763 matches
-
fără vorbe, dar cuvinte mai am. • Am o pisică dresată... Merita toți banii care îi primește (Beatrice Vaisman). • Măgarul troian! • Lumea e condusă (relativ) de proști și fotbaliști. • Mai spune-mi o dată, dar mai rar, ca să prind ideia repede! • Fiecare șatra cu eroii ei... • Stridiile fac perle, dar nu se aleg cu nimic din truda lor! (Nicu Călugărița) • Poți să fii plin de mușchi și să ai sufletul obosit... Eu știu franceză din familie, suntem franc-afoni! • Am două vești și-s
PĂSTREAZĂ-ŢI UMORUL & CU DEGETUL PE RANĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376277_a_377606]
-
închină De peste munți și valuri... Joacă galbenii șirag Pe sânii de fecioara... Obrajii....câmp de maci aprinși Și gură....primăvară... Trupul de viespe se ascunde În falduri și dantele... Bat picioarele pe câmp Strânse în obiele... Iar când noaptea peste șatra Îmbracă totu-n stele... Sunt toți flăcăii-n jurul ei Mânați de gânduri rele... Toți o iubesc cu foc, dar ei Nu-i pasă nici de fel... Ea s-a născut și a crescut, Și va trăi doar pentru "EL
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
mulți oameni de cultură, printre care și notarul Lili Bobu, care s-a ocupat de organizarea vizitei celebrului compozitor. Doga este cel care a realizat coloana sonoră a filmului “Maria Mirabela”, însă românii cunoasc în special pentru muzica din filmul “Șatra” care a rulat și pe ecranele noastre sau din filmul “Gingașa și tandra fiară”, pentru care a compus și celebrul său vals, apreciat pe întreg mapapondul. Opera lui Eugen Doga este una vastă și cuprinde lucrări de balet, cvartete, cântece
EUGEN DOGA, CEL MAI MARE COMPOZITOR ÎN VIAŢĂ AL PLANETEI. UN VALS DE-AL SĂU SE AFLĂ ÎN PATRIMONIUL UNESCO de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371717_a_373046]
-
océan " (Lumină/La lumière) (Poncet, 1996 : 32) ; " o mare de-ntuneric " (" une mer de ténèbres ") " un océan de ténèbres " (Izvorul nopții/La source de la nuit) (Poncet, 1996 : 48). Ce choix traductif met en valeur l'image d'origine. " o biblică șatra " (" un campement biblique ") " une tente des mages " (Fum căzut/Fumée basse) (Miclău, 1978 : 319). Le nom " tente " récupère par métonymie l'idée de " șatra " (qui désigne, d'habitude, un campement des gitans). Le nouvel élément (" leș mages ") ajoute une note
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
nuit) (Poncet, 1996 : 48). Ce choix traductif met en valeur l'image d'origine. " o biblică șatra " (" un campement biblique ") " une tente des mages " (Fum căzut/Fumée basse) (Miclău, 1978 : 319). Le nom " tente " récupère par métonymie l'idée de " șatra " (qui désigne, d'habitude, un campement des gitans). Le nouvel élément (" leș mages ") ajoute une note de mystère, valorisant davantage le message source. " ceasul fără vină " (" l'heure sans péché ") " l'innocente heure première " (Glas în paradis/Voix au paradis
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Annonciation pour la fleur de pomme, sic !) 2 suppressions de vers. 2. Compensation au niveau phonique/prosodique dans la traduction de Paul Miclău : Cu mișcări oprite ades cad bolti prăbușite în apă. Din frunzele satului ies că dintr-o biblică șatra. Aleluia, astăzi că niciodată sunt fratele oboist al cerului de jos și-al fumului căzut din vatra. Avec des mouvements cassés souvent dans l'eau j'aperçois des voûtes effondrées. Je sors des feuilles du village comme d'une tente
