523 matches
-
E Franța... M-am întors în Franța. După... după o viață întreagă.” 2 Ieșind din librărie, am traversat orașul și am pornit pe podul încremenit deasupra întinderii însorite a Garonnei. Îmi spuneam că, în filmele de altădată, exista un vechi șiretlic pentru a parcurge în câteva secunde mai mulți ani din viața eroilor. Acțiunea se întrerupea brusc și, pe fundalul negru, apărea o inscripție a cărei franchețe fără ocoloșuri îmi plăcuse întotdeauna: „Doi ani mai târziu”, sau „Au trecut trei ani
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de surpriză să fie total. În esență, umorul prevalează, deși se bazează pe un fel de quid-pro-quod tragicomic: turcul Iusuf crede că se ospătează dintr-o extrem de gustoasă pastramă, iar ovreiul Aron crede că poate îndeplini dorința răposatului, economisind prin șiretlic banii necesari pentru a transporta cadavrul acestuia. Ambii sunt convinși că ceea ce fac, deși este imoral, va găsi o rezolvare rezonabilă. Însă fatalitatea le dezvăluie ireparabilul ca formă involuntară de detabuizare prin canibalism și impietate filială. Dacă, în general, autorul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o stare de spirit meditativă, fie îndoiala în ce privește sensul real îl copleșește pe lector, fie încheierea retează așteptările și sporește de fapt pofta de lectură, de a continua comuniunea cu universul descoperit. În toate aceste cazuri, finalul deschis, prin felurite șiretlicuri, asigură supraviețuirea textului prin relectură. Autorul Desperado se asigură că lectorul nu numai că nu-l va uita, ci, în limita posibilului, nici nu-l va părăsi. Universul imaginat de autor este dezvăluit treptat. Lectorul e educat în spiritul unei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Autorul pretinde că opera respiră direct viață, că nu e operă / ficțiune ci real, și trebuie să avem răbdare cu textul, fiindcă războiul textului cu convențiile vechi e îndelungat și istovitor. Lectorul Desperado, scufundat până la beregată în intertextualitate și alte șiretlicuri la fel de rafinate, se apucă de noul volum cu o oarecare descurajare, veșnic repezit de autor, până când, brusc, se întâmplă o minune și lectura se preschimbă. Lectorul învață de la autor să sfideze, iar lectura Desperado devine incredulă (e oare adevăr sau
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
materie de convenții noi e o mai mare sofisticare și abstractizare. Pentru scriitori ca Burgess, Lessing, Fowles, Brownjohn, Bradbury, Gray, Lodge, Barnes, Ackroyd, Amis, Swift, Ishiguro, viața e pretextul, ficțiunea e jocul. Rădăcinile ficțiunii Desperado străpung Fluxul conștiinței, atingând toate șiretlicurile narative știute (și neștiute). Până acum, nu există epocă literară mai tehnicistă decât epoca Desperado. Autorul nu mai e mulțumit să fie altfel decât restul epocilor, el vrea să difere de: (1) ceilalți autori, (2) propriile lui cărți scrise mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado, prezentul e extrem de lent, iar viitorul aproape că nu contează. Puterea Desperado stă în trecut. Trecutul e un drog pentru prezent. Eroul rememorează, nu acționează în niciun fel: trecutul îl fascinează, și ca urmare el descoperă tot felul de șiretlicuri ale memoriei, pendulând între hazard (realism) și psihanaliză (fluxul conștiinței). Încântările amintirii se amestecă cu bucuria prezentului în Alexandria Quartet, unde intriga e esențială, dar guvernată de puterea trecutului de a ordona viitorul. Și prezentul lui John Fowles e o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
credibilitatea a supraviețuit în comunism datorită "șopârlelor", a ceea ce se citea printre rânduri, a șmecheriilor menite să păcălească cenzura. În ce privește "trucurile" Desperado, deci, autorii estici sunt chair mai bogați decât cei vestici, întrucât ei se zbăteau să supraviețuiască prin aceste șiretlicuri, pe când occidentalii căutau doar succesul de public de multe ori. Scriitorul comunist era dornic să străbată cât mai în profunzime și să stabilească o legătură trainică cu cititorul, cu care îndura umăr la umăr teroarea cruntă a tăcerii. Literatura este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
