1,089 matches
-
dreaptă, cu genunchii aduși spre bărbie și picioarele strâns legate, la adâncimea de 0,55-0,60 m, puțin înclinat, craniul fiind așezat cu circa 0,05 m mai jos decât picioarele. Maxilarul inferior dislocat, la fel și majoritatea vertebrelor de la șira spinării. Se mai păstrează doar câteva coaste și mai ales oasele lungi de la membrele inferioare și superioare, precum și bazinul. Mâinile aduse sub bărbie. Orientat cu capul spre N0 și picioarele spre S 32. Nu a avut inventar. Mormântul XII (Pl.
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
capul spre VNV 47 și picioarele ESE 17, la adâncimea de 0,95 m. A fost deranjat de crotovine, care au împrăștiat multe din oasele pieptului. La fel a fost deranjat și maxilarul inferior, mâna dreaptă este întinsă înainte. Din șira spinării se mai păstrează doar câteva vertebre. Nu a avut inventar. În zona pieptului s-a găsit un maxilar de animal. Mormântul XIV (Pl. 6/1; 12/2). Înhumat, în poziție chircită moderat, cu mâinile aduse pe piept, spre bărbie
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
face cu un schelet de copil. Nu a avut inventar. Mormântul nr. 65 (Pl. 21/5; 37/ 1). Înhumat în groapă. Se păstrează doar craniul și câteva oase de la membre, care sunt dislocate, unele chiar rupte, și câteva vertebre de la șira spinării. După mărimea oaselor putem spune că aparține unui schelet de adolescent. A fost descoperit la adâncimea de 0,45 m, orientat cu capul NNE 6,5 și picioarele SSV 38,5. Nu a avut inventar. Mormântul nr. 66 (Pl.
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
și cealaltă dreptunghiulară (Pl.51/14; 74/4). Nu a avut alt inventar. Mormântul nr. 7 (Pl. 51/9; 74/11). Înhumat în groapă, în poziție întinsă, cu mâinile pe lângă corp. Se păstrează destul de prost, doar craniul, câteva oase din șira spinării, de la mâini și picioare. Lângă bazin, în partea dreaptă a corpului, s-a descoperit o mărgică galbenă (Pl. 74/9). Este orientat invers față de majoritatea mormintelor de înhumație din acest cimitir, respectiv, SSE 27-NNV 59, la adâncimea de 0
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
mâinile pe lângă corp. A fost descoperit la adâncimea de 0,85 m, distrus în parte de un cuptor din sec. VI-VII. Din schelet s-au mai păstrat doar craniul, jumătate din brațe și câteva oase din zona pieptului și șira spinării, restul a fost distrus atât de construcția cuptorului amintit, cât și de groapa de folosire a lui, scheletul fiind imediat sub cuptor. Orientarea mormântului ENE 10-VSV 42. Nu a avut inventar (Pl.110/3; 159/1-3). Mormântul nr. 3
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
marginea de vest a secțiunii III - surprins doar în parte în această secțiune, fapt ce a făcut să deschidem o casetă de 0,75 x 2 m. Scheletul se păstrează destul de bine, mai ales picioarele și mai puțin craniul și șira spinării cu coastele. Avea o poziție ușor chircită, mai ales piciorul drept a cărui labă intra sub piciorul stâng, care este mai puțin îndoit din genunchi. Mâinile, așezate pe lungimea corpului, se păstrau destul de prost, fiind ușor îndoite din cot
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
pentru că peste vreo două luni venea secerișul, venea salvarea noastră, a tuturor. Abia mai tîrziu am aflat că tata era să moară între păierii batozei, acolo unde a leșinat de foame și muncă istovitoare. Cum spuneam, aveam burticile lipite de șira spinării, mîncam susai și alte buruieni, dar foamea ne sfîrteca stomacurile și sufeream. Tata mai avea însă putere să glumească cu noi. Mai mătura podul și cele cîteva grăunțe adunate erau coapte pe plită, apoi împărțite cinstit de fratele meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de pulbere auriu-argintie. O jivină sare la baza copacului, face cîteva salturi, se oprește și-l privește cu interes pe cel care tulbură tihna aceea de veșnicie. Ochii ei sclipesc a sălbăticiune și fiori reci îl trec pe John prin șira spinării. Un gînd îl străbate, mai întîi ca o glumă. Doar n-or fi mai mulți! Se uită înapoi. Drumul tăiase un îngust culoar prin desimea codrului și la capătul acestuia era cerul, lăptos argintiu pînă în apropierea lunii, înconjurată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sau nimicirii inamicului, nu se găsea la locul său. Lopățica era cu coada între picioarele sale, împiedi cîndu-l la mers. Bidonașul cu ulei (de uns pușca) îl încurca la buzunare, binoclul era în spate și se bălăngănea lovindu-l pe șira spinării, masca de gaze îi venea în față, încur cîndu-l îngrozitor, pușca îi cădea de pe umeri, foaia de cort, desprinsă pe jumătate, se tîra pe jos. Chipiul îi venea peste ochelari și transpirația de pe ochelari îi venea peste ochi. