6,513 matches
-
butonului de claxon, o emblemă aluminizată care mă iritase întotdeauna. I-am simțit adâncitura din pielea albă, aducându-mi aminte de vânătaia sub formă de triton din palma lui Remington mort, întins pe capota mașinii mele, aducându-mi aminte de șanțurile roz din pielea soției mele lăsate de lenjeria intimă, amprente ale rănilor imaginare, în vreme ce se schimba în cabina magazinului, aducându-mi aminte de crevasele și canelurile excitante ale corpului infirm al Gabriellei. Am mișcat mâna lui Vaughan peste cadranele sclipitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mei. Deși trebuie să fi fost înspăimântată de atacul lipsit de explicație asupra mașinii, se uită la mine cu o privire calmă cum o examinez. Am pipăit zgârieturile de pe portiera stângă și de pe panourile caroseriei și am explorat cu mâna șanțul adânc ce se întindea cât era mașina de lungă de la stop și până la far. Pe apărătoarea roții din spate era imprimată vizibil amprenta masivei bare de protecție din față a celeilalte mașini, semnătura inconfundabilă a Lincolnului lui Vaughan. Am pipăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
adânc ce se întindea cât era mașina de lungă de la stop și până la far. Pe apărătoarea roții din spate era imprimată vizibil amprenta masivei bare de protecție din față a celeilalte mașini, semnătura inconfundabilă a Lincolnului lui Vaughan. Am pipăit șanțul curbat, la fel de clar ca și despicătura rotunjită dintre fesele tari ale lui Vaughan, la fel de bine definit ca și anusul strâmt pe care încă-l mai simțeam pe penis când aveam erecție. Oare o urmărise Vaughan intenționat pe Catherine, lovindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
una dintre cărările acelea sinuoase care par să nu se mai termine, dar care, în cele din urmă, te duc la destinație. Cărarea asta făcea o buclă largă în jurul unor câmpuri de dovleci înainte să coboare într-o donga, un șanț adânc, și să se termine brusc în fața unui șopron micuț, care adăpostea pompele. Șopronul era el însuși ferit de soare de un pâlc de arbuști țepoși în formă de umbrelă, care-l întâmpinară pe domnul J.L.B. Matekoni cu o bine-venită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fu fericită să iasă din casă și îi propuse să-i arate locul unde cultivau odinioară legume. Din nou, pământul avusese ultimul cuvânt și tot ce mai rămăsese din proiect erau urmele unor canale șerpuitoare, acum reduse la niște mici șanțuri. Ici-colo, încă se mai cunoștea locul unde fuseseră amplasați stâlpii de lemn care susținuseră transperantele, dar nu mai era nici urmă din lemnul în sine, care, ca totul în jur, fusese măcinat de furnici. Mma Ramotswe își duse mâna streașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nou, de data asta nu s-a mai zbătut atât de tare. L-am imobilizat cu brațele, să-l calmez, ca să ne putem întoarce la casă, dar s-a smuls din strânsoare și s-a împiedicat. Eram la marginea unui șanț abrupt, o donga, care traversa savana pe acolo. Era adânc de vreo doi metri, iar el s-a împiedicat și a căzut în șanț. M-am uitat și l-am văzut zăcând întins pe jos. Era țeapăn și nu scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la casă, dar s-a smuls din strânsoare și s-a împiedicat. Eram la marginea unui șanț abrupt, o donga, care traversa savana pe acolo. Era adânc de vreo doi metri, iar el s-a împiedicat și a căzut în șanț. M-am uitat și l-am văzut zăcând întins pe jos. Era țeapăn și nu scotea un sunet. Am coborât să văd ce-i cu el. Stătea nemișcat și când am încercat să mă uit la capul lui, să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
s-a întâmplat. S-a întors cu mine la donga și ne-am uitat din nou la el. Nu încăpea urmă de îndoială, era mort, iar ea a început să țipe. Când s-a oprit, ne-am așezat acolo, în șanț, și ne-am întrebat ce-i de făcut. Ne-am gândit că nu ne-ar fi crezut nimeni c-a alunecat din greșeală dacă ne întorceam și anunțam ce s-a întâmplat. Mi-am închipuit că oamenii vor zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ars, acela s-a despărțit de rânduiala Bisericii, acela nu poate fi pus la slujbe, nu poate fi trecut pe pomelnic. Ce se alege de sufletul lui? Și cum să-l arzi ca pe vite secerate de molimă, strânse din șanț, să n-aibă cruce la cap? Îl ții în borcanul de nes? Dacă