6,670 matches
-
în fruntea voastră sunt gospodari de soi și buni cărăuși. Nu aveți de ce vă plânge. Să-i ascultați așa cum ne-ați ascultat pe noi. Spunând acestea, a privit spre Pâcu, care - nu te ai fi așteptat la asta din partea lui - ședea cu ochii pironiți în fundul ulcelei cu vin... Pe chip purta o undă de tristețe, la fel ca și moș Dumitru. Dar, când acesta a terminat de vorbit, Pâcu a tras adânc aer în piept și a rostit cu oarecare resemnare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ar fi lăsat rece nici cea mai împietrită inimă. Cărăușii s-au ridicat unul câte unul și au ieșit la joc... Ochii lui Pâcu, aprinși ca doi cărbuni, alergau de la un cărăuș la altul, oprindu-se prelung asupra Măriuței, care ședea - îmbujorată - lângă Costache... Hliboceanu s-a îndreptat spre ea și a luat-o la joc... În vârtejul jocului, cei doi se furau cu priviri aprinse...Pâcu a zăbovit cu ochii asupra lor multă vreme, îndrăcind anume jocul... Hliboceanu o apropia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la bucătărie și a închis ușa după ea, dar numai pe jumătate... Privirea lui Hliboceanu a rămas agățată de ușa cuhnei...Din când în când, Măriuța trecea dintr-o parte în alta a bucătăriei, aruncându-și prvirea spre locul unde ședea Hliboceanu. Costache a luat în brațe - aproape cu ciudă - oala cu vin și s-a prezentat în fața lui Pâcu, așteptând ca acesta să-i întindă ulcica. Pentru a-l înveseli puțin pe Costache, Pâcu - cu un aer de om foarte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
care-i vorba, după ce a terminat treaba, crâșmarul a turnat un strop de rachiu într-un țoi - vorba ceea, să facă dâră-n barbă - și s-a dus la masa lui Vasile Căpitanu. Avea chef de cislă. Vasile Căpitanu însă ședea tăcut, ca de obicei... La un timp l-a întrebat pe crâșmar: „Da’ nu ți s-o lipit de mână o cinzacă acolo și pentru mine? Bine că ți ai pus tu udătură, iar eu să stau uscat ca în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Apoi, Vasile Căpitanu a rupt tăcerea după o înghițitură de rachiu: „Seara asta îmi aduce aminte de vremea când eram ordonanță la căpitan... Pe cerdacul casei lui - că avea o casă mare și frumoasă - în jurul mesei cu bunătăți și băutură ședeau prietenii căpitanului. Fiecare cu femeia lui. Și ce cucoane! Parcă erau pictate nu alta! Care de care mai frumoasă! Eu îi serveam la masă. Și să știi tu că nu așa ca la țară, pentru că căpitanul m-o pus să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că trage cu urechea. Ochii însă i-au fugit aproape fără voie spre Hliboceanu. Acesta, cu un aer voit nepăsător, își mângâia mustața. Ochii mijiți însă se zbăteau în dosul pleoapelor, vrând parcă să-și ia zborul către Măriuța... Costache ședea nepăsător, cu urechea ciulită la Pâcu. Acesta, punând mâna pe ulcica cu vin, i-a liniștit pe ascultători: Stați numai să-mi ung mașinăria, că altfel mă lasă în drum când mi-ar fi lumea mai dragă și gurile voastre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și făcând stânga-mprejur am plecat în pas alergător. Până acasă la căpitan era oleacă de cale. Am mers cât de repede am putut. Acasă la căpitan, liniște deplină... Altădată, dimineața, cucoana se mai învârtea prin grădinița din fața casei sau ședea la aer în fotel, pe prispă. Acum, țipenie... Intru pe poartă, că aveam cheie, și mă opresc să sun la ușă - avea sunărie. Sun și aștept... Nu durează mult și din spatele ușii se aud zdupăind pașii Catrinei. Îmi deschide. <Catrină
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a ajuns la Hliboceanu, parcă a zăbovit mai mult, iar ochii i-au clipit cumva anume... Dar pe urmă poate și-a tras de seamă că nu-i bine ce face și... a plecat la bucătărie. Ochii lui Pâcu nu ședeau degeaba. Pe sub sprâncenele stufoase, îi urmăreau pe Măriuța și pe Hliboceanu...Nu i-a scăpat nimic, dar nu a dat nici un semn că ar fi priceput ceva... După ce și-a terminat plăcinta, a întrebat pe neașteptate: Ia să-mi spuneți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
