822 matches
-
mult curaj. Îmi lăsam fantezia să zburde, uimit eu însumi de cât eram de dotat în această privință. ― " Hai să-ți arăt ceva", mi-a zis pe neașteptate Bătrânul. S-a ridicat din fotoliul lui de răchită și a pornit șchiopătând înaintea mea. În coridor, după câțiva pași, a deschis altă ușă și m-a introdus mai întîi într-o încăpere plină cu păsări împăiate, apoi în alta cu reptile modelate în argilă și, în sfârșit, în una cu fluturi morți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fotografie alb-negru a generalului britanic Allenby, intrând în Ierusalim în 1917. Poate că Israelul modern era chiar afară, dar aici, înăuntru, puteai regăsi Palestina de altădată. Uri nu stătu pe gânduri. Traversă holul și o luă în jos pe scări, șchiopătând puternic. Îi spuse lui Maggie că era periculos să se întâlnească acolo: dacă se mai învârteau mult, erau văzuți și Miller afla imediat. Așa că îi spusese lui Nour să vină în singurul loc din hotel pe care oaspeții îl foloseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
așeza. Când m-am sculat azi-dimineață, m-au lăsat gleznele. Din fericire, m-am sprijinit la timp de marginea patului. Altfel aș fi căzut grămadă pe podea. Oasele mele tarsiene sunt gata să se recunoască înfrânte. Ignatius îi dădu ocol, șchiopătând, domnului Clyde, ca să-i demonstreze cele spuse. Cizmele lui mari clămpăneau pe cimentul impregnat cu ulei. — Stai pe loc, matahală aiurită ce ești. N-o face pe schilodu’. Încă nu sunt. Dar diverse oase mici și ligamente au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care se alesese încercând să convingă pisica să rămână în compartimentul pentru chifle. Am dus o luptă apocaliptică cu o prostituată înfometată, spuse râgâind Ignatius. Fără forța mea musculară, ar fi prădat căruciorul. În cele din urmă s-a îndepărtat șchiopătând de locul bătăii, cu zdrențele de pe ea în dezordine. — Ignatius! Vocea doamnei Reilly era tragică. Cu fiecare zi ce trece te porți tot mai rău. Ce se-ntâmplă cu tine? — Scoate-ți sticla din cuptor. Trebuie să se fi copt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în lungul fiecărui cvartal. Lumina felinarelor strălucea deasupra asfaltului și cimentului fără nici un copac și pe acoperișurile de ardezie roșie. Vara-i și mai rău. Toată lumea-i afară pe stradă pân’ pe la zece-unșpe. — Mie-mi spui, scumpo! spuse doamna Reilly, șchiopătând în mod dramatic între cei doi prieteni ai ei. Adu-ți aminte c-am copilărit pe Dauphine Street. Aveam obiceiu’ să scoatem scaunele afară pe stradă și stăteam acolo și pân’ la douășpe uneori, așteptând să se mai răcorească-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un ochi și nu vedea bine pe unde merge. Niște oameni anormali ca voi nu pot să atragă alegătorii. Îl împinseră afară pe poartă, până pe trotuar. Săbiile ascuțite ale frunzelor de yucca de sub felinare îi înțepaseră picioarele și se îndepărtă șchiopătând. — Așa îți stă bine, scandalagiule, strigă Frieda pe când închidea poarta. Îți dăm un avans de zece minute. Apoi începem să pieptănăm Cartierul în căutarea ta. — Și-ar fi mai bine pentru tine să nu te găsim, măgar gras ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și bunăstarea universității. Sănătatea și bunăstarea universităților noastre se bazează pe parteneri biotehnologici puternici. Aceasta este cheia pentru cunoaștere și cheia pentru viitor! După ce le spusese ceea ce voiau să audă, părăsi scena în obișnuitele aplauze tumultoase. Numai câțiva observară că șchiopăta puțin și că brațul lui drept nu se mișca prea natural, la plecare. Ajuns în culise, se prinse de brațul unei femei frumoase. Unde naiba e dr. Robbins? Te așteaptă în clinica lui, zise ea. Watson înjură, apoi se sprijini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acceptat așa ceva. S-a Îndreptat de spate și și-a dat toată silința, deși era extrem de neplăcut, să meargă pe un singur toc. Nu peste mult timp, se grăbea prin mijlocul unei mulțimi Înarmate cu umbrele, etalându-și picioarele splendide, șchiopătând ca o notă falsă Într-un cântec. Era un fir de lavandă, o pată de culoare total nepotrivită, căzută pe o tapiserie țesută din marouri și griuri, și iar marouri și griuri. Deși culoarea ei făcea notă discordantă, mulțimea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu m-ai lăsat, Doamne, s-o fac?