852 matches
-
atârna un gigantic lustru de alamă, autentic bisericesc, cu douăzeci și patru lumini electrice. Pe o latură se afla o sofa lată și scundă (sofaua lui G. Călinescu Saferian), învelită cu un covor oriental, peretele respectiv fiind el însuși acoperit cu un șal turcesc bătând în nuanța tutunului uscat, iar de o parte și de alta - câte o fereastră înaltă, acoperită cu draperii de pluș roșu. Aproape îndată lângă unghiurile odăii, către acest perete, uși cu două batante, încununate cu un fronton grec
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și împăturite, puse unele peste altele pe dușumea. Trebuie lămurit că "biroul" lui Saferian nu era decât o mare odaie cu aer de depozit. Pe un perete, rafturi adânci ca acele din prăvălii erau pline cu pachete de chilimuri, caramaniuri, șaluri vechi turcești și alte asemenea lucruri de aspect textil. În două vitrine vechi se vedeau îndesate pahare de cristal, șfeșnice, bibelouri, o adevărată anticărie, față de care biroul ordinar, de brad lustruit, al lui Saferian distona. Pe el se înșirau, paradoxal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și-i arătă cu lacrimi în ochi niște icoane rezemate de perete. . - Să vinzi din icoanele astea, lucru rar, artă orientală, să nu le dai pe nimic, mai bine cadou! Pe încetul, odăile lui Saferian se goliră de covoare, icoane, șaluri, mobile încrustate cu sidef, dușumelele rămaseră nude, pereții aproape goi, ca la o casă în curs de evacuare. Numai sufrageria era încă intactă. Denudarea era încă iluzorie, și numai pentru ochiul lui Saferian. Sultana, în complicitate cu Demirgian, profitând de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
caracteristică. Într-unul din magazine atârna de mult pe un perete un vast tablou în ulei, reprezentând un peisaj cu fiind maritim, cu aspect general de tapiserie. Tabloul încurca locul, după opinia Sultanei; trebuia pus acolo ceva mai cald, un șal turcesc, o oglindă venețiană. Pictura părea o banalitate oarecare învechită, poate un fals, și Sultana chemă pe Expert. Acesta dădu jos tabloul, examină atent pe din dos țesătura pânzei, contemplă peisajul și nu dădu imediat nici un aviz. Apoi reveni cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tavanul căreia atârna un gigantic lustru de alamă, autentic bisericesc, cu douăzeci și patru lumini electrice. Pe o latură se afla o sofa lată și scundă (sofaua lui Saferian), învelită cu un covor oriental, peretele respectiv fiind el însuși acoperit cu un șal turcesc bătând în nuanța tutunului uscat, iar de o parte și de alta, câte o fereastră înaltă acoperită cu draperii de pluș roșu. Aproape îndată lângă unghiurile odăii, către acest perete, câte o ușă cu două batante se deschidea către
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de sine, împletite de neînțeles în coșul pieptului ei, ținând loc de gândire și luciditate, o-mpinseră să fugă. Hainele ei erau într-o stare jalnică, totuși le îmbrăcă, într-un fel de frenezie, și deschise dulapul ca să caute un șal sau altceva care să acopere nasturii rupți ai bluziței. Dar dulapul nu adăpostea decât uniforme! Erau uniforme negre, de ofițeri SS, din cei pe care-i vedea zilnic prin cafenelele Bucureștiului, sau străbătând străzile în automobile negre. Deasupra erau aranjate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
perechi de cizme lăcuite. Doar în spatele cizmelor se aflau îngrămădite câteva boarfe de damă, un fel de dominouri de carnaval și măști. Maria se-nfășură cu un soi de mantie șofranie care ar fi putut trece, în orașul înnoptat, drept șal. Mai aruncă o privire spre femeia ghemuită pe covor și ieși, lăsând acul patefonului să scrâșnească mai departe pe placa rotitoare. Străbătu repede pasajul cu pași sonori și se afundă în străduțele neluminate, oribile, sub stelele dinspre care venea curent
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Lângă școala noastră, locuia un funcționar de la Primărie; om înalt cu fața cenușie și cu ochii mereu plecați în jos, parcă dormea toată vremea; avea o nevastă mare și înaltă ca și el, bolnăvicioasă de umbla și vara îmbrobodită cu șal de lână, o fată mică și grasă și pe Elizei cu care mă împrietenisem. Lucică era mult mai mare decât mine, tot atât de înalt ca și tatăl său, dar toți patru oameni buni. Lucică era lung, negru, cu capul mare, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
