975 matches
-
Pe când străbăteai sala, ai fost oprită de două-trei ori și am avut răgazul să te observ cu privirea celorlalți, acea privire care exagera dorința, care mula trupul, care poseda. M-am prefăcut că te zăresc, m-am îndreptat spre tine, șerpuind printre grupurile care conversau. Când ochii ni s-au întâlnit, am văzut trecând peste fruntea ta umbra, repede ascunsă, a unei foarte mari oboseli. Mi-a fost ciudă pe tine că ai rupt astfel, preț de câteva clipe, exaltarea primei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și se opri. Urmărindu-i pe activiști cum înaintează peste ogor, simțea că se sufocă de mânie și acest lucru îi aminti de o zi îndepărtată: niște ostatici plânși, adunați într-o curte și banda aia fină de hârtie care șerpuiește ieșind din telegraf și vestește moartea. Nu închisese ochii toată noaptea, zbătându-se în gânduri fără ieșire. „Să fugă, luând familia cu el? Să dea foc casei, pentru a nu lăsa nimic acelor paraziți? Dar unde să fugă? În satele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
înșfăca cărnurile moi și placide care se soreau în cârduri. Orăcăitul se transforma atunci într-un țipăt înfiorător de omenesc, în vreme ce răcnetul universal al celorlalte continua cu nepăsare. înverzite din nou, buruienile ridicau moțuri noroioase. Prin șesul plin de apă șerpuia calea ferată. Pe movile, alături de ea, se înălțau cantoane. în vipie șinele clipeau, părând că intră de-a dreptul în văzduh. Cu alunecări scânteietoare ca o horbotă nestatornică, un balaur de fier se pierdea în zare. Numărând traversele, o copilă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
adâncă firidă a Rouge-ului, miezul lui lichefiat, dar Linia vine de și mai departe. Se Întinde afară, până la munții de cocs și cărbune; merge până la râu, unde trag cargoboturile ca să descarce minereul, și din acel punct Linia devine râul Însuși, șerpuind În sus până la pădurile din nord, până când ajunge la locul de unde izvorăște, care e Însuși pământul, calcarul și gresia dinăuntru; apoi Linia o ia Înapoi, din substraturi la râu, la cargoboturi și, În cele din urmă, la macarale, lopeți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mult până apare primul petic. Acolo unde e mai puțin adâncă, apa care clipocește subțiază gheața. Zizmo ocolește porțiunea. Curând Însă apare alt petic și e nevoit să o ia În cealaltă direcție. Spre dreapta. Spre stânga. Spre dreapta. Packardul șerpuiește Înainte, pe urmele lăsate de cauciucurile altor contrabandiști. La un moment dat un morman de gheață le blochează drumul și trebuie să dea cu spatele, să se Întoarcă pe unde au venit. Când la dreapta, când la stânga, când Înainte, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe banda liberă. Dar de Îndată ce trecu de ghereta vameșilor, Își Înfipse mocasinul cu ciucurași În pedala de accelerație și Cadillacul demară, scrâșnind din cauciucuri. Acum chiar semăna cu o urmărire de mașini. Căci pe pod părintele Mike accelerase și el. Șerpuind printre mașini și camioane, gonea spre fâșia internațională, cu Milton pe urma lui, clipind din faruri ca să anunțe lumea să se dea la o parte. Podul se arcuia deasupra râului Într-o parabolă plină de grație, cu luminițe roșii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
perineul mamei sale. Pătrunseseră Într-o lume nouă vârstată cu verde, un univers sălbatic plin de viață, dominat de o singură culoare, care vibra și respira. Oriunde te uitai, peisajul era sufocat de plante târâtoare și agățătoare, liane, unduindu-se, șerpuind peste tot, de parcă jungla s-ar fi terminat la numai un metru În fața lor. Tot acest ocean de verde Îi amețea. Trunchiurile copacilor erau acoperite cu mușchi și căptușite cu epifite: ferigi, bromelia și orhidee micuțe În culori pale Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îngrijorat că nu avea la el medicamentele și aparatul de ventilație. Marlena Încerca să-și amintească dacă șerpii sunt atrași de căldura trupului. Dar curând toate aceste gânduri se transformară În fantezii reptiliene legate de Harry. Își imagină limba lui șerpuind de-a lungul și de-a latul gâtului ei, al sânilor, al abdomenului. Dintr-odată, i se strânse stomacul de dor, de tristețe, de teamă că Își rataseră ocazia. Știa foarte bine semnificația expresiei „Îndrăgostiți urmăriți de o zodie nenorocoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vechiul castrum roman, devenit acum un punct militar întărit a burgunzilor; acolo unde fusese Pretoriul locuia