1,010 matches
-
femeie? -Vreun român, că mai glumești cu muierile lor. Pînă la urmă Goangă nu mai știe cine l-a pocnit, dar la pișcă nu mai suflă cu atîta foc. Costică Cotiugă urmașul lui Erik Cel Roșu Paralel cu rîul Prut șerpuiește un drum vechi de cînd lumea și la fel de bine întreținut ca și acum două mii de ani. Dinspre satul Miorcani un punctuleț, nu mai mare decît o părere, dădea impresia că se mișcă pe acel drum înspre satul Mitoc. Drumul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
joace și rolul de Satana... Dintr-ațîția s-o găsi vreo unul... să-l accepte Tartorul de pe la Crasnaleuca. În vremea foametei... Fratelui meu, Mihai Tataie, mi-e foame... N-are tata nimic. Acuși ajungem acasă... Drumul de la Botoșani spre satul Ghireni șerpuia prin stepa moldavă trist, singur și dezolant. Cît ochiul cuprindea, pînă dincolo de pîcla lăsată încolo, hăt departe, peste văi și dealuri molcome, nu era nimic aflat în mișcare, nu depistai nimic ce ar putea respira, nu îndrăznea nici vîntul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fotografiile vechi și o rîșniță de la bunicu și un taburet mai înnegrit de timp. La noi pămîntul înghite tot și rar mai scoatem ceva de la el. Vreun bănuț sau vreun cuțit de silex. Din înaltul colinei se vede cum Tibrul șerpuiește într-o uriașă și strînsă sinusoidă, dorind parcă să strîngă în brațele sale cît mai multă patrie. Sau poate nu se îndură să se arunce prea repede în apa sărată a mării. Mai întîrzie și el intrarea în anonimat. Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cuvîntul părintelui și mîngîierea vorbelor sale îmi alungă oboseala. Părintele mă îmbrățișează și refuză să-i sărut mîna. Am fost prin Moldova, pe la mănăstirile... am învățat puțin românește. Părăsesc Sant'Oreste, fericit că am asistat la procesiunea Sfînta Cruce. Mașina șerpuiește pe munte ca să coboare în vale, iar eu tac și las gîndurile să se întoarcă acasă, să mă ducă printre ai mei. Deși mă simt și aici printre ai mei. Știți, chestia cu Traian și Decebal. Iubesc locurile lui Traian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este intrigat: Constantin, de ce îi încurajezi? Așa sînt eu. Ne-am despărțit cu regrete. Georges regretă sincer plecarea mea și eu fac efort să-l înțeleg. Și nu am convingerea certă că-s mai generos ca el. Paradisul Vannucci Mașina șerpuiește vioi printr-o depresiune lungă și largă care adăpostește Florența, Prato, Pistoia și, mai spre mare, Pisa. O oază de liniște și verde cît cuprinzi cu ochii pînă la munții care constituie pavăză contra vremii rele. O vale care clocotește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Coaste uscate hrănesc măslinii ca printr-un miracol. Acolo unde totul arde, unde apa este un miraj, măslinul adună, din locuri doar de el știute, puțină umezeală. Versanți arși de incendii devastatoare stau mărturie mută a unor dureri trecute. Șoseaua șerpuiește cu nonșalanță printre munți de stîncă, printre sate de-o vîrstă cu Zeus, printre văi irigate și inundate de un verde crud, buratec. Apoi urcă și se apropie de templul lui Apollo, asediat de autocare și mașini din toată lumea, venite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
poate decît să se pros terneze în fața desăvîrșirii operei Sale. Căci mare este minunea Creatorului. Micuța insulă Brännö Rödsten (Insula din piatră roșie a lui Branno) adăpostește vile cochete care adăpostesc la rîndul lor vreo șase sute de suflete. Ulițe asfaltate șerpuiesc pretutindeni, oamenii curioși aruncă priviri discrete spre cei nou veniți. Un taxi microbuz ne așteaptă în micuțul port. Să urce oaspeții Ingelei, ne îndeamnă șoferul Sture vesel nevoie mare. Lățimea ulițelor este egală cu cea a microbuzului și copiii sar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
impozant. Nici ceilalți nu arătau rău, aveau costume închise, cravate, pantofi lustruiți, batiste la buzunar, genți sobre. Coane Tudose, zic eu șugubăț, azi nu mai... Trăsnet, domnule primar, o să vedeți... Urcăm în limuzine, sirenele mașinilor poliției ne fac loc. Convoiul șerpuiește maiestuos prin marele oraș, o mașină a SPP-ului cu difuzoare puternice solicită loc, mașinile trag pe dreapta și noi trecem sub privirile curioase ale trecătorilor... Sîntem invitați în sală. Intru și rămîn uluit. Toată sala arhiplină era în picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Râșca și Slătioara, despre care Mircea auzise că există. Eu nu știam de ele însă evident, eram curios să le și văd, dacă tot ajunsesem pe acolo. Pentru Râșca am cotit la stânga, întrebând mereu localnicii. Mai jos față de nivelul