750 matches
-
găsea În frigider. Simțeam un fel de gol În stomac și nu mă Încerca, așa cum mă așteptasem, nici un fel de bucurie că eram În sfârșit liberă. mă descotorosisem de Jean-Claude ca de un pardesiu vechi, care ocupă spațiu degeaba În șifonier, dar pe care nu vrei să-l arunci imediat. El În schimb mă apărase la vreme rea, Îmi dăduse speranță și Încredere, atât cât putuse să-mi dea, iar acum, inutil, zăcea Într-un colț, mân- cat de molii și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de lemn sculptat care se afla fața patului meu. — Ai vreun celular la tine ? m-a Întrebat el. FĂră să aștepte să-i răspund, mi-a luat el Însuși celularul de pe noptieră și i-a scos bateria. A deschis ușa șifonierului și a trântit-o imediat la loc, mulțumit - era gol. Apoi a scos din priză cablul telefonului și s-a așezat cu picioarele Încrucișate pe singurul fotoliu care se găsea În cameră, aprinzându-și o țigară. — Acum putem discuta În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
învăț să fac de mâncare pentru viitorii mei copii, eu preferam să-mi pierd timpul umblând pe coclauri, adunând crengi și cioturi de lemn, sau închisă în camera mea, scriind tot felul de prostii ori ciopârțind diverse stofe sustrase din șifonierul mamei (ah, nu mai ajungea la croitoreasă !) pentru a-mi face zdrențe pe care să le port pe stradă, în locul hainelor de la magazin. Drept pentru care el nu avea să mă învețe niciodată să cos la mașina de cusut - aceasta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
loc numai al meu. E ca o bulă de săpun. Dacă ai coaie, îți spargi bula de săpun. După trei luni de București mă simt perfect antrenată să trăiesc în afara bulei. Vrei să știi ce se află în camera mea ? Șifonierul mătușă-mii și patul în care dormim eu și verișoară-mea. Atât. La o adică, aș putea să mă mut și în Gara de Nord, am spus eu, umflându-mă în pene. — Și unde ai mai scrie ? Pe genunchi ? — Tocmai, că nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
găsea în frigider. Simțeam un fel de gol în stomac și nu mă încerca, așa cum mă așteptasem, nici un fel de bucurie că eram în sfârșit liberă. mă descotorosisem de Jean-Claude ca de un pardesiu vechi, care ocupă spațiu degeaba în șifonier, dar pe care nu vrei să-l arunci imediat. El în schimb mă apărase la vreme rea, îmi dăduse speranță și încredere, atât cât putuse să-mi dea, iar acum, inutil, zăcea într-un colț, mâncat de molii și abandonat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de lemn sculptat care se afla fața patului meu. — Ai vreun celular la tine ? m-a întrebat el. Fără să aștepte să-i răspund, mi-a luat el însuși celularul de pe noptieră și i-a scos bateria. A deschis ușa șifonierului și a trântit-o imediat la loc, mulțumit - era gol. Apoi a scos din priză cablul telefonului și s-a așezat cu picioarele încrucișate pe singurul fotoliu care se găsea în cameră, aprinzându-și o țigară. — Acum putem discuta în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
scos din pod. O canapea veche, desfundată slujise, drept pat de siestă, ordonanței. Lavaboul era lamentabil. Îl găsise Sohațchi aruncat în magazie și-l vopsise în alb. O masă de brad era acoperită cu o combinație de petice și broderie. Șifonierul fusese scos din odaia bătrânilor și avea oglinda spartă. Titi însuși înlocuise oglinda printr-o bucată de satin galben, prinsă cu pioneze. Într-un colț se vedea și o etajeră proastă, îmbrăcată în pluș, cu câte un bibelou improvizat: o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se cade la niște oameni așezați. Din ziua următoare, Aglae se ocupă de gospodăria lui Titi cu un zel extraordinar, dar care era îndreptat numai spre Titi și părea ostil față de Ana. Cumpără saltea, covor, aduse cearșafuri, perne, rufărie, puse șifonierul în ordine, ca acasă, împăturind bine cămășile lui Titi, largi, solide ("mai crește băiatul") și aruncând ostentativ câteva lucruri mototolite și murdare ale Anei. Îi dădu acesteia instrucțiuni severe: - Uite, cămașa asta să i-o dai când e mai frig