fără să vrea ei, săracii, au fost puși la crematoriu, atunci e altceva. Ăia de la Cotu’ Donului, măturați de obuze, de să le strângi dinții în pestelcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sunt chiar în straie de gală... Fac și eu haz, râd gâtuit, dar sunt Vasilache băgat în coș, ațele atârnă, dacă m-ar încerca cineva și-ar ciocăni cu degetul, ar suna daaang, a butoi de murături uitat pe marginea șanțului, cu doagele mâncate de apă. - Tu ai văzut ce-anapoda suntem, aluat frământat de-a-ndoaselea? se zburlea câteodată Vlad. Noi avem fir scurt între Rai și Iad, te crăcănezi și ești în cele două deodată, te dai pe tobogan, vâjjj, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să se convingă, răbdător, că nu lăsaseră nici un detașament pe insulă și o străbătu apoi foarte Încet, descoperind furios că munca lui de ani de zile fusese distrusă În mod deliberat. Nu mai rămăsese În picioare nici un pom fructifer, nici un șanț de apă, ba chiar și pămîntul din zonele cultivate fusese spulberat În cele patru zări. Uneltele lui dispăruseră și ele, și tot ce ar fi putut arde se transformase deja Într-o moviliță de cenușă. Încă o dată Își bătuseră joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era cauza pentru care viața oricărui inspector simplu era nu grea, ci îngrozitoare. Oamenii se uzau repede, căpătau ticuri, se apucau de băut, sufereau accidente. Umblau ca pe sub pămînt, fără să vadă, fără să știe încotro și de ce sapă tunele, șanțuri, primind îndemnuri să se oprească, să o ia îndărăt, să cotească brusc, să-și țină respirația, să înghită pămînt, să dispară și toate astea fără putință de a înțelege ceva. O dată intrați, nu mai puteau ieși din încîlceala în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în curba descendentă și ținta, capătul, se afla undeva în apropiere, oricum în Vladia. De aceea și cerceta toate cotloanele, bătea cărările, răscolea umbrarele și șoproanele, putea spune ce se află la rădăcina fiecărui butuc de vie, la marginea oricărui șanț, sub fiecare gard din Vladia, pentru că voia să fie pregătit. Ținta era în acea zonă și cînd o va atinge voia să fie într-un loc cunoscut, să nu-i fie frică. El nu era îndeobște fricos, dar era cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era hotărît să nu permită aterizarea. Din cauza aceasta luase măsura să se brăzdeze aerodromul, era de fapt o palmă de pămînt dreaptă, între două rîpe, să aterizezi acolo era un act de eroism aviatic, să se sape în lat cîteva șanțuri pentru care dăduse o explicație plauzibilă aerodromul trebuie ferit de băltirea apei, se poate întîmpla o nenorocire dacă roțile se înfundă în noroi ori patinează. Ca să fie mai convingător, a făcut demonstrația cu o căruță care s-a înfundat pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în lutul galben, mocirlos în acel sfîrșit de aprilie. N-a spus nimănui că a ales cu mîna lui cea mai grea dintre căruțele Cramei, întărită cu șină de fier, cu scîndură de stejar pe fund. Și nici că asemenea șanțuri, care se pot găsi la aeroporturile aflate în zone umede, adusese de la București cîteva fotografii pentru documentare, le luase de la Aeroclubul din Băneasa, șanțurile cu pricina nu trebuie să fie mai late de trei centimetri, oricît de adînci, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cramei, întărită cu șină de fier, cu scîndură de stejar pe fund. Și nici că asemenea șanțuri, care se pot găsi la aeroporturile aflate în zone umede, adusese de la București cîteva fotografii pentru documentare, le luase de la Aeroclubul din Băneasa, șanțurile cu pricina nu trebuie să fie mai late de trei centimetri, oricît de adînci, dar nu mai largi și neapărat întărite cu beton pe muchii ori chiar cu blăni de lemn. Mai erau cîteva șiretlicuri, unul era acela că semănase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Vladia la umbra prințului. Au trecut cinci ani și nu a fost nevoie de activarea planului " A". Cu vremea scaieții au crescut pe terenul de aterizare, mai ceva decît butucii de vie răsădiți de el în coasta dealului din spatele postului, șanțurile săpate s-au surpat și nici o căruță n-ar mai putea trece peste ele fără să fie aburcată, de avioane nici nu se mai punea vorba, în Vladia n-a mai venit nimeni, drumurile negustorilor, ale prăvăliașilor la