabele acoperite cu pânză. Apariția bisericii o liniști, însă mulțimea agitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Arcada șciukin, bineînțeles. De unde altundeva? Misterul îi reaminti Liliei de un altul: ă De ce ai venit să mă vezi aseară? Mi-au spus că m-ai căutat. ă și ce fel de mamă ești tu, să nu spui nimic despre șalul nou al fiicei tale? Lilia se uită la fața surâzătoare a Verei și se încruntă văzând neobișnuitul șal drap-de-dames din jurul umerilor copilei. Abia acum înțelegea de ce fetița i se păru schimbată și îi pipăi hăinuța albă ca și cum ar chestiona-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vezi aseară? Mi-au spus că m-ai căutat. ă și ce fel de mamă ești tu, să nu spui nimic despre șalul nou al fiicei tale? Lilia se uită la fața surâzătoare a Verei și se încruntă văzând neobișnuitul șal drap-de-dames din jurul umerilor copilei. Abia acum înțelegea de ce fetița i se păru schimbată și îi pipăi hăinuța albă ca și cum ar chestiona-o cu degetele. ă și uite aici! Pentru tine! continuă Zoia arătându-i o icoană și veche reprezentându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
vedeau. Avea corpul zbârcit, dar compact și nu era multă, fizic vorbind, însă nu era nici firavă. Trecerea timpului îi tocise orice urmă de moliciune, făcând din ea un exemplar demn al condiției umane. Umerii îi erau drapați cu un șal enorm negru, iar o bonetă delicată părea nelalocul ei pe părul ei cărunt, aproape metalic, strâns într-un coc greu. Nu își ridică privirea când intră Anna Alexandrovna. ă A plecat? ă Da. ă Cine era? ă Un investigator. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sfinții auriți, toți îngerii și toți profeții pictați își trimiseră binecuvântarea asupra cumpărăturilor sale. § Un grup de copii se juca în zăpada din fața clădirii de pe Strada Sredanaia Meshchanskaya. Unul dintre ei, o fetiță de trei sau patru ani, purtând un șal drap-de-dame, atrase atenția lui Porfiri. știa că aceasta este fata Liliei. Era mai îngrijită decât tovarășii săi de joacă, îmbrăcată în haine frumoase și cizme noi, confirmând astfel povestea lui Fraulein Keller despre sponsorul înstărit al Lilei. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai uită înapoi. Mesele de-a lungul barului erau luminate de o jumătate de duzină de candele palide. Lumina nesigură, ascunsă în întuneric, părea să încurajeze introspecția printre băutorii izolați. Într-un colț al încăperii, o femeie înfășurată într-un șal zoios scotea note aleatorii dintr-o concertină ruptă. Așteptarea nervoasă pe care aceste sunete o induceau făceau conversația imposibilă. Nimeni nu râdea, nimeni nu ridicau vocea în semn de voie bună, doar mârâituri și oftaturi de neputință se făceau auzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
trăsăturile Annei Alexandrovna pe chipul fetei. Tinerețea însă îi făcea frumusețea inofensivă. Fata fugi din spatele Katiei spre mama sa și strigă: ă Mama! ă Nu e nicio porblemă, dragă. Anna Alexandrovna își puse brațul în jurul umerilor fetei acopeiți cu un șal. Se ridică să o sărute pe frunte, apoi o aprobă ferm și îi dădu drumul. La intrarea Sofiei Sergheievna Osip Maximovici își întoarse spatele și se duse lângă fereastră, lăsând impresia că își pierduse dintr-o dată orice interes pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ajutase și În trecut, În schimbul unor lucrări de artă. Intră robotul, care-o informă că avocata avea câteva zile de concediu. — E disponibilă? Întrebă detectivul Fitzgerald. — Din păcate nu, dar va fi În curând, blufă Desert Rose pierdută. Își luă șalul și-i urmă pe detectivi În stradă; aerul proaspăt o ajută să-și recapete pe moment siguranța de sine. — Domnule detectiv Fitzgerald, am cel mai bun avocat din oraș care va dovedi că sunt nevinovată. Dana Diamond a făcut acuzații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vremea, Dinu nu mai era deloc altruist; devenea un bolnav egoist care tremura pentru viața lui. De câte ori se lăsa o ceață deasă peste mare, îl vedeam cum intra în panică, lăsa totul baltă și se repezea să-și pună un șal în jurul gâtului, de teamă să nu răcească. El simțea atunci lumea nu cu inima, ci cu bronhiile și cred că nu-l mai interesa nimic din univers în afară de astmul lui. Mi-l amintesc cum arăta într-o noapte cu întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
are și un câine. În clipa aceea s-a deschis ușa și a intrat un bărbat cu o femeie. Bărbatul era între două vârste și semăna cu generalul Tōjō. Zărindu-l pe Gaston, femeia și-a ascuns imediat fața cu șalul și a trecut în spatele bărbatului. Recepționera a salutat cuplul politicos, având o atitudine complet diferită de cea față de Gaston. Fata cea rujată l-a condus pe Gaston pe coridorul scufundat într-o liniște sinistră. Se auzea, de undeva, apa curgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
