1,435 matches
-
purta bogata tunică longobardă de in cu mâneci largi și cu ciucuri de diverse culori, strânsă în talie cu o centură, ci un veșmânt scurt și modest de cânepă. În picioare avea sandale deschise în față până la degetul mare, cu șireturi de piele împletite în jurul pulpei. Probabil că de-abia se-ntorsese dintr-o cavalcadă, căci peste izmenele de in purta brăcinarii de postav roșiatic care se folosesc la călărit. Nu a dat semne că ne-ar fi auzit pașii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gineceu. Totul s-a petrecut în grabă, și m-a dezamăgit prin simplitate și repeziciune. La Cividale era o întreagă ceremonie, cu preoți, isop, tămâie și imnuri. Un bătrân servitor, după ce i-a legat părul în creștetul capului cu un șiret, i l-a tăiat după obiceiul longobard. Fierarul a adus coiful și platoșa pe care le știam și spada ce-i aparținuse lui Nandinig. Rotari și-a pus scutul și centura de luptă, atârnând armele grele de o curea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-a frapat prin înfățișare. Avea un guler de argint de care atârna un medalion în formă de ochi, cu o piatră neagră în locul pupilei; de culoare neagră îi erau și tunica, și hlamida, și tichia mulată de postav, cu șireturile desfăcute atârnându-i de-o parte și de alta a feței. Fața și mâinile, singurele la vedere, aveau culoarea gălbuie a seului rânced. Mâinile îi erau mici, cu degete scurte, părându-mi-se nepotrivite cu fața lungă, bărbia ascuțită, nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Fața, în ciuda ochilor alungiți și înguști, arăta bine, barba și mustățile erau mai curând scurte. Mantaua, care la avari era de felurite culori în funcție de rang, era purpurie, tivită cu blană și-mpodobită cu broderii. Din pricina căldurii o ținea agățată cu un șiret de umărul stâng. Așa că i se putea vedea cămașa încrustată cu argint și marele colier de aur, precum și cerceii care-i atârnau în lobii urechilor. Pantalonii îi veneau largi, bufanți, vârâți în cizme de fetru negru. Centura, de care atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vesta lui cea nouă cu lâna spre pământul tare, de carieră, și s-au așezat pe ea. Bătea un vânt călduț, care aducea miros tămâios de flori, ca în ziua de Paște. Apoi s-au sărutat. El i-a desfăcut șiretul subțire de la cămașa de bumbac și i-a mușcat ușurel sfârcurile negre. Îi plăcea să se uite la fața ei frumoasă și, în același timp, să-i dea la o parte fusta lungă. Când a pătruns în ea, a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
apoi s-a întors, a scos de sub scaunul din cabină o pungă mare de hârtie și o cheie franceză, ne-a măsurat din priviri, mai aproape, bă, fără frică. N-a mișcat nimeni, eu mă uitam la bocancii muncitorului, un șiret, cel original, era roșu, celălalt, făcut în casă, era din sfoară răsucită, n-a mișcat, deci, nimeni, muncitorul a desfăcut gura pungii și a întins-o spre noi, caramele adevărate, a spus, hai, toată lumea, băgați mâna și luați. Atunci ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de buzunar, cu fotografia alături, și am văzut că, într-adevăr, aveam gura și bărbia exact ca ale lui. Stăteam deci și mă uitam la fotografie, când deodată unul dintre muncitori s-a oprit lângă mine, l-am recunoscut după șireturile de la bocanci că era ăla pe nume Feri, s-a aplecat și mi-a smuls din mână fotografia, la ce te uiți, m-a întrebat, apoi a studiat poza, ținând-o aproape de ochi ca unul care nu vede bine, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de frică, n-o să-mi mai pot desprinde mâna de marginea băncii, dar probabil că am reușit cumva, pentru că-mi vedeam bocancii făcând un pas după altul, pe parchet și, mai apoi, pe cimentul coridorului, am văzut că unul din șireturi se desfăcuse, lipindu-se mereu de talpă, am văzut asta, dar n-am simțit-o, după cum nici picioarele nu mi le mai simțeam de loc. Vasököl nu se grăbea, pășea agale, iar când am văzut că n-o ia spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nici la dinți n-am pățit nimic, și atunci Vasököl mi-a spus să-mi fie rușine, cum de-ndrăznesc să-i vorbesc pe tonul ăsta, ar fi bine să nu uit că n-am ajuns să ne tragem de șireturi, apoi mi-a spus să-i dau țigara, fiindcă în timp ce vorbea, mă tot uitam la ea, cum fumega acolo, pe covor, am îngenunchiat și am ridicat-o de pe jos, iar când i-am înapoiat-o, m-am gândit că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