o notă de căldură camerei. Ar fi bine dacă aș putea să-i transmit această stare și lui Shizuko. Pe deasupra pijamalei poartă o rochie roz închisă cu nasturi până la gât. Pe genunchi are o pătură subțire. Pe umeri poartă un șal prin care se vede mâna dreaptă un pic strâmbă. Tatsuo stă lângă ea și, din când în când, îi ia mâna și o mângâie. Se pare că e un mod prin care comunică atunci când nu o pot face cu ajutorul cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
par a le șopti cu frunzele lor: sssst! Linișșște! Tu ce cadouri ai adus? întreabă Sorina. Un batic pentru bunica și un briceag pentru bunicul, răspunde Alina. După care întrebă și ea: Dar tu? O carte de bucate și un șal. entru cine-i cartea de bucate? Pentru bunica sau pentru bunicul? Mai vrea să știe Alina. Păi, pentru ... Deodată, toți ciulesc urechile. În casa mare se aud pași. Oare, cine să fie? Fiecare gură de copil are acum, în dreptul ei
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
simtă rău. Cum se spune, era ca două jumătăți ale unui măr. Pe scurt, se apucară de comerț. La douăzeci de ani, se duseră în India, pentru a vinde specialități de Rey: stofe, pânze imprimate, voaluri înflorate, stambe, paltoane, ace, șaluri, ceramică, argilă de spălat părul, piei pentru truse de scris. Tatăl meu se instala la Benares, iar pe fratele său îl trimise să umble prin alte orașe ale țării în scopuri comerciale. În curând, tata se îndrăgosti de o baiaderă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
marșande-modă ați căutat dv.? ROSAM[UNDA] A! D-ta întrebi daca n-am nemica de modă? O, da! De la cameriere și grisette până la dame și princese am haine, șorțuri, coafure, mănusi, podoabe, mantii și altele, tot în duzine, duzine, apoi șaluri turcești, apoi câte stofe toate, în scurt găsești la mine tot, tot, tot, tot, tot! HISTR[IO] Aș vrea însă să știu... [ROSAMUNDA] Cum o să vă plătesc oarele? O, de asta să nu aveți neci o grijă, sunt unicul copil
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de căldură, atât numai, când ieșii îmi văzui pielea că se închisese și mai mult de roșală: din rumen mă făcusem stacojiu, pe urmă vișiniu. Procleții mei mă luară și iar mă întinseră peste rănichi și mă înfășurară cu un șal alb la cap, apoi mă duseră îndărăpt iar prin salele prin care intrasem, cu grijă ca la fiecare schimbare de atmosferă să-mi puie o altă fotă și un alt turban. în sfârșit sosii în camera cea dîntîi, unde-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
capotă de mașină acoperită de zăpadă, dintr-o pătură de lână curbată peste coama unui cal. Treceau butoaie și dulapuri așezate în stive, trecu și o încărcătură de pietriș, un camion cu bidoane de lapte. Paltoane grosolane, pălării de fetru, șaluri împletite și căciulițe cu moț în creștet, dar nimeni nu purta bască, așa cum aveam eu și fratele meu, și tramvaiul lăsa casele pătrate în spatele șirului de arbuști tuia, case din ale căror ferestre străbătute de o lumină opacă priveau fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
calitate. Și W. se întorcea de-a lungul străzii cu mapa neagră în mână, cu un abur vag din cuvintele și prospectele acelea încă în jurul lui, o atmosferă de afaceri care se dezlipea de pe el cu fiecare pas, ca un șal alunecând fără să-l observi de pe umăr. Deschidea portiera mașinii, arunca mapa pe locul din spate, se așeza la volan. Dar abia după ce parcurgeam câțiva kilometri și ajungeam „în câmp“, obrazul lui se destindea și acea bună dispoziție naivă revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sunetul prelung și întunecat „down, down!“, în timp ce tata încă mai plutea în spatele degetelor lui, pe urmă se tupila, urmărind piatra cu privirea, până când zgomotul înfundat spărgea tensiunea. Dar jocul devenea acum aproape războinic. Domnii englezi în pantalonii lor bufanți și șalurile scoțiene, care ridicau prietenoși mâna strigând „good shot“ sau „next time better“, n-au mai venit, poate îmbătrâniseră prea tare pentru un joc care devenise între timp un sport. Nu se mai ridicau mâini, vocile sunau puternic și noii domni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