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
feuilles du village comme d'une tente de mages. Alléluia, aujourd'hui plus que jamais je suiș le frère fatigué du ciel d'ici-bas et de la fume tombée du foyer. Comme le poème source contient une rime croisée (" apă "/" niciodată " ; " șatra "/" vatra "), le traducteur choisit de multiplier leș vers en langue cible et de recréer la rime par compensation (" cassée "/" effondrées " ; " village "/" mages " ; " jamais "/" fatigué "/" foyer "). 3. Vers doublés et mis en retrăit dans la traduction de Philippe Loubière : Către cititori
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
agricole: plug, coasă, greblă, hârleț, fierăstrău, lopată, sită, dârmon, bardă, topor, clește, pilă, osie, daltă, suveică, vârtelniță, blid, răboj, tigae, desagă, rogojină, toiag, nicovală, cumpănă, lanț, sanie, laviță, drojdie, țuică, covrig, colac. Cuvinte și relații ostășești: viteaz, voinic, ceată, tabără, șatră (cort), steag, prapur, iscoadă, oblânc, prieten, vrăjmaș-dușman (turanic), primejdie, pagubă, strajă, pază, chivără, sabie, surlă, trâmbiță, bucium; agricultură: ogor, lan, hat, toloacă, pârloagă, brazdă, loviște, prăjină, potcoavă, cramă, streșină, stâlp. Alte cuvinte slave: vadră, găleată, câblă, merță, chilă, drob, pogon
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trecând prin impactul fertilizator al modernismului, spre viziunea clasică a senectuții. Din publicistica politică și pamfletară, Zaharia Stancu ar fi păstrat în romane gustul senzaționalului și grotescului, culorile violente și subiectivizarea imaginii. Punând accentul pe ciclul „Darie” și pe romanul Șatra, comentariul se orientează către componentele naratologice (spațiu, timp, tramă epică, organizare internă etc.) și conturează o biografie fabuloasă, proiectată pe un fundal epopeic al lumii și pe o mitologie particulară în care elementul fundamental este pământul. Ca prozatoare, I. tratează
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
Marin Sorescu, Dimitrie Stelaru, Augustin Pop, Dumitru Țepeneag, Constanța Buzea, Eugeniu Sperantia, Vlaicu Bârna, Ion Brad, Ion Horea, Constant Tonegaru, Anghel Dumbrăveanu, Al. Jebeleanu, Gh. Tomozei, Mihai Beniuc, N. Crevedia, Gh. Chivu ș.a. Proză publică Zaharia Stancu (fragment din romanul Șatra), Mircea Horia Simionescu, Augustin Buzura, Romulus Rusan, Bedros Horasangian, Radu Tudoran, Francisc Păcurariu, Vasile Rebreanu, Fănuș Neagu, Radu Țuculescu, Titus Popovici, Francisc Munteanu, Eugen Barbu, Nicolae Țic, Sorin Titel, Coriolan Gheție, iar eseuri, articole și studii de istorie și critică
FAMILIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
1993, Reijo Christina [Domnișoara Christina], Tokio, 1995, Yoseitachi tachi no yoru [Noaptea de Sânziene], Tokio, 1996, Maitreyi, Tokio, 1999; Liviu Rebreanu, Daichi a no inori [Ion], Tokio, 1985, Shokei no mori [Pădurea spânzuraților], Tokio, 1998; Zaharia Stancu, Jipusi no horobasha [Șatra], Tokio, 1998. Repere bibliografice: Ioan Adam, „În Japonia, Mircea Eliade este cel mai cunoscut autor din România” (interviu cu Sumiya Haruiya), ALA, 2001, 554; George Muntean, Sumiya Haruiya - 25 de ani de activitate, RL, 2003, 30. I.D.