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rebeliunea se amână. Ei aveau în plan ceva care deocamdată poate să mai aștepte. Și toate astea pentru o simplă piesă. Din nou vorba vine simplă. Let it be e o piesă mare. Când o asculți, simți un fior pe șira spinării. În stomac. Și simți nevoia s-o asculți cu ochii închiși. 13. Mirel Mă întorceam acasă odată. Merg acasă ca să mă limpezesc. Am nevoie de un fel de cantonament din acesta după două-trei săptămâni de stat prin București. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
după stilul vechi! Am o experiență bogată În acest domeniu: statul În genunchi pe coji de nucă era dintre cele mai populare metode de pedeapsă și mi-a prins bine, căci prin repetiție mi-a Întărit nu doar genunchii și șira spinării (poziția În genunchi și respirând adânc am descoperit-o mai târziu ca fiind una dintre cele mai indicate pentru sănătate În yoga), dar mi-a dezvoltat și rezistența În fața adversităților, atât de utilă În viață. Deși zicala cu bătaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prosternez. El văzuse că spatele Îmi era Încovoiat. Într-adevăr, concentrarea Îmi slăbise de un timp și capul Îmi era ocupat cu dialogurile mele fanteziste obișnuite. Nu mai respectam nimic din ce ni se ceruse la Începutul sitting-ului: atenția ca șira spinării să se mențină dreaptă și o Încercare de liniștire a capului În așa fel Încât să ne putem observa gândurile. Plesnitura care mi-a lovit cu toată forța spatele, la un milimetru de coloana vertebrală, am simțit-o surprinzător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ci, asemenea liricii lui Bacovia, o poezie cu acces la viziune și la mit: Un pas, atât: un singur pas Strigată dogmă: „Nu se poate!“, „Noapte... friguri... ploi... Cerșesc la punțile-Ți închise... Boltită dogmă peste noi; Mi-a înghețat șira spinării... Trec căruțele dogmei departe falii imense; La dreapta mâinii lor voi sta atent la ultima lumină - în lături toți! O clipă-n lături! Atent la ultima lumină... Un nenorocit accident, soldat cu amputarea unui picior până la gleznă, îl țintuise
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Simțământ de fericire de a fi scăpat cel puțin de res privata! 11 septembrie 1955 Dimineață mi-am făcut de lucru prin casă și totodată am ascultat selecțiuni din Carmen la radio... și, ca de obicei, am simțit fiori pe șira spinării - e ceva mai tare decât mine, o reacție aproape fiziologică. și, în afară de asta, Carmen cântată cu totul remarcabil: cu impertinență, țigănește, aproape țipat - un țipăt catifelat din adâncurile ființei materiale, de undeva de sub țâțe... 21 septembrie 1955 S-a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și-l împresoară din toate părțile. O clipă, animalul se oprește înghețat, sângele-i dă năvală la inimă, care-ncepe să zvâcnească de coaste... E pierdut!... Părul i se zbârlește pe coamă. Un fior îl fulgeră de-a lungul prin șira spinării și-i încovrigă coada de-a-ndăratele până-i înfige vârful în pântece... Ochii tulburi caută încotrova un punct de scăpare, dar abia se pune problema în mintea aiurită, și o piatră l-a izbit peste bot, alta la o încheietură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
unei campanii concertate de culpabilizare globală a trecutului românesc". În sfera acestei campanii s-a plasat și intervenția lui Horia Roman Patapievici, care în volumul Politice, definea poporul român ca "o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării" ș.a.m.d., Eminescu reprezentând "cadavrul din debara" al culturii noastre, de care trebuie să ne debarasăm cât mai curând pentru a putea să intrăm în Europa. La vremea respectivă, Răzvan Codrescu a polemizat dur cu autorul acestor obraznice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
să-i fie lungă și frumoasă. Trebuia să reflecteze și să hotărască singură totul. Considera căsătoria ca pe o afacere. Odată încheiate și semnate actele, avea să schimbe definitiv totul. Simți cum o gheară de oțel incandescent îi trece pe șira spinării inundând-o cu o căldură ce-i afecta pe cei șapte centri energetici. Sufletul îi ardea ca un rug așteptând salvare de undeva. Era ca un pom care aștepta binecuvântarea Celui de sus și a Pământului pentru a supraviețui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
