612 matches
-
fă-te comodă! Se cunoștea nivelul de educație după modul cum învârtea cuvintele, parcă-i poruncea! El aparținea altei civilizații însă acum nu mai conta nimic! Ploaia, înverșunată bătea ca o tobă îndrăcită pe plafonieră; furtuna se pornise; apa curgea șiroaie, drumul nu se mai distingea și totul era înecat în zăpada care se topea imediat. Avea senzația că mașina plutește pe o peliculă infinită de lichid. Dacă șoferul nu urmărea șoseaua atent exista riscul de a se împotmoli sau se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de pe teren și Îl arunci ca pe o suliță. Îți dai aere față de Rhona, dar ea zice: Nu Bruce... nu... În timp ce se duce până la buza unui obstacol de nisip. Apoi o răsună bubuitură pe cer, iar ploaia Începe să cadă șiroaie. După aia vezi o străfulgerare imensă, urmată de Încă o bubuitură. Apoi o auzi pe Rhona cum scoate un mic scheunat, aidoma unui cățeluș care a fost călcat pe lăbuță, te Întorci și vezi cum preț de o clipă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Ce trist este dealul Golgotei Când stai și-l privești în amurg, Vezi crucea, pe Isus, tâlharii, Șiroaie de sânge cum curg. Ce trist este dealul ce poartă În el toată dragostea Sa Chiar frica și lacrima lumii, Și viața ta și a mea. Ce trist este dealul jertfirii Ce trist, însă ce minunat, Păstrează-n el sfântă
Dealul Golgotha by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83331_a_84656]
-
atât de greu să-i oferi copilului tot ce-i trebuie... În toate vremurile s-au crescut greu copii. Vrei să-ți spun ce mi-a spus un călugăr? Că a visat-o și el pe Maica Domnului cu lacrimile șiroaie până în pământ de avorturile care se fac, împiedicând voia lui Dumnezeu de a facilita întruparea sufletelor. E o crimă ca oricare alta. Împiedici o viață. Și nu uita un lucru, poate nu știi, dar când un suflet vine pe lume
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
lasă... - Eu, Antoane, sânt... sânt blăs... dar, nuși isprăvi gândul și căzu ca într-un leșin. Pădurarul îngenunche la căpătâiul ei, și o mângâie pe păr, șoptindu-i... - Să trăiești și să fii sănătoasă... acu‟ lasă, Axinia. Lăcrimile îi curgeau șiroaie pe obraz. Cine ar fi recunoscut în omul codrilor, puternic, cu nervii tari, stăpâniți, care cu o lovitură de cuțit spinteca un mistreț, fără ca un nerv din făptura lui să tresară, ori, fără să clipească, ucidea un cerb... Cine ar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ce avea de făcut... Era o femeie mândră. Pășea dreaptă, ca o lumânare, cu opinci în picioare, cu grimea albă, strânsă pe frunte și înnodată sub bărbie. Uneori, privind-o, ți se părea că râde, dar pe obraz îi curgeau șiroaie de lacrimi. Era femeie împlinită, încă tânără și frumoasă, cu părul negru, lăsat pe spate într-o rasucitură, într-un coc gros, întins pe tâmple, lăsa dezvelită fruntea înaltă și alba, luminată de niște ochi castanii cu fire de aur
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în sobele cu olane, bătrânești, bubuia focul, și afară urlau vântul și lupii flămânzi, în jurul lui copiii stăteau cu gurile căscate, auzind de la el povestiri nemaiauzite... Într-una din seri, așa deodată, fără sa plângă, lacrimile începură să-i curgă șiroaie pe obraz. Gândul îl purtă în urmă cu ani mulți, mulți... când copiii lui erau mici și Frăsânica trăia. Cât de mult își îndrăgea copiii, dar, cât de mult îl îndrăgeau ei. Anton era cel mai răsărit dintre ei, urmau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cădeau peste copilăria me‟, multă vreme -, întunericul se lăsa asupra viitorului, tunete îmi băteau timpanele, ochii și obrajii îmi ardeau, buzele îmi tremurau a mânie dar și a neputință. Bătrânul tăcu o clipă și mai pufăi din țigară, apoi continuă.. Șiroaie de lacrimi, câteva zile, mi-au curs din ochi; frământările în pat noaptea cu vise pline de duhuri rele se țineau lanț, nu mai știam dacă trăiesc, dorm ori visez... dar, nu aveam de ales și m-am hotărât... ...Când