șoselei, șerpuia printre maluri cu pietriș din abundență, un râu pe malul căruia, pentru că se impunea să ne tragem sufletul, am poposit și profitând de soare am făcut plajă. Biserica era în renovare, curtea nu avea dimensiuni impresionante ca ale altora și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ghidon, dar n-am zis nimic, știindu-i pe copii mai în față. Ieșirea din tunel era momentul fericit al zilei. Așa credeam atunci, neștiind ce avea să urmeze. Priveam drumul. Cobora abrupt, cu serpentine strânse, strecurate printre stânci cioplite, șerpuia cât vedeai cu ochii. Eram îngrijorat de starea tehnică a bicicletelor. Vedeam înainte coborâșuri abrupte, serpentinele parcă nu se terminau, și eram conștient că fără frâne sigure n-aveam ce căuta pe acolo. Doamna și copiii rămaseră în urmă, ezitând
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
parcă nu mai mult decât cel de la intrarea în Luțca! Totuși, dacă trebuie s-o recunoaștem, abia urcușul următor a fost un coșmar. Ieșisem din Bâra pe șosea, până la sfârșitul zonei asfaltate, la vale. Se vedea, în dreapta și-n sus, șerpuit și foarte la deal, un drum neasfaltat, cu pietriș, dar colbuit nevoie mare. De unde ne-am oprit, se zărea în stânga și înainte un drum (cred că spre Oțeleni), în dreapta o pășune mare la vale, iar mai sus, tot în stânga și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
fi acolo, adică pe întuneric încă - e bine. Au respectat planul, au ajuns la destinație așa cum își propuseseră și fără incidente. Au intrat în pădure printr-un loc anume, numit Locul Crucii. Au apucat-o pe o potecă îngustă, ce șerpuia printre copaci. Era o pădure de plopi înalți, subțiri, ale căror frunze galbene fremătau înfiorător la cea mai mică adiere de vânt. Inima era în ei cât puricele, dar nu recunoșteau că le este teamă. Se închipuiau eroi, erau mândri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fără degete, pedeapsă mai cumplită pentru aceste păcătoase decât tăișul gealatului. Dar acestea sunt închipuiri bolnave căci, trecând pe lângă aceste câmpuri, ți se îmbolnăvește facultatea închipuirii. Doar câte un bețiv întârziat mai trece prin preajma acestui pustiu. La marginea dinspre oraș șerpuiește o gârlă, Gârla Mortului. Acum a secat; numai rareori se adună, ca într-o baltă stătătoare, puțină apă murdară răscolind pentru o zi două murdăriile, ghete, ciubote de cauciuc și căței înecați. Dincolo de baltă este linia ferată. De acolo se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
peste niște vipere, deși eu nu am dat de niciuna cât timp am stat acolo. La Moldova Nouă, cel puțin în primii ani de tabere, era o atmosferă aparte, foarte plăcută, pe de-o parte datorită peisajului, cu Dunărea care șerpuia la vreo 500 de metri de cabană, și o puteam vedea până departe spre intrarea în Cazane, iar pe de altă parte eram și o trupă faină de pictori, care ne înțelegeam foarte bine. Bineînțeles că Vintilă, era oarecum în
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
frumusețea ei, să aud doar ciripitul păsărilor, foșnetul frunzelor sau susurul apelor din preajmă. Acum aveam ocazia să mă delectez plimbându-mă pe Semenic, fiind o zonă nouă pentru mine. O parte din drum l-am făcut pe șoseaua ce șerpuia prin pădure, ce ducea spre Lacul Văliug. Pe hartă se vedea, că undeva începea un drum forestier pe partea stângă ce ducea direct sus spre vârful muntelui. După un timp de aproape un ceas am ajuns la drumul indicat pe
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
lupii care urlau. Cuprinși de spaimă, ne-am privit în ochi și-am început să vorbim. Vorbeam atât de tare, încât n-auzeam ce spunea celălalt. Frica teribilă ne poruncea gesturile și mișcările. M-am uitat pe drumul alb care șerpuia către colină. Deodată, la marginea pădurii, am avut împresia că zăresc o haită de lupi. Sălbaticele fiare răsareau din zăpadă așa cum se ridică luptătorii din semințe în povestea Medeei. Mi se părea că văd foarte concret capetele lupilor acelora ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Vorbim noi la urmă!... Eu mă temeam de un război-fulger, caz în care eram terminați! Așa, ei sunt mai mulți, noi suntem mai isteți! Închipuiți-vă: un șarpe ce zic eu -, un balaur cu cap și o coadă nesfârșită, ce șerpuiește târându-se moleșit, nădușind prin pulberea fierbinte, sub arșița unui soare nemilos, timp de șapte-opt săptămâni... Și-n urmă, scârțâind alene, un uriaș convoi de tunuri, harabale, calabalâcuri, poloboace, turme de cămile, cai, vite, oi... Și toată această puzderie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Întoarse spre oameni. Am cerut liniște. Suntem o armată de umbre răzbunătoare și așa vom rămâne până ce ne vom Împlini trista datorie. Nu mai știau de când călăreau astfel pe tăcute, când pădurarul se opri. După o cotitură a drumului care șerpuia printre pajiști și tufișuri joase se zărea la lumina lunii conacul lui Neidhard. O cărare largă despărțea grădinile și acareturile numeroase de pășunile dimprejur. Mai departe, tupilat printre pomi, crezură a vedea satul. Domeniul, prosper, părea Îngrijit de o mână