Gundovek cu cei din suita lui. Mergând cu privirea mai departe, către Apus, marcomanul putea vedea panglica lucitoare a Rhonului, ce părăsea adâncitura lacului, șerpuind, flancat de vechiul drum consular, peste înălțimi îmbrăcate în păduri. Două villa, aparținând, cu siguranță, aristocraților romani, puteau fi văzute odihnindu-se în splendida văioagă mărginită de coline înverzite. La miazăzi, orizontul era închis de lanțuri înalte de munți, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se potrivea. Locul din pădure, sălbatic și greu de găsit, îi dădea fiori, hrănindu-i, după prezicerile funeste făcute de Malaberga, presimțirile întunecate, temeri pe care Balamber nu făcea nimic ca să le risipească. Văzându-l că descalecă lângă pârâiașul ce șerpuia de-a curmezișul întinderii de iarbă, nu se putu abține și îl întrebă dacă într-adevăr voia să poposească acolo. — Sigur, unde altundeva? fu răspunsul bărbatului. Aici e apă, pășune pentru cai și mai ales liniște. Tovarășii săi descălecaseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai așteptăm? Khaba îi răspunse sec: — Taci din gură și nu te mișca. Ascuns în spatele desișului de copaci, marcomanul supraveghea cu teamă drumul de care aflat ceva mai jos - nimic altceva decât o cărare ceva mai largă și prăfoasă - ce șerpuia în fundul văii. Când și când, însă, îi privea cu neîncredere pe Khaba și Odolgan, aflați alături de el, și mai ales pe Balamber; acesta cerceta locurile, spionând printre tufișuri, la câțiva pași de ei. Toți trei își lepădaseră veșmintele elegante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bătută de tramontana; pe latura opusă, zidul înconjurător se termina cu un turn de supraveghere, cu temelia înfiptă într-o stâncă uriașă de ardezie, de unde domina valea îngustă de dedesubt și torentul vijelios ce curgea pe fundul ei, pe lângă care șerpuia un drumeag bătătorit. Un loc izolat, așadar, înconjurat amenințător de munții Jura, ale căror coaste, îmbrăcate în desișuri de conifere și mesteceni, coborau în vale aici în pante line, mai încolo povârnite, abrupte și neliniștitoare. în cerul cutreierat de vânturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus și tovarășii săi ajunseră în locul despre care vorbiseră: un spațiu doar cu puțin mai larg, încadrat de ziduri fără ferestre și acoperit de mărăcinișuri, în capătul unei ulițe ce pornea de la una din străzile care se întâlneau în piață, șerpuind cam o sută de pași printre cocioabe pe jumătate prăbușite și barăci din lemn, locuite de oameni mizeri și cu privire alunecoasă. Acolo, în mijlocul unor mormane de gunoaie urât mirositoare, zăcea, cu fața în sus și cu brațele desfăcute, trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu poate alege un loc mai potrivit. Balamber se mulțumi să încuviințeze. Treceau acum ultimii războinici. Fără grabă, Mandzuk sui malul și se apropie de Balamber. — Au trecut toți, anunță. N-am pierdut nici măcar un vițel. La orizont, un fulger șerpui printre norii joși de cerneală și, câteva clipe mai târziu, fu urmat de bubuitul prelungit al tunetului. Balamber trase de hățuri și își întoarse calul. — Să mergem! ordonă nervos. Spune-ți oamenilor să se grăbească. 23 Soarele apunea când începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în mijlocul acelor războinici cruzi? Și, chiar dacă ei ar fi adoptat-o, din respect pentru amintirea lui, ce s-ar fi ales de ea, aruncată într-un car prin stepe și câmpii, expusă mereu la pericolul foamei și al războiului? Drumul șerpuia acum printr-o pădure mare de mesteceni. Mulți războinici părăsiseră pavajul bătut de soare și preferau să meargă pe la umbra copacilor, mângâiați permanent de razele ce se filtrau prin frunziș. Apăsați, însă, de peisajul acela cu care erau foarte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poarta principală din stânga abia se vedea în spatele unui pâlc foșnitor de frasini. Era singur deocamdată, stăpân pe sine. Putea pleca acum, dându-se încet jos sau sărind pur și simplu de pe gard; îndreptându-se spre vest și trecând râul care șerpuia pe acolo, și apoi străbătând ținutul pe o cale ocolită spre Alcina. Banca va fi încă deschisă. Avea acolo un mic cont, pe care-l deschisese dintr-o toană, într-o zi când se pomenise fără bani. Scrisese pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