adune pietre pentru praștie și să pună pene pe săgeți, ca să fim și noi înarmați cum trebuie, și să nu ne fie frică de Frunză ăștia, c-o să le arătăm noi lor că nu-i bine să se tragă de șireturi cu noi. Nimeni n-a ripostat, am tăcut cu toții, uitându-ne la Prodan și la porumbelul însângerat și la foaia mototolită de la picioarele lui, și atunci Prodan și-a întins pumnul către cer, lovind de trei ori în aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Csákány că pe-atunci tata, fiind foarte ocupat, nu venea aproape niciodată să mă ia acasă, îl vedeam numai seara, dar în acea după-masă de iarnă, nu mai știu de ce, venise el, a vrut să m-ajute să-mi leg șireturile, deși, de câțiva ani, făceam asta singur, eram deja mare, peste jumătate de an urma să merg la școală, nici de mână n-am vrut să-l iau, afară era o ceață cum nu mai văzusem nici înainte, nici după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ca fazanii din curtea ta din New Hampshire. Mergea binișor, deși nu avea echilibru. Putea să se Îmbrace și să mănânce, să se bărbierească, să se spele pe dinți (avea, În partea de sus, o placă dentară), să‑și lege șireturile de la pantofi, să mânuiască bâzâitoarea mașină de cafea espresso - prea mare pentru albia emailată a chiuvetei din bucătărie. Mâinile Îi tremurau și mai tare când trebuia să execute operații foarte delicate ca, de pildă, să bâjbâie cu vârful șiretului după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lege șireturile de la pantofi, să mânuiască bâzâitoarea mașină de cafea espresso - prea mare pentru albia emailată a chiuvetei din bucătărie. Mâinile Îi tremurau și mai tare când trebuia să execute operații foarte delicate ca, de pildă, să bâjbâie cu vârful șiretului după gaura În care să‑l vâre. Abia de avea putere să poarte paltonul de antilopă căptușit cu blană, care se târa pe jos când Îl ajutam să‑l Îmbrace. Nu mai era În stare să‑și Învârtească ceasul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
loiali doar unui imperiu compus din ei înșiși - un imperiu pentru doi. Pe o bancă de vizavi de mine s-a așezat un american între două vârste. Arăta ca un neghiob care trăncănește verzi și uscate. S-a desfăcut la șireturi ca să-și destindă picioarele și s-a apucat să citească un număr vechi de-o lună al ziarului Sunday Tribune din Chicago. Trei chipeși ofițeri SS au trecut țanțoși pe aleea care ne despărțea. După ce s-au îndepărtat, omul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pe Magda lângă el. Porni spre barcazul dintre sălcii. Ea se prinse iarăși de brațul lui. Îl urma înfiorată, încercând doar să-și potrivească mersul după pașii lui. Coborî privirea, urmărind amuzată cum pantoful lui dinspre ea se descheiase, iar șiretul desfăcut, lung, gălbui, agățase o crenguță de salcie cu câteva frunze, uscate, scorojite, și o târa prin țărâna șoselei.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nodul, îmi tremurau mâinile. Z a apărut în prag și m-a întrebat de ce nu plec. - Plec, nu vezi că plec! i-am strigat. - De ce nu pleci? a întrebat iar. N-am mai zis nimic, am ieșit în curte cu șireturile desfăcute. Am aruncat o privire pe geam și am văzut-o pe Y aplecată deasupra lui X, care se zvârcolea pe canapea. - A intrat într-un... - De ce nu pleci? insistă Z, cu mâinile încrucișate pe piept. Am privit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
disciplinat! spuse aceasta, târându-l după ea cu zgarda; nu se prefăcea atunci când scâncea de durere, pe jumătate sugrumat. —Jos. — Te suuun eu, a orăcăit el, pe când se îndepărta șchiopătând, în patru labe, oferindu-mi o priveliștea fundului său printre șireturile cu care se încheia costumul la spate. I-am urmărit îndelung, conștientă că, într-adevăr, mă va suna. Sally nu știa numărul meu, dar asta nu avea să-i stea în cale; știam că acest mic ticălos insistent o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