uneori cu vederea curiozitatea de a-l spiona pe gaura cheii în timp ce punea țara la cale. Așa ne-am întîlnit noi, Mina, începe să-și amintească, era un ger de-ți jupuia obrajii, țin minte că erai înfășurată într-un șal gros de nu ți se vedeau decît ochii, însă nici n-a fost nevoie de mai mult, mi s-a părut că Piața Roșie se golise brusc de lume și că, miraculos, privirea ta începea să-mi topească sloiul de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cât și la cea În șase colțuri. „S-a trezit la gară. I-a văzut prin fereastră, agitați, nerăbdători, așteptându-l. A mai avut timp să deschidă valiza, să tragă gentuța de mătase. A simțit sub degete cubul, curelele, foșnetul șalului lucios. Atingere speriată, primejdioasă. Furios, aruncase pachetul sub bancă.” Corespondentul meu afirma că descoperise, În aceste rânduri, o afinitate de profunzime cu autorul, ceea ce va numi peste 20 de ani, la citirea noului meu manuscris (Întoarcerea huliganului), „emanciparea de matcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
șerpuind prin paradis. Și strigând cu fiecare părticică a sa. Păsările sunt uriașe, mult mai mari decât își imaginase. Aripile lor pompează lent și plin, cu penele lungi arcuindu-se mult deasupra corpului, apoi lăsându-se mult în jos, un șal potrivit la nesfârșit pe umeri uituci. Gâturile se întind în timp ce picioarele atârnă în urmă, iar la mijloc, mica umflătură a trupului, ca o jucărie de copil suspendată între sfori. O pasăre aterizează la șase metri de postul de observație. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu puteam să-i zic adio și să încep una nouă cu o altă folie de aluminiu. Era noiembrie, frig crâncen, respirația mea scotea aburi eleganți în aer. Fațada casei era acoperită de o pânză încâlcită de crengi, ca un șal aruncat lejer peste umeri. Frunzele moarte de pe jos erau îmbibate de ploaie, întunecate și triste, fără pic de roșu în ele. Nu m-am gândit niciodată că toamna putea fi atât de cuminte și palidă. Mi-am spus cu hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lemn lustruit acoperite cu macaturi macedonene țesute cu modele geometrice în diferitele nuanțe de lână seină, jilțurile turcești din lemn de stejar cu încrustații de sidef și de fildeș, paravanul ornat la fel, ascunzând un colț al odăii, cu un șal de muselin atârnând peste el, masa joasă cu tipsii de argint cu dulciuri, cele câteva suporturi pentru cărți deschizându-se în X, pline de catastife și volume legate în piele. — Mă iertați, răspunse ea la salutul celor doi bărbați. Treburile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mânăstirea pe care te-ai legat la Sfânta Ecaterina să o faci nu o să mai putem sta de vorbă împreună. Ce mai este și părerea asta? Tăcură un timp. Dinspre mare, briza rece ajungea până la ei, așa că Lavinia își ridică șalul ca să-i acopere umerii. Nu te înțeleg. Exact asta pot să-ți reproșez și eu. De fapt ce urmărești? Mereu am avut îndoieli, dar cât trăia unchiul Ianache el venea și mi le spulbera. Că patriarhul a spus, că egumenul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
disperare, că l-am suprins în colțul ochilor și am ridicat instinctiv capul. Am privit neîncrezător ciotul acela fluturând, amintindu-mi de ziua când o femeie cu cearcăne mari mi-a înmânat o scutire unsuroasă, ștergându-și lacrimile cu un șal negru. Cristinuca și-a pierdut mâna dreaptă, a bâiguit ea printre lacrimi, a strivit-o un compresor, dar slavă Domnului, o să se facă bine. Deci am fost mirat când Cristina s-a ridicat îmbujorată în picioare și a spus repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în foc, nu a fost pe culoar absolut nimeni. Iar elevul de serviciu îi întărea spusele. Dacă fata nu apărea, trebuia să mă aștept la câteva zile chinuitoare. Dimineața m-am trezit la ușă cu mama Cristinei, care purta același șal ca în urmă cu doi ani, împungându-mă în piept cu degetele și repetând obsedant Unde-i Cristina, Unde-i Cristina. M-am enervat, deși știam că va trebui să mai suport multe până la clarificarea situației. Nu mă interesa câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sticlelor de oglindă. Din sus, de pe valea largă a râului, venea un vânt perfid, abia simțit, dar tăios. Adela era în pardesiul ei de soie écrue peste bluza de vară și, împotriva oricărei intemperii, nu avea altă pavăză decât un șal subțire, împletit. I-am propus pardesiul meu, dar l-a refuzat cu indignare. Din cauza asta nu l-am pus nici eu. Dar hainele mele sunt serioase, ca toate hainele bărbătești. I-am propus pardesiul din două în două minute, dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]