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cheile și cu mare dificultate alese una pe care o arătă acestuia și, cum Felix voia să ia tot ghemul de chei, se împotrivi, de unde tânărul înțelese că trebuie să scoată cheia de pe inel. Bătrânul încercă să-i explice: - Și-șifonier... În sa-salon... e o cutie! În vreme ce Felix se îndreptă înspre salon, Stănică se mișcă să-l urmeze și chiar făcuse semn acestuia că vine și el. Olimpia îi strică socoteala, fiindcă, fără nici un rost și fără să intuiască situația, îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dealurile de gunoi și tomberoanele. Vorbea părintește cu ele, le învăța să ciocnească și căuta să le dreseze, educîndu-le cu mastică... În domiciliu, Netuța scria pentru mine, cu degetul, cuvinte porcoase pe spatele maieului lui bărbată-su. Juca gajuri în șifonier cu ăi de-și plătise întreținerea. Iar cu ăilalți, de nu și-o plătise, nu mergea decât până acolo, că le ghicea greutatea din ochi... Pe la 5 dimineața, când s-a zborșit zorile, în suferință de mărăturică sau ciorbiță de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Practic, n-aveai nevoie decât de o voce bălaie și nevinovată, care să-ți înceapă: "...Lacul codrilor albastru". Deslușeai imediat plescăitul apei (îmbîcsită de mareea aceea de nuferi galbeni), repezindu- se ritmic în placa frontală a șifonierului. Nemaiavând de zăbovit decât patru versuri, până cînd: "Ea din trestii să răsară" și să-ți cadă lin pe piept. Lin scria, lin cădea. De răsărit, din trestii, îți răsărea. Obligat pe piept îți pica. Mulți s-ar fi întrebat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vocalele rostite între ele pierzîndu-se în negura timpului. Cele patru litere se numeau Tetragrama și erau acum pronunțate ba Yahweh, ba Jehovah, ba Iehova. 362 DANIEL BĂNULESCU Din baie, Sinistratul își dădu imediat seama că Răposatul se referise la lemnul șifonierului, care se umflase și se curbase de atâta amar de nuferi și de apă de lac. Și își și comunică părerea cu glas tare. Nu, fu contrazis de afară. Șifonierul ieșea din discuție. Răposatul fusese și-n viață un om
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își dădu imediat seama că Răposatul se referise la lemnul șifonierului, care se umflase și se curbase de atâta amar de nuferi și de apă de lac. Și își și comunică părerea cu glas tare. Nu, fu contrazis de afară. Șifonierul ieșea din discuție. Răposatul fusese și-n viață un om prea desprins de bunurile materiale. Fusese ghid în străinătate, la O.N.T. Fire emotivă și fină. Îl cunoștea ea. Tipul omului care nu s-ar fi împiedicat, nici mort, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din discuție. Răposatul fusese și-n viață un om prea desprins de bunurile materiale. Fusese ghid în străinătate, la O.N.T. Fire emotivă și fină. Îl cunoștea ea. Tipul omului care nu s-ar fi împiedicat, nici mort, de vreun șifonier. - Atunci ce avea? se interesă Doru prin ușă. Dacă era emotiv, poate că-i lipsea literatura, strigă el, pentru acoperi zgomotul robinetului, care țiuia și, la o infimă rotire spre stânga, împroșca un șuvoi disproporționat pe pantaloni. - Și atunci, eu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o față roșie și sănătoasă, luminată din când în când de flăcările focului potolit. Aglaia adulmeca mirosul de lucruri vechi ce stăruia în odăi. Aruncă o ochire peste prag, să vadă ce se mai găsea în casa meșterului. Umbra unui șifonier, lat și scund, ascundea spatele de trestie al câtorva scaune și pâlnia albastră a unui gramofon. Din-tr-acolo venea un iz de lemn bun, și muierea, dusă în multe case de oameni, socoti în gând prețul mobilei, al mesei scumpe din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ei, ca și când ar fi fost de-al casei. Lina privi odaia. In mijloc, femeile așternuseră masa lor rotundă cu un singur picior. Patul alb, lat și înalt aștepta desfăcut. Lumina lămpii, cu abajur de porțelan albastru, avea o strălucire rece. Șifonierul și dulapurile negre, care acopereau pereții văruiți, i se părură străine. De afară se auzeau cântecele mesenilor. Se priviră în ochi pentru prima oară. Acum Stere nu i se păru atât de bătrân. - Ți-i frică? o întrebă el, și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se uită la vinul rămas, apoi la mireasă. Era frumoasă Lina, așa palidă, cu buzele supte și albe, privind cerul limpezit. Ea se ridică 42 fără o vorbă, deschise ușa și privi zestrea strânsă, grămadă, în mijlocul odăii. Căută prin rafturile șifonierului, dar ele erau goale, miroseau numai a levănțică. Pe lemnele lustruite alergau speriați câțiva gtndaci. Închise ușile grele și se uită peste prag la cei doi bărbați care goleau paharele de rachiu, împăcați. - E munca mea, agoniseală grea, spunea meșterul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