“ s-a auzit mumurând, Însă, de Îndată ce cuvintele i-au ieșit din gură, a cerut Înspăimântată iertare ateei din ea. Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă. Îndepărtându-se pe sub curcubeu, Zeliha se Îndrepta șchiopătând spre casă, strângând În brațe serviciul de ceai și tocul rupt, simțindu-se totuși mai puțin descurajată decât se simțise de câteva săptămâni bune. Deci, În acea primă vineri din iulie, pe la opt seara Zeliha s-a Întors acasă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sînt sigur că așa gîndise la vremea respectivă. E chiar un anacronism să-mi imaginez că a putut avea o astfel de mișcare de evitare. Și-a dobîndit-o Însă treptat, văzînd cum căsătoriile celor șase copii ai ei Începeau să șchioapete și se terminau exploziv, fără a mai vorbi de nepoți, care i-au prezentat fiecare un număr incalculabil de parteneri. E păcat că tata a murit fără să fi putut asista la defilarea neîntreruptă de băieți și fete pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
persoana lor, cît și de confidențele mele neașteptate: la sfîrșitul mesei, căpătînd Încredere, ajungeam să le spun uneori că sînt agorafob, ceea ce le trezea mereu interesul, iar uneori chiar le Înduioșa. Așa cum unora dintre bărbați le plac doar femeile care șchioapătă, unora dintre femei le-ar fi plăcut să-și petreacă noaptea cu un agorafob. Deveneam Îndrăzneț și le vorbeam atunci de claustrofobie. Puțin le păsa! Erau gata să-și petreacă noaptea și cu un claustrofob, din moment ce asta nu se Întîmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dus să-l rog pe meșterul cioplitor de cruci să mă primească înapoi. Am rămas mirat găsind poarta încuiată; meșterul n-o încuia niciodată, ca să nu-și alunge clienții grăbiți. Am bătut până a venit o femeie în vârstă care șchiopăta foarte tare. O mai văzusem pe-acolo, dar foarte rar. Era mama lui. Mi-a explicat că meșterul murise, răpus de boala lui de plămâni. „Și atelierul?” am întrebat. „Ce-i cu atelierul?” zise femeia cu voce moale, obosită. „Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sens, să creeze gogoașa în care moare. Opera lui este chiar mormântul lui. Care artist mai are acest curaj, să facă o singură operă și anume mormântul lui?” Perora mergând, oprindu-se uneori să-și odihnească piciorul bolnav, din pricina căruia șchiopăta. Își relua monologul pe un ton din ce în ce mai patetic: „În loc să vă pierdeți timpul prin școli, mai bine ați fi fost atenți la viermii de mătase care își fac opera într-un ritual ca al stelelor fără vanități și fără zgomot. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se varsă în mare, râul se eliberează de tot noroiul pe care l-a cărat până atunci și devine străveziu. Cortina nu cade, ci se ridică. Bătrânul s-a sculat din fotoliu și a început să se învârtă prin sală șchiopătând. Apoi s-a oprit în fața mea și m-a fixat cu o privire autoritară. — Ei, ce zici? Eram înfricoșat și vrăjit. În ochii lui exista o nebunie dogoritoare care mă fascina. — Ce faci, domnule sculptor, mă somă Bătrânul, ai căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mult curaj. Îmi lăsam fantezia să zburde, uimit eu însumi de cât eram de dotat în această privință. — „Hai să-ți arăt ceva”, mi-a zis pe neașteptate Bătrânul. S-a ridicat din fotoliul lui de răchită și a pornit șchiopătând înaintea mea. În coridor, după câțiva pași, a deschis altă ușă și m-a introdus mai întâi într-o încăpere plină cu păsări împăiate, apoi în alta cu reptile modelate în argilă și, în sfârșit, în una cu fluturi morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
parte din garderoba lui din vremuri imemoriale. Primul său baston a fost o cracă pe care a smuls-o după căderea lui Înfierbîntată din Paradis pe coastele unor munți din Tracia. Și-a scrîntit o gleznă În cădere și a șchiopătat sprijinit În ramura aceea Înflorită pînă cînd a dat de o peșteră, prima lui peșteră. A ucis o capră de munte cu toiagul ăla și și-a făcut un fluier dintr-un oscior de la picior, o pălărie din coarne, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de zid, iar ea se prăbuși de la o înălțime de șase picioare, trântindu-l și pe Jack la pământ. — Ar fi mai bine să te întorci împreună cu mine înainte să ne faci felul amândurora, declară el pe un ton sumbru, șchiopătând ușor pe când o conducea înapoi la mașină. La jumătatea