594 matches
-
la fondul nostru cel mai neperformant? Cel care ne secătuiește resursele? Poate că fondul cel mai prost ar trebui să iasă la o plimbare În zăpadă. Când Îi sugerez să reducă cheltuielile, privirea lui Rod capătă o lucire lipicioasă și șireată. — Hm. Nu-i o idee deloc rea, Katie, nu-i rea deloc. Ocupă-te tu de asta, Guy. Ochii se rotesc În altă direcție. Era cât pe-aci. 19.23: Mă târăsc până acasă, unde o găsesc pe dădacă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sunt de foc. Când ai ști tu cât simțirea-ți și privirea-nduioșată Cât te face de plăcută și de demnă de iubit, Tu ai râde printre lacrimi și-ai ascunde negreșit În cosița ta de aur fața-ți dulce și șireată. Altele sunt mai frumoase, mult mai mândre, mai bogate, Dar ca marmura cea rece nu au inimă de fel. Pe când tu!... ești numai suflet. Ești ca îngerul fidel Ce pe cel care iubește ar veghia-n eternitate. Șterge-ți ochii blondă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se plec cu teamă Tu roșești - glasu-mi te chiamă, Coardele încet te plîng! Vino dar, palidă zână, Pune fața pe-al meu piept, Gâtul tău pe brațu-mi drept, Tu, a ochilor lumină, Mă iubești, tu? Spune drept! Mă iubești! Surâzi șireată Și îți pleci ochii în jos! O, lumină prea curată, De-ai cunoaște vre odată Sufletul meu dureros; De ai ști, palide înger, Cât de mult te iubesc eu, Câte nopți de-amor și rău Am veghiat sdrobit de plângeri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ba chiar și sfânt. - Și nu sunt numai oameni Ce îți admiră fapta, gîndirea-nchipuită, Ci te admir popoare... Ce proastă e mulțimea, Ea crede cum că duce a lumii soarta-n mână, Și singură e dusă de-o mână de șireți. De te-a-nzestrat natura Cu-atîta minte numai, să poți să vezi prostia Și cruda răutate ce masa o domină, Nedând nimic pe ele, să faci din ele scara Spre-a te urca pe dânsa l-avere și mărire, Prefă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
adînc-șiret! Cum în sămânța dulce a răului s-a pus Puterea de viață! Și mai credeți în bine, în basme de copii? O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală {EminescuOpIV 63} Ordinea cea nedreaptă, șireată, infernală, Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O Satan! geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți, căci svîrcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri rebele Când ai smuncit infernul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aș căta, Iubită, dorită, o gură - așa! Tu tremuri, tu cauți, tu murmuri, tu râzi, Cu glasul tău dulce tu raiu-mi deschizi, Cu părul tău moale tu viața mi-o legi - O știi și te faci că nu o-nțelegi! Șireată și dulce - copil vinovat - De ce nu mă-mbii cu al tău sărutat, De ce-aștepți să-l fur de pe ochi-ți profunzi Și-n blondele plete tu capul ți-ascunzi! Cu mâna ți-acoperi tu ochii tăi dragi, Prin degete
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
diregi Vei spune tu? - O taci - o taci, n-o spune - Ai spus-o? -S mânios, tu-nțelepciune! În van vorba ta blând povățuește - La seriositatea ta surâd; Spre sărutare gura-ți se-ncrețește, Spre sărutare ochii tăi se-nchid; Șireată ești! sub geana ce umbrește Ochi-ți sclipesc și-mi pare că ei râd; Cu brațul ți-i acoperi?... Supărată? Ce te prefaci, iubita mea șireată? {EminescuOpIV 69} IUBITEI O, îndulcește-ți ochii tăi iubită, O, însenină fața ta de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ta surâd; Spre sărutare gura-ți se-ncrețește, Spre sărutare ochii tăi se-nchid; Șireată ești! sub geana ce umbrește Ochi-ți sclipesc și-mi pare că ei râd; Cu brațul ți-i acoperi?... Supărată? Ce te prefaci, iubita mea șireată? {EminescuOpIV 69} IUBITEI O, îndulcește-ți ochii tăi iubită, O, însenină fața ta de nea. Nu știi că-n piept inima mea rănită Tresare-adînc la întristarea ta? Tresare-adînc, Tresare-adînc, iubită - Oh, în zădar mi-ncreți tu fruntea ta. Durerea chiar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dulce și încet. {EminescuOpIV 116} Dar ieșind din templul sacru lasă gândul lui să cadă, Căci amorul îl așteaptă cu-a lui umeri de zăpadă Raze moi în ochii negri - el dă lirei alt acord: Căci femeile-l așteaptă cu șireata lor zâmbire, Brune unele ca gânduri din poveștile asire, Alte