618 matches
-
luat pe neașteptate, Stroeve rămase lipsit total de apărare. Te ducea cu gândul la o oaie speriată care aleargă de colo până colo fără nici o țintă. Era uimit la culme. În cele din urmă îi dădură lacrimile, care-i curseră șiroaie pe obraji. Și lucrul cel mai grav era că deși Strickland îți stârnea ura și spectacolul era îngrozitor, nu puteai totuși să nu râzi. Dirk Stroeve era una dintre acei nefericiți ale căror emoții sunt ridicole chiar atunci când sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-o? — Nu. Refuză să vorbească. Stă întinsă pe spate și nu scoate un cuvânt. Uneori nu se mișcă ceasuri întregi, dar plânge neîncetat. Are perna complet udă. E prea slăbită ca să folosească batista și lacrimile îi curg pur și simplu șiroaie pe obraz. Parcă mi s-a frânt inima. În clipa aceea aș fi fost în stare să-l ucid pe Strickland și știam că îmi tremura glasul când mi-am luat rămas-bun de la infirmieră. L-am găsit pe Dirk așteptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
l-a răsucit de-a lungul șerhacului. Tânărul simțind cum părul de pe cap îl chinuie, a țipat animalic de nervi combinată cu durerea insuportabilă, a dat drumul Adelei și a prins șerhacul cu putere, deși sângele îi curgea din mâini șiroaie. Angela a slobozit șerhacul și a apucat-o pe Adela ajutând-o să urce pe calul ei, a dat bice calului pentru a scăpa de la încăierare. -Blestemată fie-ți sămânța, sălbatecule! a zis Verona care a venit să dea ajutor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
conceput: cu tăișul care nu i se tocește niciodată! Toate aceste motive, adunate cu meșteșug laolaltă și împletite cum nu se putea mai bine în conștiința lui Eugen, îl făceau să-și dea deseori frâu liber gândurilor, care îi curgeau șiroaie prin minte și doar în care se mai putea acum încrede pe deplin. Își spunea: „Sunt un individualist, dintotdeauna am fost așa. Niciodată nu le-am spus și nici n-am să le spun acelor profani ce anume îmi provoacă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și morală, ce îl determina să mediteze adânc, într-o mare încordare a forțelor sale spirituale, asupra a ceea ce avea de făcut în continuare. Grea misiune! Iar astfel, după un răstimp de intensă trăire a vieții lui interioare, înțesat de șiroaie de cugetări și de reculegeri dese din cale-afară, ajunsese, în cele din urmă, la concluzia că sinuciderea îi este mai apropiată sufletului său decât îi este Biserica; astfel, tot reflectând la acest lucru, se gândi să se omoare prin spânzurare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vorbește în conștiință și îi pune cu asprime frână, oprindu-l din drumul său. Avea o mare senzație de înecăciune crescândă. Ochii i se bulbucară, o sudoare rece îi acoperi numaidecât tot trupul, iar lacrimile începură a i se prelinge șiroaie pe obrajii descărnați, țepoși și palizi. Nu putea să-și ducă planul până la capăt, era limpede asta. Intențiile sale se spulberaseră într-o singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o secundă, sau un șir de veacuri - nu-și dădeau seama. Sufletul copilei rătăci un oarecare răstimp în neant, după care coborî înapoi în pieptu-i rotund și molatic, iar înlănțuirea unitară a buzelor lor pieri... Speriată de ceea ce tocmai făcuse, șiroaie de lacrimi începură a se scurge de pe obrajii fragezi de floare primăvăratică ai fetei, în spatele cărora pendulau sentimente prea amestecate, cu neputință de deslușit. Într-o clipă, fata o luă repede la fugă și se făcu nevăzută - fără indicii, fără
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de scârbă, se duse și se refugie în camera lui și, învolburat de tot soiul de gânduri întunecate, de energii negative și cu pieptul greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi de lacrimi; avea mereu obsesia trecutului, căci i se perindau prin minte mereu, una după alta, numeroase trăiri ale lui din trecut: „Afurisită viață! Mizerabilă lume!, își zicea el dezgustat. Da, într-adevăr, nu-mi plac deloc, nici una, nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cuprinse capul lui Hanbei, astfel că sângele care șiroia acum îi înroși poala și pieptul. — Hanbei! Hanbei! Mă lași singur? Pleci numai tu? Ce-am să mă fac pe câmpul de luptă, fără tine, de-acum încolo? strigă el, vărsând șiroaie de lacrimi, fără să-i mai pese de aparențe sau de reputație. Capul alb la față al lui Hanbei zăcea inert, pe genunchii lui Hideyoshi. Nu, de-acum încolo, nu mai trebuie să-ți faci nici o grijă. Cei născuți dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de febră. Ce căldură, Sebei, comentă Ukon. — Da, și nu bate pic de vânt. Evident, amândoi erau echipați complet în armuri. Chiar dacă armurile moderne deveniseră mai ușoare și mai flexibile, nu încăpea nici o îndoială că, pe sub pieptare, sudoarea le curgea șiroaie. Sebei își deschise evantaiul, începând să-și facă vânt. Apoi, pentru a arăta că nu-i erau inferiori în grad lui Hideyoshi, amândoi se mutară ostentativ pe locurile rezervate oamenilor de cel mai înalt rang. Chiar atunci, un strigăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Doamna Mușat stătea în spatele lui și aștepta în picioare. Hai, Rareș. Citește până la capăt. Ai de învățat. Sper. ... Ia un spic, îl freacă între palme și încearcă cu dinții rezistența bobului de grâu. S-a apucat de lucru. Sudoarea curge șiroaie pe zbârcita lui față. Lucrează ne'ncetat cu mai mult avânt... S-așază într-o rână în iarbă, pufăie din lulea și gândurile îl fură și-l duc în trecut. Pământul care-i aparține lui acum era al lui Conu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
