1,239 matches
-
Felea, Debuturi poetice la Editura Dacia, TR, 1972, 25; George Pruteanu, „Cu alte cuvinte...”, CRC, 1975, 36; Dana Dumitriu, Orologii și ceasornice, RL, 1975, 38; Nicolae Prelipceanu, Poezie și umor, TR, 1979, 16; Dumitru Obreja, „Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi”, CL, 1979, 7; Valentin Tașcu, „Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi”, „Făclia”, 1979, 10 213; Virgil Nistor, „Duminică la iarbă verde”, ST, 1986, 7; Poantă, Dicț. poeți, 206-207; Bogdan Ulmu, O rara avis, CL, 1999, 10; Clujeni ai secolului 20
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
Cu alte cuvinte...”, CRC, 1975, 36; Dana Dumitriu, Orologii și ceasornice, RL, 1975, 38; Nicolae Prelipceanu, Poezie și umor, TR, 1979, 16; Dumitru Obreja, „Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi”, CL, 1979, 7; Valentin Tașcu, „Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi”, „Făclia”, 1979, 10 213; Virgil Nistor, „Duminică la iarbă verde”, ST, 1986, 7; Poantă, Dicț. poeți, 206-207; Bogdan Ulmu, O rara avis, CL, 1999, 10; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj-Napoca, 2000, 327; Ghițulescu, Istoria, 462-464; Popa, Ist. lit.
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
VÂRNAV, Vasile (sfârșitul sec. XVIII - după 25.IX.1827), traducător. Fiu al marelui clucer, apoi sluger Dumitrachi Vârnav, a cărui familie era atestata din vremea lui Petru Șchiopul, V. a urmat cursurile Academiei Domnești din Iași. Doi frați ai săi, Constantin și Gheorghe, sunt de asemenea cunoscuți: primul este traducător din greacă, al doilea copist. V. obține rangul de serdar și mai tarziu pe cel de ban. A
VARNAV-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290435_a_291764]
-
Cu ironie, se folosesc motivele fantastice și în satiră, când poetul imaginează că „ascunsa știință” a ielelor și-a pus pecetea pe răul care a acaparat țara și pe literații ei: „Mulți limbi-n loc a-i da folos,/ Dau șchioapă Românie”. Figură emblematică a vieții culturale din epocă, la ale cărei principale evenimente a avut o participare hotărâtoare, V., autor al primelor încercări în lirica de concepție și în cea militantă, râmâne în istoria poeziei românești datorită efortului de a
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
născut la Bârlad în familia unor greci, numindu-se Elena Paximade. Elena Farago (n. 9 martie 1878, Bârlad - d. 4 ianuarie 1954, Craiova) a fost o poetă româncă, considerată una dintre cele mai bune creatoare de poezie pentru copii (Cățelușul șchiop, Gândăcelul, Cloșca, Sfatul degetelor, Motanul pedepsit etc.). Gândăcelul Elena Farago --De ce m-ai prins în pumnul tău, Așa plângea un gândăcel Copil frumos, tu nu știi oare În pumnul ce-l strângea să-lrupă. Că-s mic și eu și
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
și demnității. Romanul rezistă eroziunii timpului nu prin componentele ce acreditează iluzia posibilității de a birui anormalul, absurdul, monstruosul în condițiile comunismului, ci prin dezvăluirea hidoșeniilor și strâmbătății sistemului comunist. Celelalte romane ale ciclului sunt mai puțin dense. Cu Iepurele șchiop, întâiul volum din ciclul Viața și opera lui Tiron B., literatura lui P. înscrie cele mai spectaculoase performanțe. Epicul se alcătuiește din narațiuni independente, „capitole-nuvele”, atribuite lui Tiron B., ziarist ardelean de aceeași vârstă cu secolul. Construite fiecare altfel, rememorativ
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