blonde cu păr de-aur - vise tainice de Nord. Dar venit-a judecata și de sălcii plângătoare Cântărețul își anină arfa lui tremurătoare; În zădar rugați peirea - muri se năruie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ș-atunci devine umbră - pe mână de mișei Cad frîele și dânșii duc lumea cum vor ei. "Nainte de a pune pe brunele lui plete Coroana mea de aur, - eu voiu ca să-l încerc. Nu voi ca să se lase plăcerilor șirete Ce strâng în lanț de roze a cugetărei cerc; Nu voiu ca lumea asta cu visuri să-l îmbete, Căci cei mai mulți din oameni după nimic alerg - Să vadă-n cartea lumii un înțeles deschis, Căci altfel viața-i umbră și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
descrieri, dulce cititoriu - Astfel acum ea mă scăpă pe mine Să zugrăvesc terestrele comori, Acele dulci, frumoase, june-scule Cu minți deșerte și cu inimi nule. La ce-aș descrie gingașa cochetă, Ce-abia trecută de-optsprezece ani, Priviri trimite, timide, șirete, Când unui tont, ce o privea avan, Când unui ghiuj, cu mintea căpietă, Urât ș-avar, sinistru și pleșcan, Sau unui general cu talia naltă, Strigău și prost ca și un bou de baltă? {EminescuOpIV 203} Să cânt cum samănă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sure M-am coborât și am ciocnit cu zeii, Atârnând arfa-n vecinica pădure. M-am îndulcit cu patima femeii, În stele i-am topit aurul din plete În poale-am scuturat piatra Cameii, Din ochi i-am sărutat priviri șirete, De umeri rezemat am râs cu dânsa Ș-am potolit din gură-i lunga sete De-amor. Apoi m-am dus - ea plîns-a. Mi-a deschis marea porțile-i albastre Și Nordul frig durerea-mi caldă stins-a. M-am
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
smulge și aleargă tremurândă într-o clipă, Printre gard privește dulce l-arătarea lui păgână. {EminescuOpIV 224} Iar bătrâna cruce-și face cu-a ei labă și gîndește: Tinereță, tinereță! și oftând intră-n poiată; Apărată de-ntuneric ipocrita cea șireată Pe un pui nevrîsnic încă alterată-l pricăjește. Unde este învățatul cu talent fonognomonic Să compue un compendiu despre blândele impresii, Ce un sunet numa-l naște în simțirile miresei, Cum un cucurigu poate fi adânc, duios, demonic?! Ce simțiri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
or răstigni pe cruce, te-or huidui cu pietre, Vor risipi cenușa iubitei tale vetre, 115Și te vei stinge mizer... de nimenea jălit... Nu vezi ce drept e astfel? Ce bine e-mpărțit Pămîntul? - Proști de-o parte, de alta cei șireți. Și patimelor rele aceștiia dau preț... Nu merită nătângii să fie stăpâniți Sau pentru o idee să fie ei jertfiți? Mai de dorit ce soarte pot ei să aibă-n lume Decât să-i ducă-n lupte un mare, un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un cânt. DELFINUL (se arată din apă un tânăr frumos) Ondină, Cu ochi de albastră lumină, Cu părul tău lung, un tezaur De aur. {EminescuOpIV 308} Tu, pradă Cu piepții tăi dulci de zăpadă, Te-oiu prinde pe mare vreodată, Șireată! Atunce Simți-vei duioasele munce, Cu care-al meu suflet în flamă Te chiamă. ONDINA Delfine, Tu crainic al mării regine, De-ai fi credincios, cu iubire Un mire; Voioasă Urmare-aș privirea-ți frumoasă, Ți-aș da sânul alb
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lanțuri - de-i frate chiar, ce-mi pasă Dacă-l împing în laturi? - O cale luminoasă "Nainte-mi se deschide? L-am dat deci laoparte, "De-ale virtuții bunuri să aibă singur parte. "Ei! Lumea-i împărțită în proști și în șireți, Iar patimelor rele viclenii le dau preț. "Sămînța roditoare se cade ca să sameni. "Ca să fii domn, se cade să-i iei adânc pe oameni. "Voiești ca să se-nchine cu toți l-a tale oase, Atunci învie într-înșii pornirea dușmănoasă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
face locul Unei gingașe palori; Și privești cu ochi nesiguri, Sânul crește făr-să vrei? Dar vă stingeți după-olaltă... Comedie, dragii mei... Parcă-l văd cum vine ice, Șede-n veci pe-acelaș jeț Și la tine își îndreaptă Ochii negri și șireți. Și când credeți cumcă nime Dimprejur nu vă ia sama, Numa-atunci vă dați în petic Și vă arătați arama. Eu vă văd de pe sub gene: Ochi-n ochi priviți fierbinte Și de dragi unul altuia Conversați fără cuvinte. Cine nu v-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
