942 matches
-
să considerăm că toate englezoaicele sunt niște maniace?! Toate petrecem mult timp proiectând weekenduri romantice perfecte, care rămân de cele mai multe ori simple iluzii. Dacă avem norocul să facem o excursie la mare cu un bărbat care ne aprinde focul în șemineu fără să fie nevoie, e normal să facem tot posibilul ca seara să fie perfectă. Se aude un clic la ușa de la intrare și Jake intră în cameră. Arată atât de bine, că nu pot crede că am avut așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ieșim la masă în oraș? Sunt câteva restaurante foarte bune, puteam să mergem la unul din ele... M-am gândit că ar fi mai drăguț așa... — A, nu! mă grăbesc să-l asigur. E foarte bine aici. Avem foc în șemineu, avem cod și cartofi prăjiți, mazăre, ouă marinate și oțet... Ah! sare el în picioare. Avem și vin! Am uitat, scuză-mă! Se duce în bucătărie și revine cu o sticlă de vin alb și cu un pahar pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și în textura linoleumului ordinar, de pe pardoseala dură, din beton, a camerei de anchetă. Lângă scaunul său, fuseseră deșertate la grămadă, unul peste altul, corpurile-delicte. Adică, prada: spada, scutul și coiful lui Ioan de Huniade! În spatele Bossului, se lățea un șemineu masiv, din teracotă lustruită, crem, pe gaze naturale, o chestie rarissimă în epoca universalizării încălzirii centrale, cu deosebire în instituțiile și serviciile publice. O mătură și un făraș improvizat dintr-o cutie goală de pizza, amândouă obiectele arătând îmbâcsite de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
rarissimă în epoca universalizării încălzirii centrale, cu deosebire în instituțiile și serviciile publice. O mătură și un făraș improvizat dintr-o cutie goală de pizza, amândouă obiectele arătând îmbâcsite de funingine stăteau rezemate fără complexe, de marginea de jos a șemineului, ca o dovadă incontestabilă a faptului că, în iernile cele mai geroase, focarul căminului putea fi alimentat atât cu lemne, cât și cu cărbuni. Pe latura din dreapta ușii, peretele de cărămidă lipsea, înlocuit fiind cu o rețea de bare metalice
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îl gratulează Kojak, tușind în sec. Tu le știi pe toate, ca din cărți! Și ce să ne facem atuncea, zii? Rugăciunile? Nu, nu încă! Mai întâi, scoate dumneata sticla aia de coniac de Segarcea, de-o ții pitită în șemineu și dă-le oamenilor de față câte-o gură, ca să mai prindă nițică inimă și să le crească corespunzător și moralul. Deschide cușca și scoate-l și pe nevolnicul ăla de-acolo, că și acesta-i ființa lui Dumnezeu și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
stă și se uită și dumnealui, inexpresiv, cum oaspeții, îndrumați de către Poet, iau pe brațe corpurile-delicte, ridicate de la muzeu pentru a fi fotografiate, numerotate și menționate pe proces-verbal constatator, înfundându-le precipitați, pe post de șrapnele, în gura largă a șemineului. Mut, polițistul se urnește la rând, mătăhălos ca un marangoz, deschide unul dintre fișete și răstoarnă de-a valma, peste spadă, scut și peste coif, tot arsenalul de pistoale și de muniție, din dotarea Secției. După care, din spatele fișetelor, ridică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Tânărul Titi Ialomițeanu se simte apăsat de tăcere. Doar incapacitatea lui mondenă l-a gonit pe Profesor înapoi la scrisori. O clipă pe care tânărul o suportă greu - cea de acum -, când, cu mâinile la spate, examinează un porțelan de pe șemineu : o păstoriță visătoare, cu mâna la tâmpla căpșorului blond, îngrijit frizat, îmbrăcată într-o rochie adânc decoltată, cu obligatoriul câine și obligatoria stâncă la piciorușele ei încălțate în pantofiorii Louis-Quinze, și un păstoraș care, cu un grațios pas, înaintează spre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
frații Palade, cu care a fleurtat la logodna Sevastiei, nu vrea să știe de nimeni, și doar își va risipi tristețea în notele clavirului Bechstein. Ar putea de fapt și acum să cânte sau să meargă jos, în salonul cu șemineu, să vadă dacă nu cumva Ștefan își pune la punct corespondența. Coboară iarăși scările, strângându-și tare albumul la piept. Ciocănește, apasă cu precauție pe clanță, ia te uită ! Ce stranie zi ! De uimire a greșit reverența. — ...despre ce i-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rezolv corespondența, pentru că, fiind cea mai apropiată de intrare, puteam merge chiar eu să deschid dacă se auzea o sonerie timidă... Același gheridon, aceeași pomieră de bronz ; din când în când, în așteptarea