capitulării adoptată de el (și, mai înainte, de istoricul Dan Damian) echivalează cu o sinucidere. Refăcând în sens invers drumul izgoniților din Eden, Făt-Frumos nu rămâne în țara tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte. Conștiința sa nefericită („iepurele șchiop”) îl readuce în lumea muritorilor. Următoarele romane - Rezervația de pelicani (1983), Orașul îngerilor (1985), Dumnezeu în bucătărie (1994), Truman Capote și Nicolae Țic (1995) nu continuă nici unul din cele două cicluri (F și Viața și opera lui Tiron B.). Primul
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
timpul, iar cineva spune că doar cel ce reușește să urce pe el fără oprire se poate sustrage mortificării psihice. Când nu denunță alienări ale psihicului uman, dramaturgul semnalează, între alte situații, sufocări în mizerie, precum cea a unei spălătorese șchioape, Silvia, a cărei viață, autocurmată în final, se irosește într-un subsol (Visul sau Damenvals), imaginează personaje enigmatice, bătrâni care au când nouăzeci, când nouă sute de ani și care își amintesc de un ciudat Herbert, înțelept nebun sau nebun înțelept
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
mere, București, 1974; O bere pentru calul meu, Craiova, 1974; Teatru, București, 1974; Acești îngeri triști, București, 1976; Împăratul norilor, București, 1976; Ploile de dincolo de vreme, Cluj-Napoca, 1976; Virgule, Cluj-Napoca, 1978; Viața și opera lui Tiron B., vol. I: Iepurele șchiop, București, 1980, vol. II: Podul de gheață, Cluj-Napoca, 1982; Leul albastru, pref. Cornel Ungureanu, București, 1981; Câinele de fosfor, București, 1982; 9, postfață Val Condurache, Iași, 1982; Rezervația de pelicani, București, 1983; Galaxia Grama, București, 1984; Orașul îngerilor, București, 1985
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
moftangii”, ilfovenii strecurați în spațiul culturii, „homunculuși livrești” etc. În sfera politicii caracterizările sunt ultimative și colorate ca o injurie: Hitler este un actor ratat, cu o „natură histrionică și neroniană”, Armand Călinescu e „un Tersite urât, mic, chior și șchiop”, căpetenia „nicadorilor” - „un paria ambițios și catilinar” etc. Ca sociolog, P. își pune problema statului și a evoluției sociale. O temă care preocupă generația tânără din anii ‘30. Elevii lui Nae Ionescu vor să construiască un stat cultural bazat pe
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
1969; Acasă, fugarule!, București, 1970; Masca burgundă, București, 1971; Egreta violetă, București, 1972; Nopțile colonelului Bârsan, București, 1973; O noapte în „Venus”, București, 1974; Spada de Toledo, București, 1976; Eroul necunoscut, București, 1977; Fotografia de nuntă, București, 1981; Norocul era șchiop, București, 1982; Capcana din Bulevardul Primăverii, București, 1994. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Acasă, fugarule!”, RL, 1970, 27; Viola Vancea, Literatura parazitară, RL, 1970, 33; George Pruteanu, „Egreta violetă”, CL, 1972, 15; Cornel Ungureanu, Romanul polițist, ATN, 1973, 5; Popa, Dicț
OCHINCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]
-
1970, 27; Viola Vancea, Literatura parazitară, RL, 1970, 33; George Pruteanu, „Egreta violetă”, CL, 1972, 15; Cornel Ungureanu, Romanul polițist, ATN, 1973, 5; Popa, Dicț. lit. (1977), 394; Emil Manu, „Eroul necunoscut”, „Pentru Patrie”, 1978, 4; Constantin Ciopraga, „Norocul era șchiop”, CRC, 1983, 15; Nicolae Turtureanu, Schimbarea la față, CRC, 1983, 15. M.I.
OCHINCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]
-
Sinclair, Mocirla (Abatoarele din Chicago), București, 1945; Jorge Amado, Pământ fără lege, București, 1948, Prima zi de grevă, București, 1949; Edgar Wallace, Gentlemanul, București, 1948, Misterul trenului de aur, București, [1948]; Pablo Neruda, Să se trezească pădurarul, București, 1949; Osman Șchiopul și alte povestiri ale scriitorilor turci, București, 1956 (în colaborare cu Ala Petrescu). Repere bibliografice: R. M., Câteva dramatizări după opere celebre, „Fapta”, 1945, 329, 333; Al. Cerna-Rădulescu, „Regele pomanagiilor”, dramatizare după Israel Zangwill, „Tribuna românească”, 1947, 67; Oscar Lemnaru
PAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288643_a_289972]
-
excelent în acest sens. Sat „modern”, conform tipologiei lui Dumitru Sandu, ar fi fost de așteptat să prezinte niveluri mai ridicate de implicare a locuitorilor în viața cetății, de relaționare cu ceilalți. Realitatea este inversă. Modernizarea de aici este una șchioapă, tipică pentru pseudomodernizarea adusă de epoca comunistă, o modernizare în absența libertăților individuale și a participării. Participarea la viața comunitară în trecutul apropiat Dincolo de ceea ce se petrece în prezent, istoricul implicării în viața comunitară oferă o imagine asupra persistenței situației
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
una dintre motivațiile importante ale psihismului este tendința de a compensa anumite inferiorități organice” (Petot, 1991). Exemplele cel mai des citate sunt cel al lui Demostene, care era bâlbâit, dar a devenit un mare orator, al lui Talleyrand, care, deși șchiop, era celebru pentru eleganța sa, și al lui Byron, șchiop și el, care a fost însă un remarcabil sportiv. Prin urmare, putem vorbi în ambele cazuri despre o formațiune reacțională, de vreme ce anumite trăsături de caracter apar ca o contrapondere pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
compensa anumite inferiorități organice” (Petot, 1991). Exemplele cel mai des citate sunt cel al lui Demostene, care era bâlbâit, dar a devenit un mare orator, al lui Talleyrand, care, deși șchiop, era celebru pentru eleganța sa, și al lui Byron, șchiop și el, care a fost însă un remarcabil sportiv. Prin urmare, putem vorbi în ambele cazuri despre o formațiune reacțională, de vreme ce anumite trăsături de caracter apar ca o contrapondere pentru trăsăturile opuse. Recunoscând că în această doctrină trebuie să existe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
următor, evreii ajung să fie considerați ca pământeni supuși raialei; cf. V. Neumann, Evreii în țările române în secolele al XVI-lea - al XIX-lea, în Echinox (Cluj), nr. 10-20, 1982; vezi și N. Iorga, „Documente istorice relative la Petru Șchiopul și Mihai Viteazul”, în Analele Academiei Române. Memoriile secției istorice, 1898, s. II., t. XX, pp. 1-4. Apud, Paul Petrescu, „Istorie și simbolistică în arta populară a evreilor din România”, în Secolul XX, nr. 282-283, 1984, pp. 117-129; cercetarea sa, una
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Fondul Literar al Uniunii Scriitorilor (din 1971). Debutează în anul 1963, cu romanul Bârlogul lupilor. Autor de romane de acțiune - fie polițiste, fie reprezentând „aspecte ale luptei comuniștilor în ilegalitate” -, B. respectă cu fidelitate canonul genului. În romanele polițiste Gentlemanul șchiop (1970), Samsarul (1975), Casa păcatelor (1980), ideologizarea dublează intriga detectivistă, altminteri bine condusă. Stânjenitor este, în schimb, maniheismul autorului: hoții, falsificatorii sau proxeneții sunt îndeobște semnalați prin onomastica lor - nume cu rezonanță grecească ori armenească, drept reprezentanți irecuperabili ai „vechiului
BARBUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