erau perpetuând o cultură materialistă acaparatoare și fără sfârșit care sufoca încet planeta, ducând-o în pragul morții? Alice s-a decis că atunci când va veni clipa să-și despacheteze cadoul se va bucura teribil la vederea brățării făcute din șireturi vechi, pe care soțul ei tocmai o terminase, și a sculpturii abstracte pe care Jake o realiza pe masa din bucătărie din măruntaiele nefolositoare ale vreunei mașinării. Asta avea să fie o lecție pentru ei. În foaierul hotelului din Bath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care nu e niciodată aici și care, în mod clar, nici nu vrea să fie vreodată, în timp ce tu ești căsătorită cu un fanatic care preferă să se lege cu lanțuri de pubele sau să găsească noi modalități de a refolosi șireturile de la pantofi. Și, între timp, viața trece pe lângă noi. Alice, trebuie să dăm un sens vieților noastre. Să trăim clipa. Să facem lucrurile să meargă. Chipul lui Alice s-a întunecat. —Asta mi-a spus și Jake când ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cineva de ziduri, de-a lungul existenței sale anoste de geamantan. Părea greu, dar nu se aplecă să-și verifice intuiția, fiindcă îi căzură ochii pe o pereche de pantofi cu vârfurile ascuțite. Noroiul acoperea cam jumătate din ei, iar șiretul unuia era pe jumătate desfăcut. Adică funda dublă devenise simplă, iar proprietarul nu se sinchisise să rezolve situația. Ceea ce putea duce la accidente regretabile. Chiar citise la un moment dat că un neatent (lumea e plină de astfel de specimene
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
desfăcut. Adică funda dublă devenise simplă, iar proprietarul nu se sinchisise să rezolve situația. Ceea ce putea duce la accidente regretabile. Chiar citise la un moment dat că un neatent (lumea e plină de astfel de specimene) se împiedicase în propriile șireturi desfăcute și alunecase sub roțile metroului. Stupid. Și manșetele pantalonilor erau pline de noroi, asta însemnând că vizitatorul misterios ajunsese acolo pe jos, după ce lipăise destulă vreme prin băltoacele aflate în plină expansiune. Un impermeabil cenușiu atârna lălâu pe niște
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din care reieșea că luase o hotărâre definitivă și nimic nu-l putea face să-și schimbe opțiunea. - Scenariul este al dumneavoastră, puteți să vă spălați cu el pe cap. Îmi vreau înapoi viața liniștită. Observă abia acum că are șiretul desfăcut, se aplecă și refăcu funda. Se ridică și îl privi întrebător. Îi făcu semn să o ia către bucătărie. - Ușa este în celălalt capăt. Ajungeți în grădină. Mergeți drept înainte, e o potecă pietruită, nu se poate să o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de un eveniment iminent. VI Otilia și Felix coborâră în gara Ciulnița, întîmpinați cu brișca de Pascalopol, care plecase înaintea lor din București spre a pune ordine. Pascalopol era îmbrăcat într-un elegant costum rural-colonial (carîmbi de pânză închiși cu șireturi, costum de doc verde cu multe buzunare sistematice, pălărie de paie largă). Brișca însăși era un vehicul de lux, ușor ca un caic, și cei doi cai negri erau așa de voinici și de nervoși, încît trăsura părea mai ușoară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiind în centru. (Stănică vîrî mâna adânc în chesea și-și umplu buzunarul cu tutun.) Uite, oameni ca ăștia lasă succesiuni încurcate, ți-o spun eu, ca avocat, nu fac testament, sau fac unul neștiut de nimeni, în favoarea câte unui șiret. Otilia ce treabă are? Noi, familia, dacă am fi mai energici, am putea lua măsuri, știi, sunt destule, debilitate mintală etcetera, etcetera, dar moșul e pezevenghi, G. Călinescu îl învață Otilia și-l ajută Pascalopol. Ascultă, spune drept, în fond
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar fi râs, dar acum nu vedea și nu auzea nimic, nimic. După surtuc Aglae îi trase pantalonii, de la capătul de jos, cum ai scutura un sac, și bătrânul apăru în niște nădragi largi de stambă colorată, legați jos, în lipsa șireturilor rupte, cu bucăți de sfoară. - Poftim, observă Aglae, cu reproș, uite ce-nseamnă săn-ai o femeie de ispravă în casă! Așa te îmbrăcai tu altădată? Otilia dibuise în dormitor și găsise o cămașă de noapte, de pânză țărănească grea, afară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]