soneriei, îmi acordam destinderea unui drum până la șemineu, unde rămâneam o vreme, strângând în pumn mânerul ornamental al cleștelui. O pretențioasă superstiție, menită, desigur, a mă face mai interesant în propriii mei ochi, mă obliga să nu păstrez decât scrisorile indiferente. Călău necruțător al bietelor hârtii, pândeam, preparat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-o ignor, rareori auzind trosnetul mic al oaselor când căsca, lipăitul limbii umede și roșii pe palat, foșnetul paginilor de la poesiile ori de la romanțul pe care îl citea, neatentă. Astfel m-am învățat ca, alături de manii și larii din șemineu, o răsuflare delicată ca un suspin să stea alături și să mă ocrotească. Iar mai târziu, Sophie a continuat să coboare la aceeași oră în salonul cu șemineul de porțelan, unde și eu continuam să-mi răsfoiesc scrisorile. Poate deja
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
citea, neatentă. Astfel m-am învățat ca, alături de manii și larii din șemineu, o răsuflare delicată ca un suspin să stea alături și să mă ocrotească. Iar mai târziu, Sophie a continuat să coboare la aceeași oră în salonul cu șemineul de porțelan, unde și eu continuam să-mi răsfoiesc scrisorile. Poate deja privind cu nostalgie neîndemânaticul nostru început de iubire ? Poate oprindu-se la acest început întâmplător așa cum, tot aproape întâmplător, în istoria unui tânăr stat se alege o anume
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
verifica în acest secol pe care tocmai speranța în ea l-a deschis, așa cum nici binele nu se înlocuiește cu mai mult bine, ci dimpotrivă, așa cum nici femeile cele mai cuminți nu pot trăi fără societate... Totuși, același salon cu șemineu de porțelan, aceeași oră, aceeași pomieră de bronz încărcată cu scrisori și extrase, același Papierkorb plin... Și înșelătoarea senzație că lumea pulsează împrejur normal și ocrotitor, că timpul înaintează spre folosul nostru, atâta vreme cât ne păstrăm obiceiurile. Tabieturile... însă parcă se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neliniștit și grețos mi se zbătea în piept, dar nu puteam să pierd mai mult timp decât pierdusem. Trebuia să mă refreșisez puțin, să-mi fac dichisurile, să mi pun o toaletă de după-amiază, eventual să cobor în salonul cu șemineu de porțelan ca să aplanez situația, dacă se va ivi cazul, și, last but not least, cum spune Jorj Ioaniu, să calculez câți musafiri sunt și câte porții de înghețată. Terasa cu clematite — ...maladia mea m-a silit să mă dau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
profesorul Mironescu, cu gâtul sprijinit țeapăn de spătarul scaunului, așteaptă ca musa firul să își termine întrebarea, cu o expresie binevoitoare întipărită pe față. Boneta apretată a madamei Ana se mută în mijlocul camerei, apoi lângă măsuțele cu picioare înalte, lângă șemineu. Pe fiecare dintre ele ea așază un candelabru cu cinci brațe și, după o mică ezitare, pentru că afară este încă lumină, aprinde lumânările de stearină. în spatele jilțului doamnei Mironescu, lumina pâlpâindă scoate la iveală un postament alb, rotund ca o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aceasta nu este încă nimic ! Se va vedea ce oameni gata de compromis și lacomi de câștig sunt cei ce vin din urmă ! Tânărul Ialomițeanu se află acum în acel colț îndepărtat al salonului unde se privesc, față în față, șemineul de porțelan și ușa dinspre terasă. Sprijinită de marginea șemineului, mâna dreaptă își joacă degetele subțiate la vârfuri. Dar cum ar putea detecta Profesorul, din cealaltă parte a camerei, via emoție care s-a declanșat de câteva clipe în sufletul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gata de compromis și lacomi de câștig sunt cei ce vin din urmă ! Tânărul Ialomițeanu se află acum în acel colț îndepărtat al salonului unde se privesc, față în față, șemineul de porțelan și ușa dinspre terasă. Sprijinită de marginea șemineului, mâna dreaptă își joacă degetele subțiate la vârfuri. Dar cum ar putea detecta Profesorul, din cealaltă parte a camerei, via emoție care s-a declanșat de câteva clipe în sufletul lui, de când, plimbându-se nonșalant prin salon, a zărit ușa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și închide ușa, fără ca nimeni să o întrebe nimic. Poate chiar fără ca nimeni să o observe ? S-a lăsat o liniște atât de mare, încât tic tacul pendulei, apoi scârțâitul pantofilor domnului Ialomițeanu se aud deslușit. Acesta a părăsit colțul șemineului și, apropiindu-se de gheridon, se adresează numai Profesorului : — Totuși, există și pentru lucrurile mai ieșite din comun o explicație... Astfel încât și această impardonabilă vizită a mea, la o oră nepotrivită și, mai grav, neanunțată... Domnul Mironescu ridică mâinile într-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și un pulovăr gri pe care-l purta pe sub bretele, părea mai puțin bătrân. Fără să fie invitată, Alex își scoase mantoul de blană și-l aruncă pe un scaun. Măsură dintr-o privire încăperea, atât de mică, cu un șemineu strâmt, afumat și un grătar negru, subțire, două fotolii jerpelite și un bufet scund, lucios, ornat cu un milieu din dantelă șifonată. Se mai găsea în cameră și un pupitru școlăresc, cu capacul deschis, ticsit de hârtii, precum și o puzderie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui. Afară, lumina scânteietoare de aprilie dezvăluia un cer albastru, pufuri de nori albi, grăbiți, mărul din grădină torturat de vânt, un gard părăginit, știrb, o iarbă umedă, zbârlită, nepieptănată. Prin contrast, încăperea era întunecată, îngustă, cu tavanul jos, iar șemineul strâmt părea o crăpătură în zid. John Robert spuse: — Te rog, ia loc. Te rog - ia - loc. Tom se uită la cele două fotolii dezolante, joase, cu arcurile prăbușite și, cum trebuia să se supună prompt ordinului, întinse mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce povestește undeva Ortega y Gasset (e o anecdotă, oare?). La sărbătorirea aniversării lui Victor Hugo ar fi fost organizată o recepție la Elysee, la care au luat parte, prezentîndu-și omagiile, reprezentanți ai tuturor națiunilor. Sprijinit, cu cotul, de un șemineu, în marea sală de ceremonii, maestrul francez asculta cum ușierul anunța solemn: "Monsieur le Représentant de l'Angleterre". La care, Victor Hugo ar fi spus cu voce tremolată: "L'Angleterre! Ah, Shakespeare!" Au urmat: "Monsieur le Représentant de l'Espagne
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Schluter îi mulțumi prea exagerat, de parcă i-ar fi vindecat deja fratele. Simpul fapt că-l vedea părea să-i ridice moralul. Când el îi respinse manifestările de recunoștință, ea spuse: Am adus niște documente. Se așeză pe canapeaua de lângă șemineul fals din hol și întinse un dosar pe măsuța de cafea: trei luni de notițe scrise de mână, alături de copii cu tot ceea ce-i dăduseră de la spital și de la centrul de recuperare. Cu mâinile împreunate, atacă povestea fratelui ei. Weber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a cărui nevastă murise. Primele săptămîni am fost fericit. Dormeam împreună într-o cameră cu tavan scund, în spatele casei și mîncam singuri. îmi amintesc cum stăteam furișați într-un colț al salonului, în timp ce fermierul și copiii lui luau masa în fața șemineului. Mama îmi cînta încet în ureche: Micuța păsăruică, tra-la-la A făcut un ou la fereastă în pervazu’ la. Pervazu’ la a-nceput a se crăpa, Micuța păsăruică țipa și rîcîia Curînd am început să mîncăm cu toții împreună, iar eu dormeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la lucru cu bicicleta în fiecare dimineață, îmbrăcat într-o haină veche și pantaloni din catifea reiată vîrîți în șosete, și pentru că nu începuse încă școala, Thaw stătea și mîzgălea la biroul domnului Thaw sau se trîntea pe carpeta din fața șemineului și citea, bucurîndu-se de prezența mamei, care trebăluia prin casă. într-o zi, domnul Thaw îi spuse: — Duncan, o să dai examenul de admitere peste șase săptămîni, nu-i așa? — Da. — îți dai seama cît de important e examenul? Dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mărimea unui dulap, intrînd apoi într-o cameră plină de mobilă, dar confortabilă și ordonată. înte garderob, dulapul de perete, masă și scaune rămînea un spațiu îngust. Rufele întinse la uscat pe o sfoară prinsă de tavan aruncau umbre pe șemineu, iar pe masă erau rămășițele cinei. Doamna Coulter începu să ducă farfuriile la chiuvetă, iar Thaw se așeză lîngă foc și se uită lung la nișa unde se afla patul. Tatăl lui Coulter zăcea acolo, cu umerii sprijiniți de perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
facem niște exerciții de alergare și m-am gîndit c-o să vii și tu. — N-am nimic împotrivă. Cînd a ajuns acasă, antreprenorul de pompe funebre trecuse deja pe-acolo. Un coșciug era așezat pe două capre, pe carpeta din fața șemineului. Capacul era astfel pus încît să lase un pătrat liber în capăt, iar fața doamnei Thaw se ițea pe-acolo. Thaw se uită la ea cu o neplăcere confuză. Trăsăturile aparținuseră mamei lui, dar deși nu vedea nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]