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din 1823, că ea a fost construită în timpul celui de al doilea război mondial de către S.U.A., că ea traversează 13 state: Canada, S.U.A., Mexico, America Centrală, traversează canalul Panama și continuă spre sud prin Columbia, Ecuador, Peru, Chile, pentru ultimele, autostrada șerpuiește paralel cu litoralul Oceanului Pacific. Din ea pornesc ramificații către Venezuela, cele două Guyane, către Bolivia și Argentina și, evident, Brazilia. Lungimea totală a acestei autostrăzi este de aproximativ 48.000 de kilometri, în care sunt incluse și ramificațiile; fără acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
s au odihnit și ctitorii Mănăstirii Bârnova. L-am îndrăgit atât de mult încât imaginea lui a apărut ca ilustrație la articolul meu intitulat: „În căutarea codrilor pierduți”, precum și într-o altă carte despre împrejurimile Iașilor. De aici înainte drumul șerpuiește lin către ținta finală - Mănăstirea Bârnova. De undeva din stânga, cu o figură obosită și tristă, ne privește o clădire ce aduce a castel. Acesta a fost zidit de cineva din familia Sturzeștilor, prin 1840,iar în 1938 a intrat în
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
copleșite de adverbe/ Extaziat privește puzderia de stele de pe cerul nopții/ Amintindu-ne de timpul ce sporește calea tragică a sorții... Abia ieșisem din zgomotul orașului. Din zig-zagul drumului care urcă spre Bucium și Poeni, apoi prin codrii Dobrovățului, mașina șerpuiește de-a lungul pădurii-împărătese ce-și trăia, pentru a câta oară?, drama de toamnă. Cu încă grațioasele lor coroane, copacii suportă răbdători diminețile reci cu stropi diamantini, așezați în cârca frunzelor somnoroase. Pădurea, cu miriadele ei pete în tonuri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
apăsarea muntelui. Totul a fost săpat manual, cu târnăcopul și cu dalta în rocile mai moi, iar când dădeau de roci mai dure, le înfierbântau cu foc, după care aruncau apă cu oțet, până ce crăpau. Drumul galeriilor urca sau coboară, șerpuiesc în lateral, se ramifică formând labirinturi în căutarea filoanelor bogate în aur . Se pot vedea urmele prelungi, lăsate în piatră de dălțile ce au săpat pereții. În lumina chioara a unor becuri prea rar amplasate pe tavanul galeriilor, putem distinge
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
acoperă fațadele lor, arătând cum ar fi ele dacă va începe exploatarea companiei. Cele mai multe case vechi din zona centrală au pe pereți însemnele companiei, dovedind că au reușit să le cumpere de la vechii proprietari. Înaintez pe o străduța ce urca șerpuind coasta muntelui. Case vechi, în gospodării părăsite. Lacăte și lanțuri ruginițe puse la porți. Pustiu peste tot. Din nou, mă întreb, unde oare or fi oamenii locului? În sfârșit, văd o locuință pe care scrie că ,,această casă NU se
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
câteva ilustrate de epocă ale târgului Huși, reconstituind figurativ atmosferă elevat patriarhala în care s-a format artistul. Hușenii încă își mai amintesc de omul pasionat de pictură, robust, cu barbă în dezordine, cu ochii vioi scrutând coroană copacilor, strada șerpuind spre gară, dantelăriile zării, dealurile molcome, privind prin oameni și dincolo de ei, ieșit la o răscruce a străzilor cu învechitul șevalet portativ și pictând, îndeosebi toamnă, sub privirile curioase ale copiilor și ale trecătorilor. De-ar trăi încă Viorel Huși
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
marginea Hușilor”, „Cules de vie la Huși”. Bătătorit de căruțe și de podgoreni, acoperit de praful lutului galben, drumul nu este nicicum neted ori lesne de parcurs. Căile se deschid de la o răscruce (unde pictorul obișnuia să și plaseze șevaletul), șerpuiesc printre case, copaci, podgorii, pierzându-se că un firicel de apă în propriul izvor. Drumurile au fluiditate, curg contorsionate precum firul apei, dar nu par că se revarsă, ci că se retrag, se ascund urcând în susul dealului. De aceea, semnificația
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]