HARUIYA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287416_a_288745]
-
Cineaștilor din Republica Moldova. A primit titlurile de maestru emerit al artei din Republica Moldova (1969), artist al poporului din Federația Rusă (1980) și este laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1988). Filmele sale, între care Poenile roșii (1966), Lăutarii (1971), Șatra (1976), au fost premiate la mari festivaluri internaționale. Volumele de versuri Zbucium (1956), Chemarea stelelor (1962) și Ritmuri (1965), concepute în spiritul esteticii (neo)romantismului, se caracterizează prin impetuozitate și tensiune lirică, prin activism civic și elan mobilizator, printr-o
LOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287850_a_289179]
-
difuzat peste hotare, va ieși în 1960 într-o versiune mult dezvoltată, alcătuită din trei volume: Clopote și struguri, Printre stele, Carul de foc. El deschide un ciclu, din care fac parte toate celelalte romane și nuvele ale autorului, afară de Șatra (1968). Scris la persoana întâi, Desculț încheagă, din imagini trecute prin sensibilitatea copilului Darie, alter ego al naratorului, un tablou epopeic al vieții de chin dusă de sărăcimea satelor din câmpia Dunării în primele două decenii ale secolului al XX
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
moare”. E îndrăgostit de Uruma, a cărei făptură îi deșteaptă în sânge vuietul pădurii nebune de altădată și tot clocotul sălbăticiei magnifice din alte timpuri. Sănătoasa primitivitate, lumea arhaică, datinile și rânduielile proprii umanității necorupte, originare, sunt elogiate și în Șatra, roman ce urmărește odiseea tragică a unei comunități de țigani în timpul războiului. Rădăcinile sunt amare (I-V, 1958-1959) nu este decât un reportaj patetic, propagandistic, dilatat (redus, în 1969, sub titlul Vântul și ploaia), o frescă superficială a vieții chinuite
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
foc, București, 1960; Darie, București, 1960; Costandina, pref. Aurel Baranga, București, 1962; Jocul cu moartea, București, 1962; ed. pref. Aureliu Goci, București, 1994; Versuri, pref. Radu Popescu, București, 1962; Pădurea nebună, București, 1963; Ce mult te-am iubit, București, 1968; Șatra, București, 1968; Cântec șoptit, București, 1970; Pagini alese, I-II, îngr. și pref. Adriana Mitescu, București, 1970; Povestiri de dragoste, București, 1970; Pentru oamenii acestui pământ, București, 1971; Scrieri, I-IX, București, 1971-1979; Sabia timpului, București, 1972; Șaptezeci, îngr. și
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
faci, fă, îl omori!” „Las’ că fac acuma altu’.”) Era ca un fel de viol colectiv: bărbații de pază rareori făceau față încercând să apere coada (nevestele strigau „Nu te băga, că te omoară!”), aveau loc și încăierări, dar cu șatra nu prea avea rost să te pui, că erau obișniți cu pușcăria și aveau înțelegeri cu miliția. Aflați la marginea societății, ei erau elementele neinhibate, „nedomesticite”, aveau forța falică a primitivității sălbatice. Existau însă și țigani de treabă care, contra
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
interstițiile acestei coabitări s-a născut acea poftă regenerativă pentru apatie. Fiind selectiv, talentul muzical n-a fost suficient pentru a oferi garanțiile coabitării. Cultul exactității, al onestității și muncii, venit pe filieră germană, a atins mult mai greu cortul șatrei țigănești. De aceea, confruntarea cu modernitatea a fost mereu dificilă. Într-o lume marcată de penurie și lipsită de reflexele independenței lucrative, farmecul libertății cu aer tomnatic se preschimbă ușor în otravă. Din visători chemați să îmblânzească firea, unii țigani