greul colb al școlii, În literele strâmbe și-n urmele de molii? Și ani întregi de zile credeam în casă-nchis Că visul e-o viață, cum viața e un vis. Un vis? Lumea se-mparte în proști și în șireți Iar visurilor noastre viclenii le dau preț. Sămânță roditoare se cade ca să sameni, Ca să te-nnalți se cade să-i iei adânc pe oameni, {EminescuOpIV 540} Omoară fericirea unui popor, alungă A țărmurilor pace pe vreme îndelungă, Întinde pustiirea cu vîrfu-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-l pune pe „bărbat” la treabă, așa cum văzuseră ele că-s rostuite casele din Poiană. Plictisite de monotonia huței din frânghie, Rozalița porunci: Oprește ne! Apoi privindu-l lung, direct și cu ochi de viitoare cunoscătoare spuse cu un zâmbet șiret și făcând din ochi Mădăliței: Mădăliță, vrei să ne jucăm de-a mama și de-a tata? Îhî, vreau! Da cu mine nu vă jucați?, Întreabă Va nedumerit și frustrat de perspectiva rămânerii În afara jocului. Te joci și tu cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fațada din beton monotonă, fără ferestre, a studioului să pară cel puțin un acoperiș plauzibil deasupra capului cuiva care arăta ca mine, oricât de profund neprimitor ar fi fost ca locuință. La început, șoferul m-a întrebat, cu o expresie șireată, dacă vreau să aștepte câteva minute; evident, mă considera una dintre tinerele londoneze din clasa de mijloc care preferă senzațiile palpitante stârnite de vizitarea unor locuri mult sub mediul lor obișnuit ca să-și procure substanțele ilicite, în loc să-i ceară furnizorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
număr mare să-i ureze o misiune reușită și să contribuie cu câteva monede din aur la cheltuieli. În ce mă privește, mă plictiseam într-un colț, când iată că veni să se așeze lângă mine un bătrân cu ochi șireți. Era nimeni altul decât Hamza, bărbierul care îmi făcuse circumcizia. Mi-a cerut vești despre tatăl meu și a deplâns moartea dezrobitorului pe care-l întâlnise ultima oară la noi acasă, la Albaicin. S-a interesat apoi de învățătura mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ajungeau primele alegeau la Întîmplare noua locație ce avea să fie, din acea clipă, motiv de dispută. Era cu adevărat stupid comportamentul acelor oripilante ființe cu privirea sticloasă, inexpresivă și verde-albăstruie, care contrasta cu vioiciunea privirii iguanelor de pămînt, individualiste, șirete, aproape domestice și viu colorate. De multe ori se Întrebase ce anume stătea la baza unor asemenea diferențe, care fără Îndoială fuseseră asemănări la Început, și de ce unele aleseseră să mănînce alge și să Înfrunte rechinii, pe cînd celelalte optaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să vă spun, părea mai bombat. N-am dat însă nici o importanță observației. Se uită la maior fluturîndu-și genele. " Nu crede nimic. Mai mult, pare că se amuză. Îmi lasă timp. Știu de ce-mi lasă... Trebuie să fiu mai șireată decât el. A uitat că într-o capcană pot cădea doi sau unul singur și nu totdeauna acela pentru care a fost pregătită." ― Mda, făcu Cristescu. Cam la fel presupun că s-au petrecut lucrurile și cu domnul Popa. ― De
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să afle nimic. Era o propunere atât de stupefiantă și de murdară, o șicană atât de vicleană și de grosolană, încât Tom și Marina au izbucnit în hohote nestăpânite de râs. — Vai de mine și de mine, Nathan, ce bătrânel șiret ești! a zis Marina. — Nu-s chiar atât de bătrânel, am spus. — Și dacă uit că port colierul? m-a întrebat ea. Dacă mă duc acasă într-o seară cu el la gât? — N-o să faci una ca asta, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
apoi rămase acolo. Curând prinse să sforăie, iar Fane se feri să facă zgomot, avea mișcări fine, de sălbăticiune, lucru pe care l-a supt odată cu laptele mamei. Era un bărbat frumos, îngust în șolduri, lat în umeri, cu ochi șireți, de culoarea prunelor brumării, acoperiți de gene lungi și mustăți lungi, la care femeile nu rămân de piatră. Cutia argintie nu părea cine știe ce încuiată, avea trei rotițe cu cifru, dar mecanismul era ca de jucărie, nu serios. Fane învârti de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]