Comana la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se întîmpla cu buna lor știință, ba poate chiar din ordinul lor. Iar cînd Stoicescu și Stavri au scos toată partea bărbătească, chiar și pe evreii exilați în rîpe, pentru a curăța de mărăcini aerodromul de pe deal, pentru a astupa șanțurile și a netezi fîșia, făcîndu-l, așa, bun pentru aterizarea fără nici un pericol a unui avion de mărime mijlocie, un Caproni să zicem, sau un Farman B, atunci și-a dat seama că nu mai are încotro și că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bătute de patrulele băieților de prăvălie. Probabil data sosirii lui Caraiman se apropia, sus pe deal activitatea era frenetică, se muncea ziua întreagă, noaptea mărăcinii, scaieții erau arși în ruguri, nu era urît cum clipeau focurile pe culme, auzise că șanțurile, șanțurile lui, fuseseră astupate cu totul, se organizaseră chiar două parăzi, muzică de fanfară și defilare militărească, cot la cot, a detașamentului de "gardă civică". August Stoicescu nu stătuse pe treptele magazinului de fierărie ca să primească onorul, cum era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de patrulele băieților de prăvălie. Probabil data sosirii lui Caraiman se apropia, sus pe deal activitatea era frenetică, se muncea ziua întreagă, noaptea mărăcinii, scaieții erau arși în ruguri, nu era urît cum clipeau focurile pe culme, auzise că șanțurile, șanțurile lui, fuseseră astupate cu totul, se organizaseră chiar două parăzi, muzică de fanfară și defilare militărească, cot la cot, a detașamentului de "gardă civică". August Stoicescu nu stătuse pe treptele magazinului de fierărie ca să primească onorul, cum era de așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de tare. Sătulă de împunsăturile băiatului, cum că fetele de la Timișoara nu vor face nicicând așa și pe dincolo, se ridică bățoasă de jos și aruncându-se în șa țintui bine bicicleta pe roți, o ridică brusc de pe loc, peste șanțul de la marginea drumului și luând viteză strigă spre cei rămași în iarbă: Desigur, nici asta nu vor face, vreodată, fetele de la voi. În casa în care se născuse bunica locuia sora mai mică a acesteia. Tănțica era blândă și bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
jos, ocolind pe marginea pieței, de-a lungul bulevardului, unde pământul și iarba se amestecau, bicicliștii se frecau de ei, iar uneori, când treceau pe lângă un microbuz Oplet staționat, Adam aștepta să treacă mai Întâi Din, ca să nu alunece În șanț. — La drept vorbind, e mai plăcut pe jos, a zis vesel Din. Poți să vezi de-aproape o mulțime de locuri atractive din oraș. Tot mai fluiera melodia aia caraghioasă, fără să treacă vreodată dincolo de cele câteva sunete ale refrenului
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
accelerez, așteaptă și-ai să vezi, a zis Johan. Drum de țară sau nu, tot În goana mare o să conduc. Ba nu, n-ai să faci asta, a râs ea, nu ești În stare. Mercedesul hurducăia peste gropi și peste șanțurile făcute de gunoaiele ploilor care desfundaseră drumul. Johan Își imagina că ar fi Într-o bărcuță când e hulă pe mare și pierzi sensul mișcării, nemaiștiind nici de unde vii și nici unde te duci. Întocmai așa fusese pe feribotul cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
era să nu te mai intereseze ceea ce este în jur! Ovidiu opri după un timp la marginea șoselei, în câmp. Cât de obosit era, cât de adânci îi erau cearcănele. Un fior de teamă o străbătu. Mă vor găsi dincolo de șanț, își spuse femeia, la marginea lanului de grâu. Urmele evidente de pe gâtul meu îl vor determina pe medicul legist să-și expună rapid concluzia: moarte prin ștrangulare. În față, unde fâșia de șosea se îngusta tot mai mult, departe, cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Vai și-amar! Ia asculta aici: „Samuel Sharp s-a descurcat destul de bine ca fiu al unui obscur tutungiu din mai mult decat întunecatul Deptford. Este proprietarul unei ferme modernizate din Sussex datând din secolul al șaptesprezecelea, împrejmuita cu un șanț de apărare și dotată cu teren de tenis, și are o sută cincizeci de pogoane de teren arabil, pe care îl dă în arendă fermierilor din împrejurimi, fiindcă scrierea unor scenarii de televiziune bine plătite îi ia prea mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]