drumului spre casa lui, entuziasmul lui Fran se risipi și începu să se simtă rău. Tocmai erau angajați într-o depășire când ea țipă, făcându-l să se vireze periculos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Chiar în clipa aceea l-a zărit pe Gaston îndreptându-se spre ea. Arăta jalnic, cu silueta lui de luptător de sumō, îmbrăcat într-un chimono mult prea scurt pentru el și încălțat cu pantofii lui jerpeliți. În spatele lui venea, șchiopătând, un câine vagabond lihnit de foame. Când a văzut-o pe Tomoe, fața lui de cal s-a luminat toată. — Bietul câine-san. E slab mort. Nu vrei să-i dai ceva de mâncare? — Ce nerușinare! S-a făcut seară. Masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o dată și le-a făcut iar semne cu mâna. Când a pornit din nou, avea un tovarăș de drum. — E câinele acela! strigă Tomoe. Potaia cea bătrână cu care se împrietenise Gaston a apărut ca din pământ și a pornit șchiopătând în spatele lui. — Pur și simplu nu-nțeleg, bâigui Tomoe, așezându-se în prag. Pur și simplu nu-nțeleg. Stelele străluceau: unele puternic, altele slab. Privind cerul argintiu, înstelat, Gaston simțea că prinde aripi și că e chemat spre ele. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vinovat de incident. Din noaptea în care a dispărut Gaston, câinele s-a aciuat pe lângă bătrân. Ziua stătea pe stradă, în fața barurilor, și barmanițele îi dădeau resturi de orez și cozi de pește. Seara, când pleca Higurashitei la treabă, câinele șchiopăta în urma lui. — Bătrâne, e câinele dumitale? îl întrebau clienții barurilor când îl vedeau pe Napoleon. E numai piele și oase. — Nu, nu-i al meu, răspundea Higurashitei. Mi l-a lăsat un străin în grijă, un timp. — Câinele unui străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de cea a câmpurilor de luptă, dar e mai cruntă: miros de sânge și măruntaie care putrezesc, deși au încă viață în ele. De îndată ce acei nefericiți ne-au zărit, au luat-o spre colibele lor mizere, care mai repede, care șchiopătând sau târându-se, cu strigăte de durere și de teamă asemănătoare văităturilor scoase de animale. Gundo s-a albit la față, și pentru prima dată Bovo a rămas în urma noastră. Dintr-una dintre acele cocioabe a ieșit un bărbat înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scară lungă de marmură, iar ușile de acces în biserică erau cinci la număr. Ne-am îndreptat spre cea mai mare, ferecată în plăcuțe de argint bătut cu ciocanul în relief. - Un alt dar din partea papei, a spus Adeodato, care șchiopăta lângă mine, sprijinit în baston. Nouă sute șaptezeci și cinci de livre de argint. În glasul său mi s-a părut că disting o nuanță de dojană. În timp ce înaintam, punea necontenit mici monede în numeroasele mâini întinse. Bazilica era pustie, și, după sosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
iar pe copii voia de asemenea să-i lase pe mâini bune. Totul trebuia lăsat În ordine - chiar și atunci când el nu avea să mai fie, pentru a le purta de grijă. La a doua lectură Îi păru că gramatica șchiopăta puțin și că pe alocuri fusese cam ambiguu, Îi părea că nu explicase destul de clar motivele gestului său, dar se gândi că, oricum, nimeni nu le-ar fi Înțeles cu adevărat - și, de altfel, tot n-ar fi știut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de turiști, de pierde-vară și de localnici veniți În centru pentru promenada de vineri seara, staționând pe trotuarele de pe Corso, pălăvrăgind În fața vitrinelor magazinelor de blugi, CD-uri și gadget-uri muzicale, mama Valentinei Buonocore era inconfundabilă. Mergea repede și șchiopăta ușor. Din când În când se Întorcea, ca și cum ar fi urmărit-o cineva. — Bună! o salută. Educația Înainte de toate. Emma reuși cu greu să-l identifice strângând din ochi. Era mioapă, dar nu mai purta ochelari căci cu ochelari părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
auzit și a țipat de durere. Sunetul pe care l-a scos Iosif parcă l-a oprit pe mistreț din goana lui și animalul a căzut, ca lovit de o săgeată. Iosif și-a tras piciorul rănit și a mers șchiopătând până pe malul celălalt. Acolo ne-am oprit și ne-am luat în brațe, tremurând. În jurul nostru se auzea apa clipocind, frunzele fremătând și inimile noastre care băteau să ne spargă piepturile. - Ce era cu locul ăla? a zis fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]