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ori pe zi, zumzetul inconfundabil al Romei, Piazza Navona, Fântâna Fluviilor, ceasul din piață, porumbeii, copiii alergând, terasa plină, abia de mai găsesc un singur loc la o masă, aș bea o cafea, Fântâna celor patru fluvii, apa coborând în șiroaie vesele, Nilul, Dunărea, Gangele, nu-mi amintesc cel de-al patrulea fluviu, îl întreb pe vecinul meu de masă, nu știe nici el, îi întreabă pe ceilalți din grupul său, habar n-au de cele patru fluvii, îl întreb pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Pe un postament de pietre acoperite de calcar se găsea un mic îngeraș de marmură, care părea să amintească de mesagerul iubirii, pentru că ținea într-o mînă un arc cu săgeți. În cealaltă mână avea o stropitoare, prin care țâșneau șiroaie de apă în lumina soarelui, sclipind și adunându-se în jurul postamentului. Odată cu apa, susurau și legendele, poveștile, istoriile, basmele... împrăștiindu-se în sus, pretutindeni, de jur împrejur, învăluind piața și alunecând pe străzi, spre orice direcție, prin oraș, aparent la
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Își macerează corpul; În pauză, se aud ca niște lovituri de berbec, bum-bum, bum-bum: A. se dă cu capul de zid; observ că are cap tare, câteva colege sar și o opresc; izbucnește Într-un plâns teribil, Îi curg lacrimi șiroaie, nu-i pasă de nimeni, nu se șterge, nu-și aranjează ținuta, nu se sinchisește de ce vor spune ceilalți colegi; nu mă uit la ea, nu mă apropii să-i spun să se liniștească, n-o văd. „Monstrul!“, o aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
necenzurat de nici o lege al rasei bărbătești. Mă simt deodată ridicol și aș vrea s-o iau la fugă, dar Îmi dau seama că nu mai pot să ies din joc. „Da.“ Se destinde și pe obraz lacrimile Îi curg șiroaie, fără să le poată opri, fără să se sinchisească de nimeni. E fericită, biata de ea. (duminică) Mă amuz să constat și eu că nu există nimic nou sub soare; totul a mai fost spus (bineînțeles, cu mici nuanțe), totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
citind, sub jetul plăcut de apa caldă pe care o lăsa să curgă la interval de câteva minute ca să mai împrospăteze apa din cadă. Nu-i păsa că mâinile i se încrețiseră, că pe frunte începuseră să i se scurgă șiroaie de transpirație sau că era de-a dreptul iresponsabilă față de mediului înconjurător. Ce mai contau toate astea când putea să stea întinsă acolo în prima zi din Anul Nou, după o noapte lungă și minunată, în care a băut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de pe moneda de zece lei. E hărmălaie mare. Trântesc porcul jos. Se zbate disperat În mâinile lor. Guiță sinistru a moarte și Îndurare. Măcelarul Mardare Îi Înfige cuțitul lung În gât și apasă adânc, În jos, spre inimă. Sângele curge șiroaie Într-un lighean. Lenuța tebecista vine iute cu o cană de tinichea. O umple cu sânge. Zbiară că este bun la T.B.C. și Îi dă și fetiței ei care a avut paralizie infantilă. Pe fetiță o cheamă Carolina. Nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și i-am aruncat cât colo. Apoi m-am întins pe pat așa cum eram. M-am cufundat într-o groapă de bitum și m-am trezit dimineața confuz, obosit deja. Am intrat sub duș. Italia aștepta un copil, apa curgea șiroaie, mi se prelingea pe piele și Italia aștepta un copil. Ce vom face acum? Eram gol în baia casei pe care o împărțeam cu soția mea, îmi săpuneam ciuful de păr pubian. Trebuia să mă gândesc în tihnă, dar alergam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
martirei în fața destinului implacabil. Căutai mâna Laurei. Plânsul ei îmi dădu puterea s-o conduc spre ușă, de unde am putut să-l mai văd pe Marcu, cum se izbește în cap cu o halbă care se sparge fărâme și cum șiroaie de sânge i se preling din coafura în neorânduială de-a lungul obrajilor, pe plastronul alb, ieșit din vesta larg răscroită, sub care se zărea cămașa lui de stambă colorată. Turbat, Marcu apucă un ciob al paharului și-l sparse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lor, câte unul mă întreabă cât de grele îmi sunt cozile. Pensionara de alături scoase, ca din somn, un țipăt slab. Scârțâitul intens se opri apoi deodată. Putui să deslușesc zornăitul pașilor împintenați, îndepărtându-se pe coridor. Priveam de la fereastră șiroaiele de sânge, reflectate pe asfaltul ud de felinarul roșu pironit la poarta casei. - Sărut mâna și zi-mi „bonjur”, mi se adresă domnișoara, îndreptându-mi cu degete tremurătoare cravata în