frizerul, Stere își trimise băiatul de prăvălie. Au desfăcut frânghiile, au strigat la căruțași, împreună cu preoteasa. Fochistul a cărat dulapurile cu spinarea. Multe lucruri avea sfmția-sa: scrinuri grele, oglinzi, lămpi, oale, câte alea, o sobă, pat greu de stejar și șifoniere. Nevastă-sa a pus perdelele la ferestre, a măturat, până seara întinsese preșurile, ștersese praful. Părintele le-a mulțumit. Muierile vorbeau pe la porți: - Ce fel de popă o fi ăsta? Are barbă roșie ca Ucigașul! Și-i mic de-un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ce-l cere ferchezuit pe lumea ailaltă? - Nu, dar ce-or să zică vecinii? - Mai dă-i dracului! Ascultă-mă pe mine. Ține lucrurile de le ai de la el! Or să-ți prindă bine. - Dacă zici dumneata... 288 Nevasta descuie șifonierul de nuc. Hainele pline de molii ale lui Gogu fură întinse pe masă. Florica le perie și lustrui și pantofii. Căută o cămașă curată și-l îmbrăcă. - Nu -lam bărbierit! își aduse aminte vecina. -Așae. Și dădu fuga să-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lemn în care mișunau cariile. Schimbau apoi așternuturile pline de petice și pernele dolofane. După asta, femeile goleau căldările și se primeneau. Aveau fuste albe și ciorapi de bumbac cum e rugina. Se legau cu panglici roșii luate de la încuietorile șifonierelor și își ungeau părul cu gaz. Erau frumoase nevestele lucrătorilor sâmbătă seara, cu ochii înroșiți puțin de săpun și mâinile curate ca albușul de ou. Copiii adormeau repede și ele plecau după bărbați, să-i caute la bărbierit sau la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în care interesul este acaparat în mod evident de universul obiectelor mărunte, iar discursul capătă aspectul celei mai „transparente” proze, ceea ce frapează este o anumită opulență barocă, proprie numai virtuozilor imaginarului, din speța lui Leonid Dimov, de pildă: Cotrobăi prin șifonier, ii și lamé-uri și fuste-nflorate și veste matlasate de mătase și cordoane și poleieli de discotecă și cămăși de pânză topită și gulere fanteziste și patru perechi de blugi originali și rochițe romanțioase de primăvară și un taior aproape
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
vor insista că arătați extraordinar. Clienții vor fi impresionați, dar nu copleșiți. Probabil, și e un lucru important, veți plăti la final câteva sute de dolari mai puțin pe haine, deoarece cele ieftine se strică chiar dacă stau pe umeraș în șifonier. Investiția inițială în această perfecțiune confortabilă și profesionistă? Mai puțin de 800 de dolari. Π Pentru a vă simți mai confortabil, îmbrăcați-vă cu gust. Aruncați-l la gunoitc " Aruncați‑l la gunoi" Nu țineți cont de faptul că americanilor
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
faimoasă povestire), își ucisese părinții; absolvit după o expiere dură, el urcă în final spre sacru. Ficțiune de grad secund, Ospitalierul lui Emil Brumaru trăiește (cum îl prezintă detectivul Arthur) "departe de lume c-o bilă în mână", sărută îngenunchiat "șifonierul" și îndoapă "șerpișorii sinilii cu smântână". Ca într-un curriculum vitae, iată-l creionându-și singur identitatea: "Mă numesc Julien Ospitalierul. Am treizeci de ani. / Duc o viață destul de retrasă la țară (...). / Și prieten nu-mi este decât detectivul Arthur
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în gură"; toamna, iepuri de angora îi "ronțăie cărțile-n tufele adânci de mărar". Realul, sursă de noutăți, e totodată obiect de de-construcție și irealism. Amorurile lui Julien Ospitalierul, orientate spre "o ceșcuță de ceai chinezească", spre "un blând șifonier" ori spre "o bilă de fildeș lucioasă" deviază, la modul ingenuu, în fabulos. Discursul cu aparențe logice din Secretul lui Julien Ospitalierul dă utilizare intensă ludicului. Într-o dimineață tristă de toamnă, Ospitalierul scoate din magazie un burghiu "suav", prilej
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
IAR tot timpu îi este frică că cineva o fură când lipsește ceva din casă B: da’ bine și de voi se teme voi sunteți [ ai ei pe CIne mai are A: [și ȘTIe și ȘTIe și ȘTIe eu... în șifonierul în dormitor am... în cele două camereeee sunt ușile închise cheile sunt la brîu ca la hangiță da iar eu NU mă interesează am spus că nu mă decât în clipa când dacă moare aTUNci poate aTUNci voi ști ce
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]