n-au nici o intenție să se mute ca să ne facă nouă loc. Romanele de doi bani ale Lindei sînt așezate stivă pe raftul de cărți, pantofii ei sînt aliniați pe podea, iar pe spătarul fotoliului din colț sînt drapate cîteva șaluri de cașmir. Cu toate astea, deschid ușile șifonierului și, așa după cum mă așteptam, e plin pînă la refuz cu hainele celor doi. — Rahat! șuier eu, așezîndu-mă pe pat, În timp ce Dan pare Îngrijorat. — Îmi pare rău, oftează el, cuprinzîndu-mă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
în numelui lui Benedetto și ne-au găzduit în biserică, deoarece mizerul adăpost era ocupat de doi bolnavi, și nu mai era loc. A trebuit să dormim direct pe podeaua de piatră, folosindu-ne de pieile de cerb și de șaluri. Biserica avea un singur corp, cu un mic altar și cu o icoană a Fecioarei sub care ardea o candelă uitată. Ni se umflaseră picioarele și ne dureau. Când ne-am dat jos încălțările, am văzut că aveam picioarele bășicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mandarinului, la ochiul prin care dacă te uiți vezi exact cupola de la San Pietro, la marele salon În care i-ar fi plăcut să-și Întindă rogojina ei de cocos și În care i-ar fi plăcut să-și atârne șalurile și tablourile aborigenilor australieni - pe care, deoarece nu erau În ton cu restul mobilierului vilei, ea și Elio le depozitaseră În pod. Dar mai ales pentru a nu se gândi la Aris, pe care nu reușea să și-l scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
verticale. Să urce. Să urc spre ieșire În ziua funeraliilor iluziilor mele. Nu te invit la cină, Îi spuse Emma Întorcându-se și aplecându-se asupra lui pe neașteptate, simțea impulsul de necontrolat de a-i curăța tâmpla cu penele șalului. Copiii mei au fost Întotdeauna agresivi cu bărbații care au făcut greșeala de a se apropia de mine. — Mulți? spuse Sasha. Se trezi că fața lui ajunsese la Înălțimea buricului ei. Descoperit - căci de la o vreme femeile, adolescente sau adulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
alergau În alte părți. Ce vei face acum? repetă Sasha. Privea drept În fața ei, Întunericul În care se aruncau grăbiți. Mă voi certa puțin cu mama pentru că am trezit-o și apoi mă pun În pat, răspunse Emma. Își Înfășură șalul de pene portocalii În jurul gâtului, Înfiorată la gândul că trebuia să facă iarăși față reproșurilor Olimpiei. Când Îl părăsise pe Antonio se gândea că-și va lua repede o casă doar pentru ea și copii. Dar nu reușise să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
disperare, că l-am suprins în colțul ochilor și am ridicat instinctiv capul. Am privit neîncrezător ciotul acela fluturând, amintindu-mi de ziua când o femeie cu cearcăne mari mi-a înmânat o scutire unsuroasă, ștergându-și lacrimile cu un șal negru. Cristinuca și-a pierdut mâna dreaptă, a bâiguit ea printre lacrimi, a strivit-o un compresor, dar slavă Domnului, o să se facă bine. Deci am fost mirat când Cristina s-a ridicat îmbujorată în picioare și a spus repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în foc, nu a fost pe culoar absolut nimeni. Iar elevul de serviciu îi întărea spusele. Dacă fata nu apărea, trebuia să mă aștept la câteva zile chinuitoare. Dimineața m-am trezit la ușă cu mama Cristinei, care purta același șal ca în urmă cu doi ani, împungându-mă în piept cu degetele și repetând obsedant Unde-i Cristina, Unde-i Cristina. M-am enervat, deși știam că va trebui să mai suport multe până la clarificarea situației. Nu mă interesa câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aer încurajator, după ce plecă chelnerul. —Schimbarea face bine la suflet, zise Janey în chip de aforism. Și chiar și ea părea diferită; lipseau obișnuitele-i perdele de eșarfe și lanțuri, cărora le luase locul un singur pandantiv, iar cămășile și șalurile sale la fel de lălâi și de fluturătoare fuseseră schimbate cu o jachetă cambrată, cu pantaloni asortați. —Arăți minunat, Janey, spusei eu, aplecându-mă să mă uit mai bine la pandantiv, o piatra a lunii. —E piatra zodiei mele, spuse ea, atingând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
În bulevard. Exista un singur inconvenient : eram goală pușcă. „Iată“, mi‑am spus, „chiar dacă am fugit din rol, tot nu pot scăpa de el. Rolul nu s‑a terminat, abia Începe“. Norocul meu era că aveam chiloții salvatori, precum și un șal În poșetă, destul de lat pentru a‑mi acoperi părțile sensibile până când am reușit să prind un taxi. Taximetristul a rămas probabil convins până În ziua de azi că În acea noapte a transportat o exhibi‑ ționistă. Exercițiul nr. 3 Toată viața
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]