neorânduială. - Duminică dimineața să nu vii niciodată, că sunt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se scurgă lin, aștept să moară Gloria, pentru ca, în sfârșit, să pot să plâng și eu cu lacrimi. Numai cine cunoaște plânsul mut cu ochii uscați poate să înțeleagă de ce vreau să plâng și eu o dată, cu obrajii scăldați în șiroaie nesfârșite. În primul și ultimul meu ceas, după moartea Gloriei voi coborî storurile și îngenuncheat în fața patului în care ne-am chinuit pentru greșelile noastre, voi săruta smerit chipul ei de sfântă. Mă voi înclina să-i umezesc buzele reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Rușinea mă înfuriase. — Da, cred că asta am crezut, a recunoscut el. Dar nu poți să dai vina pe mine, nu? Nu, am admis lăsând capul în piept. — Dar nu s-a întâmplat așa, nu? am zis. Lacrimile îmi curgeau șiroaie pe față. — M-am descurcat și fără tine. Și o să mă descurc foarte bine și în continuare. —Îmi dau seama, a spus el clătinând din cap și privind ușor amuzat la chipul meu ud și brăzdat de lacrimi. Of, prostuțo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de compasiune. Aproape că începusem și eu să plâng. Și-atunci am realizat că Helen nu plângea. Nenorocita râdea! Și-a râs și-a tot râs. —Tu și Adam, a zis ea clătinând din cap. Lacrimi de râs îi curgeau șiroaie pe obraji. —Ce rușine! — De ce? am întrebat-o enervată. Compasiunea și remușcările fuseseră rapid date uitării. — Ce e în neregulă cu mine? Nimic, a râs ea. Nimic. Dar ești așa de bătrână și... S-a oprit. Totul i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dumnezeu este P”. Și poetul pătrunde În ea cu nasul, invidiindu-și penisul. Se ivește o hermafrodită. Capătă blenoragie. Linge sînge, corectîndu-și astfel un grad, se pare accentuat, de anemie. O femeie ce stă deasupra lui Începe să saliveze-n șiroaie pînă pe muntele lui Venus, pare o cămilă. Artistul vede-o cocoșată. Dumnezeu e o șopîrlă cu limba lungă. Noi sîntem pe pămînt deoarece e vorba de o cantaridă. Nu mai pot să scriu. Orbesc. Însemnările de taină ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe Naema, care are un frate surdomut. De fapt bătrînelul nu făcuse altceva decît să scrie În numele ei o scrisoare americanului tată viitor, scrisoare peste care dă din greșeală soția Jenny, iar asta, de supărare, se masturbează și „orgasmul venea șiroaie”. Alfred se ducea la sinagogă și avea un prieten imaginar, pe Bilul, și Chicken Street este o stradă din capitala Afganistanului. Peste cîteva pagini, Jenny mai citește o dată scrisoarea de la Kabul și se lasă penetrată de avocat. Motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că se vinde ca realitatea, a condimentat ciulamaua cu cîteva imagini SUA, și ne-a oferit concluzia absolut inedită: afganii sînt primitivi. La o asemenea capodoperă, amplă ca un șpagat pe tavan, cititorul fără permis plînge de-i vine orgasmul șiroaie. * Amanda Sthers, Chicken Street, Editura Echinox, 2006. POVESTEA GELATINEI* În sfîrșit, o carte care mi-a plăcut. N-am mai citit SF de 35 de ani, și m-am simțit deodată copil, dar n-am mai găsit ursulețul. În viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Când - și dacă - ne vom exercita acest drept este cu totul altceva. Dar au trecut aproape nouăsprezece ore de când a expirat ultimatumul, insistă Paxman. Vreți să spuneți că încă nu aveți informații când va... — O, Doamne! Michael observă ceva: un șiroi de sânge se prelingea de pe o parte a canapelei pe pardoseală. Se uită prudent peste spetează și-l văzu pe Henry lungit cu fața-n jos pe canapea, cu un cuțit de tranșat ieșindu-i dintre omoplați. Phoebe îl urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
discursului lui în fața poporului american curând după ce primele bombardiere fusese lansate asupra Bagdadului. În urmă cu două ore, forțele aliate au lansat un atac asupra unor ținte militare din Irak și Kuweit. Atacurile continuă în timp ce vorbesc. Phoebe observă ceva: un șiroi de sânge se prelingea pe o parte a canapelei pe podea. Cele douăzeci și opt de țări care au trupe în Golf au epuizat toate eforturile de a ajunge la o rezoluție pașnică și nu au altă soluție decât de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]