firul povestirii: Și spunea Vasile Căpitanu: „Unde au început să-mi tremure genunchii... <Hai, curaj, băiete! Ce aștepți? Intră! >s-a auzit glasul cucoanei. Până la urmă, mi-am luat inima-n dinți și încet-încet am deschis ușa și...și cucoana ședea lungită în pat, acoperită numai cu o prostire, și mă privea zâmbind. Eu am rămas țeapăn cu talgerul în mână. Așază tava aici pe măsuță și tu așează-te...Da’ pe ce să te așezi tu, că nu-i nici un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
însă că am ajuns gospodari la casa noastră, cu fimeie și copchii”. Cu o mutră îndârjită Toader, a ridicat țoiul și l-a dat de dușcă. Se vedea de departe că hârtia perceptorului l-a pus pe zdruncin. Costică Prispă ședea ca motanul prins la oala cu smântână. Nu știa dacă prietenului său i-a trecut supărarea au ba. Toader însă moștenea întru totul feleșagul bunicului său. Nu ținea la supărare. Îi trecea repede, oricare ar fi fost asta. Cu atât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Pentru a nu bate la ochi acestea, Hliboceanu era foarte preocupat de pregătirea cărăușilor pentru drum și abia a privit spre Măriuța, când aceasta a ieșit în poartă alături de Costache - ca de fiecare dată - să le ureze „drum bun”. Pâcu ședea ca un motan ascuns în spatele vălătucilor de fum scoși de luleaua lui și-l urmărea pe Hliboceanu... Uneori dădea din cap abia vizibil, ca și cum ar fi spus: „Așa te vreau, băiete! Doar pe umerii tăi o rămas cărăușia... Acum să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în fundul zămnicului, care să încălzească inima? Nici nu trebuia să mă întrebi, Pâcule. Tocmai la asta mă gândeam și eu. Mai am. Și bine ai face dacă ai dejuga boii și le ai da niște otavă de colea, să nu șadă flămânzi. Când îi termina trebușoara, fă pași încoace, că până atunci eu...eu dau drumul... câinelui... ha, ha, ha! Ia uite ce primire face el prietenului său de-o viață! Doar nu vrei să aduc fanfara reghimentului. Nici cu fanfara
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
gura gârliciului zămnicului, cu oala cu vin în brațe. Cărăușii s-au așezat cuminți la locul lor, așteptând umplerea ulcelelor. Hliboceanu i-a îndemnat: Hai să bem o gură de vin, că ni s-au cam uscat gâtlejurile și nu șade bine la niște gospodari ca noi. Cărăușii - ca niciodată - au întins mâinile fără prea mult chef și au luat câte o ulcică. Fiecare și-a așezat-o în față, fără să se atingă de ea. Hliboceanu privea la ei încercând
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
săptămânile și lunile după plecările și venirile lui. Cele două săptămâni muncea ca un rob și a treia săptămână bea toți banii câștigați. Îi bea cu dușmănie parcă...Nimic nu se schimba în viața lui. Doar părul de pe cap, care ședea precum coama unui cal sălbatec, mustățile de un cot și sprâncenele cât streașina casei au început să bată în suriu, până ce au ajuns albe... Mai trăiește? - a întrebat un mușteriu, care ședea la o masă alăturată cu încă un tovarăș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în viața lui. Doar părul de pe cap, care ședea precum coama unui cal sălbatec, mustățile de un cot și sprâncenele cât streașina casei au început să bată în suriu, până ce au ajuns albe... Mai trăiește? - a întrebat un mușteriu, care ședea la o masă alăturată cu încă un tovarăș.. Apoi îi oale și ulcele de multă vreme. Eram eu flăcăiandru când o murit. Uite așa cum era, dar nimeni nu i-o purtat pică și s-o dus la înmormântarea lui cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îi bine să-l bei chiar mai călduț. Atunci simți cum o ia razna prin toate mădularele și te face să te uiți după o fusteică scurtă și să te scoli de pe scaun - și-a dezvăluit Pâcu secretele. Uite cine ședea printre noi, fără să știm nici cu spatele. Mă uitam eu la el cum duce mai întâi țoiul cu rachiu sau ulcica cu vin la nas și mă întrebam de ce? I-o fi mirosind ceva rău? Și când colo el
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ușa grajdului se mișcă ceva...Era mama, care începuse să arunce - fără prea mare spor - omătul, pentru a face cât de cât o cărare spre portiță... Când a terminat, a intrat în casă fără să bage de seamă că eu ședeam îngropat în troianul de pe prispă...Îndată a ieșit afară, frăsuindu-se: Unde o fi copchilu’ ista? O ieșit în potopul de afară!... Mare neastâmpărat!... Știindu-i felul, am intrat în joc și ascultam în tăcere: Da’ cine o mai auzit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