punându-i diferite întrebări privind evoluția sarcinii. Își dădu seama că lupta ei luase sfârșit. Un sfârșit neașteptat care pusese stăpânire pe ea. Teama se înfingea în ea ca niște degete de gheață, simțind cum i se urcă ceva pe șira spinării în ciuda căldurii care era acolo, ea simțea cum îngheață. O anunțaseră că în următoarele patru zile pruncul va deceda. În acest context, ea începuse să râdă și să plângă, cuprinsă de o convulsie de nebunie. În cea de-a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu fac! Brusc, răstoarnă pe gât ulcica cu afion până la ultima picătură, apoi, o trântește pe masă. Merge de colo-colo, agitat, târșind piciorul. Cutremurat de un fior se lipește de piatra rece ce-i domolește fierbințeala; sudoarea îi șiroiește pe șira spinării, se prelinge pe zid și picură: pic-pic... Privește fascinat în flacăra unui muc de lumânare ce pâlpâie zbătându-se într-o baltă de ceară, aruncând umbre disperate, ca țipătul sinucigașului ce se îneacă... Cu ochii pierduți în gol ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și se împiedică într-o blană de urs. Se oprește lângă fereastră. O deschide. O pală de vânt și stropi de ploaie îl izbesc în față. Crezi că mi-a fost ușor? Maica m-a fătat cu un băț în loc de șiră. Mă mir că nu s-a rupt... Și-apoi, am un principiu: "Niciodată doi dușmani." Craii aiștea s-au luat de gânduri cu voievodul ista al Moldovei; îi nărăvaș rău și vor să-i pună hățul, să-l aducă sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la mijloc, tot cu sabia, apărându-ne... oftează Duma. ...Au închinându-ne, când n-am mai putut, precizează Stanciu. Apără, Doamne, pe cei singuri și fără putere, se roagă Vlaicu. De nu erau Carpații să ne țină legați, ca o șiră a spinării, nu știu, zău, ce s-ar fi ales de noi, spune Ștefan. Avem rădăcini adânci, nu ne smulg ei cu una cu două, întărește Șendrea. Soartă de popor mic și sărac... Nu suntem săraci, suntem sărăciți. Ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în zdrobirea Hidrei Antihristului... Făgăduiește că la anu' va face parte, separat, Moldovei.... La anu'?! La anu' să ne caute în Iad! hohotește Ștefan. Grazie... grazie, Pater! Molto grazie! se ploconește Ștefan cu umilință și ironie, atâta cât îl lasă șira. Cu așa ajutor "moldovenesc", capul Hidrei se poate considera zdrobit. "Mergi înainte viteazule, așa cum ai început! Izbânda îți este hărăzită de Cel de Sus!" a încheiat Preasfântul, audiența, ridicând crucea: "In hoc signo vinces!" "Vinces!... Vinces!"... Cu ce să duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
par de salcie, de înflorește în mațe, cu frunze, cu rădăcini cu tot! Doamne apără și păzește! caută el Răsăritul, să se sfințească de apărătură. Să căscăm bine ochii, sare Negrilă înspăimântat. Chestia aiasta cu salcia mă și furnică pe șira spinării! Ține-ți-vă firea, spune Alexa cu calm. Isaia, știe el ce face. E uns cu toate alifiile. Un răstimp, se lasă tăcere și, parcă, cucuvaia din schitul părăsit se vaicăre și cobește și mai sinistru, înfiorându-i cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
De-o avea... "salcia!" "Salcia", se tânguie Cupcici îngrozit. Dar nu mă slăbește, scrâșnește Isaia cu ură. Mă scormone, mă înțeapă, se joacă cu mine ca pisica cu șoarecele: "Cumnățele, dragule... Îți amintești tu de Baia?" Mă trec fiori pe șira spinării. Cumplită teroare. În orice clipă mă aștept: "Atârnați-l! Înțepați-l!" "Salcia", dârdâie și Negrilă. Dați-o dracului de salcie! se stropșește Isaia. Iaca, am scuipat de deochi, bâiguie Negrilă. Da' turcii ceia nu mai vin odată, bre? se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mâna pe spadă, amenințător: Aiasta-i răzvrătire!! Ștefan, ca pământul, scăldat în sudori reci, răsuflă greu, își mușcă buza, își înăbușă mânia: Domol, Șendreo... Să le ascultăm păsul, spune el simțind un fior de gheață ce i se prelinge pe șira spinării. Oameni buni! Oameni buni, vă înțeleg. Au dat năvală vrăjmașii... Jur-împrejur... Le venim noi de hac într-un fel. Numa'... numa' de ne risipim oștirea, cu ce i-om zgorni?! Rămânem cu "Oastea de curte", puțin peste zece mii! sare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]