hipnotizator la circul Blackmore, unde era și când a cunoscut-o pe Cecilia. Edward Campion și Tim se revăd în Upper Harford, satul bunicilor Sinclair. Edward a luat locul tatălui lui, cu toate că e licențiat în filozofie. Tim învață și el șiretlicurile tatălui, renunțând la aplecarea către literatura engleză și muzică. Cade grav bolnav. Deși tatăl îi mărturisește că nu poate tămădui, îl vindecă de o boală misterioasă. Din generație în generație se transmit o povară dar și o cheie. Aflăm acum
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a textului. What goes around comes around (Ce trece vine) vrea să spună că vârsta poate fi dată înapoi și cel în vârstă poate fi iar tânăr, viața poate contrazice firea lucrurilor: cu toate că avem de-a face doar cu un șiretlic al autorului, aceasta e legea firii în acest volum. You have to be cruel to be kind ( Ca să fii bun trebuie să fii nemilos) prefigurează tema romanului, lagărele de concentrare. Textul lui Amis îi descrie pe medicii nemți (inclusiv pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
voi care știți adevărata istorie trebuie să comparați cele două realități, cea cronologică și cea mimată de roman (cronologia inversă). Cititorul știe precis că evreii au trecut de la viață la moarte și n-a mai urmat nimic: învierea e un șiretlic narativ, o ironie amară. Naratorul vrea să vorbească într-un fel numai al lui despre cruzimea Holocaustului și descrie comic tragedia, răsturnată, pentru a părea bunătate. Because I am a healer, everything I do heals (Fiindcă știu să vindec, tot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu durerea vie a victimelor lui. Autorii Desperado sunt extrem de iventivi în construirea suspansului. Romanele lor nu iau viitorul ca o așteptare și nici iubirea ca tipar, dar aceasta nu le face mai puțin atrăgătoare. Romancierul Desperado găsește negreșit un șiretlic să ne aducă cu respirația tăiată la ultima pagină a cărții. Martin Amis contează pe cunoașterea de către noi a istoriei reale. Dacă lectorul habar n-are de al Doilea Război Mondial și lagărele de concentrare, intriga și suspansul din Săgeata
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
amuzat scriind parodiile pe care le atribuie studenților lui Helen. Îi place lui Lodge să pună pălăria altui autor, să se joace cu uneltele acestuia. David Lodge e de fapt un colecționar de procedee. Romanul Thinks... e o demonstrație de șiretlicuri narative. Pentru autor e important ca lectorul să vadă jocul, nu să participe la intrigă. Jocul din acest roman s-ar putea numi "ghici cine gândește aici". Când Ralph, când Helen, când lectorul însuși, care se identifică cu fiecare erou
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
adevăratul mesager pare a fi Ralph Messenger / Mesager) e dovedit de această ultimă pagină, care ne spune exact cine cu cine rămâne. E o rezolvare prea simplă pentru un Desperado. În concluzie, triunghiurile amoroase (ori altcumva) nu sunt decât un șiretlic. Sensul ține mai degrabă de paralelismul dintre inteligență și computer. Helen (inteligența auctorială) se confruntă cu Messenger (inteligența artificială). Messenger cercetează gândirea din punct de vedere mecanic, dar ajunge de fapt extrem de aporape de tehnica Fluxului conștiinței, pe care o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spectaculoase și cu iz tragic dar adevărul este că, în felul lui tăcut, "mut", el e la fel de intens ca și Yeats. Intensitatea Desperado pe care o făurește poezia lui își ia ca unelte vorbele și intonațiile conversației de fiecare zi. Șiretlic e un poem fără rimă, care se bizuie numai pe ritm. Cu acest ritm alimentează Brownjohn suspansul intelectual al textului. Versul, ideea sunt curmate chiar în clipa când sunt pe punctul de a se deconsipra, de a se da de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fabulă, povestește ceva pe jumătate absurd, dar pe jumătate extrem de adevărat și foarte trist. Brownjohn e departe de a fi un poet optimist. Poezia lui e profund morală și, cu toate că nu acuză, e gravă și mereu pe gânduri. Descoperim în Șiretlic un copil care se joacă de-a v-ați ascunselea, fuge din copilărie pe când tovarășii lui de joacă încă-l mai caută și revine la ei după patruzeci de ani. Îmbătrâniți, în aceleași haine de copil (zdrențuite acum), ceilalți habar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ei după patruzeci de ani. Îmbătrâniți, în aceleași haine de copil (zdrențuite acum), ceilalți habar n-au de schimbarea