doar lupii nu latră. Ei urlă. Numai că eu n-am auzit niciodată cum urlă lupii. Cine știe cum urlă jivinele?” - gândeam eu cu ultima licărire de viață din mine. Simțeam cum mă fac din ce în ce mai mic, devenind una cu troianul în care ședeam înfipt...Un nou lătrat! Ei! Pe aista l-am auzit parcă mai bine... „Și ce crezi, că un câine ca namila din fața mea îi un lucru de nimic? Dacă a ajuns la tine nu mai ai scăpare! Cu ce să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca să nu apuce să cheltuiască toți banii - a adăugat Mitruță. Până atunci, să mergem la culcare, că ne-o trecut os prin os astăzi. Mai întâi însă să vedem ce fac dobitoacele. Eu am să mă culc în cămăruța unde șade Hliboceanu. Trebuie să stea cineva cu el - s-a angajat Cotman. Când a intrat în cămăruță, a găsit-o pe Măriuța cu ochii plânși... Nu-i frumos ce faci, Măriuță. Cu plânsul nu-l faci sănătos. Și apoi dacă te-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Numai că... după un timp, Ileana nu mai ieșea în prag să ne primească ca de obicei în casă. Am mai încercat noi de câteva ori, dar degeaba. Când ne am dus ultima oară, am văzut-o pe Ileana cum ședea în casă cu un alt flăcău! Noi... am rămas cu buza umflată, cum se spune. Cine v-a luat locul așa dintr-odată? Păi dacă era după vrednicie, acela nu ne putea sta în față... El însă, avea avere și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui moș Dumitru era ca de piatră... Abia articulând cuvintele, a început să vorbească mai degrabă ca pentru el: Apoi... eu am bănuiala că aici îi mâna celor doi mușterii pe care îi tot întâlneam noi pe la Crâșma din drum... Ședeau la masa ceea din fundul crâșmei, beau și șușoteau între dânșii... Nu vorbeau cu nimeni. De când i-am văzut prima oară, mi-am zis că aiștia nu-s curați... Au gânduri ascunse! Așteaptă momentul să pună mâna pe cineva!... Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe poartă la el acasă... Cam pe la prânzul cel mare, a ieșit și a luat drumul Măgurii. Totul a mers bine până a intrat în pădure. Aici nămeții erau așezați gospodărește... Ajuns pe Măgură, a cotit-o pe hudița unde ședea Hliboceanu. Inima a început să-i bată mai tare la gândul că se apropie întâlnirea cu Dochița. S-a oprit să-și tragă sufletul și a bătut cu baltagul în poartă. Îndată a ieșit Dochița, privind nedumerită la Cotman. Ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mă lași să intru, am să-ți spun - a lungit el vorba. Intră, Ioane! Intră! Cu încetineală de melc, Cotman a pășit dincolo de poartă, ferindu-și fața de privirile întrebătoare ale Dochiței. Ajunși în casă, Dochița l-a poftit să șadă pe un scăunel lângă sobă, că „Îi fi înghețat pe vremea asta”. Cotman s-a așezat, neîndrăznind a privi în ochii Dochiței. Ei! Acum spune unde-i Vasile, de n-o venit acasă ca toți oamenii? Păi...Apoi Vasile... n-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cele la locul lor și am și venit. Când toate treburile au fost făcute gospodărește, cărăușii au intrat în crâșmă, trăgând după ei tot gerul de afară...Cotman n-a mai așteptat nici o clipă. A intrat repede la Hliboceanu. Acesta ședea pe marginea patului. Un zâmbet obosit i-a luminat fața trasă. Cum îi Vasile frate? - l-a întrebat Cotman îmbrățișându-l stângaci, dar din toată inima. Mai bine, Ioane. Mă mai doare capul și sunt încă puțin amețit. În rest
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o vreme turbată ca aceea... Străini de crâșmă nu-s!...Da ’ ia stai, Hlibocene! Tu n-ai băgat de seamă că acum două săptămâni, taman când împărțeai banii la oameni, la o masă din colțul cel mai întunecos al crâșmei ședeau doi cu țoiurile dinainte și șușoteau în taină trăgând cu coada ochiului la tine?” „Ba bine că nu” i-a răspuns alt gând. „Atunci de ce nu te-ai gândit băiete că îi lucru cu primejdie să mergi cu chimirul plin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]