modifică niciodată realitățile. 32. Inteligența este un avocat, și nu un consilier al firii individului. ADELA FRAGMENTE DIN JURNALUL LUI EMIL CODRESCU (iulie-august 189...) Bălțătești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți. Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii, cu jambiere și șepci impermeabile, trec
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Preferă singurătatea, lectura. Se detașează de cele lumești, pe care le privește cu un ochi ironic, superior. Începutul romanului este semnificativ în această privință! "Bălțatești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți.* Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii cu jambiere (...), înarmați cu alpenstock-uri (subl
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
colorate, apoi se pulverizau În aer, lăsând În urma lor un gol În suflet. În primii ani ai copilăriei, când Mașa nu Întrecuse nici de Înălțimea mesei, granița, o fâșie lată de pământ, Întotdeauna proaspăt arată și greblată până la fir, ce șerpuia ca o panglică de culoare cenușie printre dealurile molcome și văi, ieșind din pădure și pierzându-se În alta, era la fel de Înspăimântătoare ca și râul de foc ce izvora În icoană reprezentând Judecata de Apoi, lângă care Îngenunchea babulea Tatiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
stomacului e furtună Într-un pahar de nisip și că greața, ca și bătăile de ciocan din tâmple se vor potoli. Prinzând puteri, Subotin aruncă o privire Îndrăzneață spre mijlocul Încăperii. Șobolanul nu dispăruse, stătea În același loc, cu coada șerpuind pe podea și mișcând din mustăți. Aluatul din care era plămădită această arătare dăduse totuși Îndărăt. Capul cenușiu, pe care strălucea un fel de coroniță de păun, nu mai atingea becul răhățit de muște, ci se afla ceva mai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prin Gaza cucerită. Se mătura sticlă spartă. În piață, blindate și arme. Imediat În spate, zidurile cimitirului, domurile mormintelor albe. În praf, resturi de mâncare la copt, alterate; mirosuri de gunoi Încălzit și de urină. Jazz oriental transmis din difuzoare șerpuind ca dizenteria prin măruntaie. O muzică atât de ucigător de comică. Femei, doar femei mai În vârstă, făceau piața; sau plecau spre piață; nu se putea găsi mare lucru de cumpărat. Vălurile negre erau transparente. Vedeai fețele cu osatură grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acum era gata să cucerească Roma și întregul Imperiu. Trebuia să ajungă singur în locul unde se afla vrăjitoarea, adăugaseră mesagerii. Îi îngăduiră să-l ia cu el pe Listarius drept unic tovarăș și călăuză. Vitellius înainta greu pe drumul ce șerpuia printre copacii înalți; coborâse indispus din lectică, nemaiputând continua drumul din cauza copacilor. Își lăsase escorta la marginea pădurii și o pornise pe jos. Șchiopăta din cauza rănii dobândite în timpul cursei de care, când se întrecuse cu Caligula. Se întrebă dacă incidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Strivit între zeci de canistre goale și reci, merse până la periferie, până clădirile începură să se rărească și se iviră pâlcuri dese de copaci, într-o stare deplorabilă. Merse până nu se mai zăriră deloc clădiri, până începură să urce șerpuit pe la poalele dealurilor, iar Sampath simțea aerul rarefiat în jurul său și prospețimea vegetației în floare în oasele sale ostenite. Urcau din ce în ce mai departe. O cotoroanță bătrână se mută ca să stea mai aproape de el. Avea atâtea bidoane cu ea că fu obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
oarecum îmbunată de scenele încântătoare la care fusese martoră, între erou și eroină, care depășeau obstacole crunte și terorizante. Acest Love Story era un film dincolo de orice comparație. Când apăruse pentru prima dată, șirul de oameni ce așteptau să intre șerpuia de la cabina de bilete la porțile universității, se încolăcea pe la colțuri și se întindea pe străzi, blocând traficul. Mulțimile o porecliseră pe eroină Coapse de Tunet și se duceau iar și iar să o vadă interpretând, lipsită de griji, faimoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
așa cum îi plăceau lui. Nu. La ce se gândea? Își aminti cum îl așteptau toate surorile și mătușile. De fapt, nu i se-ntâmpla niciodată nici măcar să-și mănânce liniștit micul dejun. Pinky zări dubița apărând la cotitura drumului, care șerpuia în jos pe panta dealului și ridică de jos pachețelul cu lucrurile pe care le luase cu ea. — În sfârșit! Dar apoi, o văzu cotind din nou, în mod misterios, pe un drum de fermă neasfaltat și dispărând iarăși. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]