sora sa, Marieta, femeie frivolă și rapace. Separarea celor două grupuri, survenită în finalul cărții, este soluția etică simplistă spre care „curge”, fără volute dramatice, întreaga scriere. SCRIERI: Bârlogul lupilor, București, 1963; Ceața, București, 1968; Femei singure, București, 1969; Gentlemanul șchiop, Iași, 1970; Expresul de noapte, București, 1974; Samsarul, București, 1975; Casa păcatelor, București, 1980; Ultima spovedanie, București, 1984. Repere bibliografice: Boris Buzilă, Două cărți de proză, RMB, 1969, 7754; Leonida Neamțu, „Samsarul”, ST, 1976, 1; Emil Manu, „Samsarul”, „Pentru patrie
BARBUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
să se încheie, în Moldova, șirul de istoriografi-monahi ce izvodesc anale în slavonă. Ucenicește la Roman și Suceava până să ajungă la mănăstirea Golia din Iași, unde se poate să fi devenit egumen. Își redactează cronica la cererea domnitorului Petru Șchiopul, recomandat acestuia, probabil, pentru instrucția și elocința sa aleasă, deopotrivă de mitropolitul Anastasie, ca și de logofătul Ioan Golăi, ochii ce supraveghează apoi din umbră relatarea. A scris în continuarea versiunii integrale a textului „magistrului” Macarie; păstrând tipicul cronologizării stricte
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
indigene. Acumularea de „păcate” e stringentă, punând la încercare răbdarea cronicarului. Partizanatul va fi încă și mai obstinat, „rechizitoriul” virulent, într-un portret - cheia secvenței e apocaliptică - menit a submina imaginea lui Ioan Vodă (cel Cumplit); rival nemijlocit lui Petru Șchiopul și victimă, într-un răsunător scenariu al „vânzării”, în care Ganelon ia chipul Ieremiei Golia, fratele logofătului, cel care trage sforile letopisețului. Ca și antecesorii, A. (ce crede în valoarea scrisului, reiterând, în cronică, elogiul minții și lauda „alcătuirilor retoricești
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
Miki care, plimbându-se prin curte, vorbește cu ea însăși Miki: Unde-i Moțatul să dea scularea? O dau eu: Bună dimineața! Soarele a răsărit. Oare unde-i Moțatul? (se duce la coteț) Moțatule, dar ce-ai pățit? Cocoșul (apare șchiop și târând o aripă): Ne-au atacat Vulpea și Lupul. Mi-au furat puișorii! Apar Ana și Raluca Ana: Bună dimineața! Moțatule, n-ai cântat de zori de zi. Dar ce-ai pățit? Cocoșul: Vulpea și Lupul au atacat cotețul
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
cireș“, cum Îi place lui Milton să spună, precum copăcelul pe care l-a doborât George Washington. Îndreptați-vă atenția asupra tapetului cu motivul Războiului de Independență. Un model care se repetă, Înfățișând faimosul trio de toboșar, flautist și bătrân șchiop. De-a lungul primilor mei ani din viață, aceste siluete Însângerate au mărșăluit prin dormitorul părinților mei, când dispărând după o masă de toaletă „Monticello“, când ivindu-se de după o oglindă „Mount Vernon“ sau nemaiavând uneori Încotro să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și clanul Ashina. În ultimii patru-cinci ani, unchiul se șubrezise mult și ajunsese să bea și să-și plângă de milă ori de câte ori venea pe la samurai. După ce-și vărsa amarul, pleca acasă trăgându-și piciorul rănit ca pe un câine șchiop. Lăsându-și oamenii în umră, samuraiul urcă singur dealul până acasă. Fulgii de zăpadă dansau prin văzduhul necuprins, cenușiu, iar casa și hambarele i se iveau în față ca o fortăreață întunecată. Când trecu prin fața grajdului, îl izbi mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mare încă puțin din viața lui Iisus. „Credința ta te-a mântuit”. Le-am povestit cu însuflețire cum i-a vindecat Domnul unul după altul pe bolnavii din Galileea. Le-am spus cu voce răsunătoare cum i-a făcut pe șchiopi să meargă, cum le-a deschis ochii orbilor și cum a curățit trupurile leproșilor. Japonezii ascultau adânc înduioșați. Știam că printre lucrurile pe care le caută ei întotdeauna într-o religie se găsește și vindecarea de boli și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]