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l pe Carol pe cheiurile care tiveau țărmul lagunei, pe străzile cu vile de pe dealuri, prin mahalale urbei și prin șatrele țiganilor sau pe ulițele pline de cafenele, prăvălii și bisericuțe ale cartierului oriental, dezvăluindu-i acea dimensiune fascinantă a unui oraș irevocabil înțepenit și, parcă de groaza unei catastrofe indefinite, părăsit de locuitori, refugiați cu toții în spatele pleoapelor închise, într-un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l pe Carol pe cheiurile care tiveau țărmul lagunei, pe străzile cu vile de pe dealuri, prin mahalale urbei și prin șatrele țiganilor sau pe ulițele pline de cafenele, prăvălii și bisericuțe ale cartierului oriental, dezvăluindu-i acea dimensiune fascinantă a unui oraș irevocabil înțepenit și, parcă de groaza unei catastrofe indefinite, părăsit de locuitori, refugiați cu toții în spatele pleoapelor închise, într-un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trăda Îngrijorare, chipul Însă continua să-i fie senin. „Probabil că de asta ne și trag pământul de sub picioare, ca să punem umărul la căruță mai vârtos“, Își continua ea firul gândurilor. „Ce căruță, ăștia nu umblă cu căruța, ci cu șatra, răspundea bărbatul, destul de detașat. Rămâne pustiu În urma lor...“ Atunci s-a auzit și glasul babulei, care: „Da, da, numai șatra e de vină, a bodogănit. Șătrarii au adus toată nenorocirea... Dacă nu veneau ei, nu veneau nici ciorile. Acum, poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
punem umărul la căruță mai vârtos“, Își continua ea firul gândurilor. „Ce căruță, ăștia nu umblă cu căruța, ci cu șatra, răspundea bărbatul, destul de detașat. Rămâne pustiu În urma lor...“ Atunci s-a auzit și glasul babulei, care: „Da, da, numai șatra e de vină, a bodogănit. Șătrarii au adus toată nenorocirea... Dacă nu veneau ei, nu veneau nici ciorile. Acum, poftim la ce le-a trebuit căminul cultural...“ Într-adevăr, cu puțin timp Înainte ca satul să fie invadat de ciori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dacă nu veneau ei, nu veneau nici ciorile. Acum, poftim la ce le-a trebuit căminul cultural...“ Într-adevăr, cu puțin timp Înainte ca satul să fie invadat de ciori, fusese construit căminul cultural. Pentru aceasta, oficialitățile aduseseră mai multe șatre de țigani cărămidari, care, trudind din greu o vară Întreagă, arseră atâtea cărămizi, Încât s-ar fi putut construi nu un cămin sătesc, ci un adevărat palat. O parte din cărămizi s-au topit fără urmă, iar cu cele rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
focul În plita ce ne Încălzea, deopotrivă, ființele de lut și cele de duh. Din plită n-a rămas nimic, tigaia, oalele, cratițele s-au turtit, iar tuciul cel mare - turnat În urmă cu generații Întregi de Însuși bulibașa unei șatre de țigani nomazi și dăruit unor strămoși de-ai mei În chip de mulțumire că, În mărinimia lor, Îngăduiseră Înălțarea cortului și așezarea taberei În larga curte ce și azi există - a fost făcut țăndări de roțile cele negre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al schimbării bobinelor era unul, Neamțu, un băiat nespus de subțirel și care fuma Întruna. Era Încredințat că Ghiță tăia special filmul la o scenă anume numai ca să-l umple pe el de draci. De zece ori văzuse filmul despre șatra de țigani și de zece ori trăise dezamăgirea care aproape Îi lua răsuflarea. Pe pânza pe care Ghiță o albea din când În când cu praf de cretă, țiganul Zobar o Învârtea de zor În jurul focului pe țiganca Rada și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Sarsailă. Și-odată, îl vezi cum e altul: a uitat totul, e galant, politicos, parcă a înnebunit de-a binelea. Sare de pe trambulină, proaspăt, drept în fața ghicitoarei Gina. Frumoasa ascunde ghiocul între sâni, să-l încălzească, cum a învățat-o șatra pribeagă. — Scumpo, stai pe la Piața Bulibașa, nu? Odalisca nu se supără de glumă. Străvechiul trib a învățat-o să nu se supere niciodată, reginele nu pot fi ofensate. Ridică pletele negre din registru, oferă colegului de la recepția TRANZIT un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]