din el. Poetul a trăit altfel, creația l-a modificat, i-a dat un sens pe care ei nu-l au. Șiretlicul e chiar poemul, care trece din jocul de copil în jocul creației. Pretextul concret jocul de-a v-ați ascunselea duce de fapt la o afirmare a împlinirii. Textul pare nostalgic, dar nu avem de-a face cu amintirea copilăriei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în jocul creației. Pretextul concret jocul de-a v-ați ascunselea duce de fapt la o afirmare a împlinirii. Textul pare nostalgic, dar nu avem de-a face cu amintirea copilăriei în poem, ci cu afirmarea ieșirii poetului din banal. Șiretlicul e descoperirea poeziei, care pune lumea în echilibru pentru poet, dar nu și pentru copiii uitați pe maidan. Aparenta nostalgie a vârstei pierdute se preschimbă în bucuria creației, care înfrânge vârsta, află cheia ascunsă. Sensul vieții este poezia. Martor ocular
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
s-o ocrotești, dar o sfărâmi în replici puse pe hârtie (vezi Talking It Over). Rezultă de aici ceea ce am numit emoția întârziată: o contradicție atât de incitantă încât relectura devine un sine qua non. O relectură care nu urmărește șiretlicuri de tehnică, ci se insinuează în sensibilitatea labirintică a autorului. Cât din ființa ta pui în aceste personaje? Există undeva în cărțile pe care le scrii referiri autobiografice? Unde? JB. Ei da, fiindcă la urma urmei viața noastră, a tuturor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai este la modă. Personaj de fantezie, care nu-i reflectă prin nimic pe servitorii secolului al XVIII-lea, este perceput ca o figură de convenție desuetă. "Au fost alungați din scenă valeții și subretele; nu mai pot fi văzute șiretlicurile lor ca resort al acțiunii. Lumea și-a dat seama că era ridicol să aduci pe scena teatrului prostiile strămoșilor noștri. Nu credem că minciuna și josnicia sunt în mod obligatoriu legate de condiția de servitor", scrie Louis-Sébastien Mercier în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nume de împrumut, inventând în întregime numele comedienei spaniole Clara Gazul, și chiar al traducătorului presupus că i-a adaptat opera în franceză, pe care-l botează ironic cu numele de Joseph L'Estrange. Puțini oameni au căzut pradă acestui șiretlic. 68 Henri III et sa cour. Piesele romantice ulterioare se bucură de o primire foarte variabilă, în anii 1830. Cele ale lui Musset nu trec de rampă. Premiera Nopții venețiene în 1830 este un eșec usturător. De aceea poetul întoarce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
creării omului. Conform deciziei lui Enlilxe "Enlil" - care Îi constrânge pe zei să Îi jure solidaritate deplină -, toți oamenii rebeli, fără nici o excepție, vor fi exterminați de apele potopului. Mai apoi Însă, Enkixe "Enki"/Ea, folosindu-se de unul dintre șiretlicurile sale, reușește să-l salveze pe eroul potopului, Împreună cu familia sa, pentru ca umanitatea să nu fie nimicită pentru totdeauna și să se salveze sămânța pentru reconstruirea ei. Eroul potopului mesopotamian poartă numele (epitetul) de Ziusudraxe "Ziusudra", „Viața cu zile multe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o parte, Aesir (prima și a doua funcție), de cealaltă parte, Vanir (moștenitori ai celei de-a treia funcții, cea economică). Tyrxe "Tyr" este reprezentat fără o mână. Tradiția povestește că, atunci când zeii au vrut să-l Înlănțuie printr-un șiretlic pe lupul Fenrirxe "Fenrir" - cel destinat să deschidă calea Catastrofei Finale -, acesta a cerut ca Tyr să-și pună mâna drept garanție Între colții săi; zeul i-a oferit de bunăvoie această garanție și, pentru interesul suprem al tuturor, l-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vaselor comerciale. Două zile mai târziu, primele trupe de infanterie anglo-franceze debarcau În Egipt. În acel moment, complotul a Început să se destrame. La 6 noiembrie, Dwight Eisenhower a fost reales președinte al Statelor Unite. Administrația de la Washington era furioasă din cauza șiretlicului anglo-francez și scandalizată de minciunile care i se serviseră despre intențiile reale ale aliaților săi: Londra și Parisul ignoraseră, atât În literă, cât și În spirit, Declarația Tripartită din 1950 prin care Marea Britanie, Franța și Statele Unite se obligau să acționeze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]