această fântânâ până nu-mi pierd cunoștința. Am trăit ca un păcătos, dar nu vreau să rămân departe de Dumnezeu și-n moarte. Fie ca acela care a mântuit lumea să mă mântuie și pe mine! Spunând acestea, lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii acestui rege care fusese atât de măreț și de sălbatec. Roland a descălecat repede lângă fântână unde-l așeză pe o lespede de marmură; plânse cu el și gândul i-a zburat la...fratele Trandafoli, de la Pontul Euxin
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
respire, de teamă să nu se trădeze. Cavalerul s-a trântit pe malul înflorit și lăsându-și capul pe cotul mâinii a căzut în visare. Apoi a prins a se jelui cu glas tare și suspine adânci. Lacrimile-i curgeau șiroaie pe obraji, iar pieptul său părea mistuit de un foc ascuns. -Oh, crudă soartă! - exclamă el. - Alții triumfă și eu sufăr! De o mie de ori mai bine moartea decât să îndur un lanț atât de rușinos și de apăsător
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu era de loc pusă pe așa ceva. Dorind să cunoască numele vrăjitorului și cu ce scop ridicase el cu atâta meșteșug această fortăreață cu neputință de cucerit, ea i-a poruncit să vorbească. Vai! Răspunse vrăjitorul cu lacrimile curgându-I șiroaie pe obraji, nu pentru a ascundwe prăzi și nici cu vreun alt gând vinovat, ci numai pentru a apăra viața unui tânăr cavaler pentru care nutresc o mare dragoste, deoarece meșteșugul mewu mi-a arătat că e sortit să se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ca el să fi pus mingea acolo unde nu o mai puteam ajunge. Am schimbat terenurile. Nu i-am întâlnit ochii. Speram să nu-mi aud horcăitul cu care înghițeam aerul. Speram că nu simte mirosul - speram că nu vede șiroaiele de sudoare care îmi brăzdau fața ca un abur fierbinte. În timp ce îmi ocupam locul în teren, mi-am ridicat privirea spre asistența aflată în acvariul de sus. Zâmbea. Primul meu serviciu s-a înfipt în fileu, la doar câțiva centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
două stewardese și-un steward. Când m-am întors, am văzut că Vaughan ținea în mâna făcută căuș sânul drept al soției mele. Am înaintat încet în tunelul gol, concentrându-mă asupra comenzilor. De pe rolurile nemișcate din fața mea curgeau ultimele șiroaie de lichid. Am coborât geamul și m-am căutat în buzunare după monede. Meridianul rotofei al sânului lui Catherine stătea adăpostit în mâna lui Vaughan, cu sfârcul umflat între degetele sale, pregătit parcă să hrănească un pluton de guri masculine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un singur glob. În clipa orgasmului lui, icnetele lui Catherine fură înghițite de vâjâitul angrenajului de spălat. Cadrul metalic de susținere se retrase în poziția de start. Mașinăria se închise singură. Rolele atârnau flasce în fața sticlei curate a parbrizului. Ultimele șiroaie de apă cu detergent se scurgeau prin întunecimea gurilor de drenaj. Aspirând aerul printre buzele cicatrizate, Vaughan se lăsă epuizat pe spate, uitându-se la Catherine cu ochi confuzi. O privi cum își trage în lături coapsa stângă prinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vocea tremurândă și gâtuită de durere începu să-i șoptească: - Iubirea mea, ce-o să mă fac eu fără tine, fără dragostea ta? Tu îmi dădeai putere de a trăi, de a merge mai departe! Și lacrimile începură să-i curgă șiroaie. Îi tremurau picioarele. Se uita la el și nu mai contenea cu plânsul. George era îmbrăcat în costumul pe care trebuia să-l poarte la logodnă. Era așa de frumos, parcă dormea! O femeie o luă ușor de mână și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
sprijinul, vrem să te vedem la casa ta, fericită. - Nu sunt încă pregătită! Cred că nu aș mai putea să iubesc pe altcineva. George este încă în sufletul meu, în toți porii trupului meu. Și lacrimile începură să-i curgă șiroaie. Geta o îmbrățișă având și ea lacrimi în ochi. Apoi schimbară vorba, trecând la alte subiecte de discuție. Frusina se gândi până la urmă să meargă măcar la repetițiile care începeau în toamnă, la dansurile populare, poate, această schimbare s-
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
vis în care să zbor mi-aș dori Și aș vrea să pot vedea adeseori Nu falsitate, nu actori Ci mulți oameni doritori De-adevăr. Zburător În mintea mea lucruri ciudate se petrec: Ca un cântec suav Gândurile îmi curg șiroaie În fața mea doi ochi albaștri se găsesc Aducând cu ei o ploaie de fericire Sunt tandri și buni. Și m-atrag înspre ei Dar nu-nțeleg cum de sunt capabili Să mă prindă-n vâltorile lor. Toamna mea Toamna, dulce
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
afund în mii de stări Și-mi scriu tăcerea-n versuri A unei vechi chemări. De ce-aș fi eu de vină? Când tu nimic n-ai zis A bolții luna plină Mi-e martoră în scris. Degeaba-mi curg șiroaie Acele lacrimi reci Și-mi ard cu o văpaie Acele zile seci. Pe-a cerului lumină Tăcerea nopții zace Cu ce-aș fi fost de vina? Când lumea-n mine tace. Chemare... Rămâi aici sau pleci de tot? Mi-am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care se ivea două inițiale: LK, Loïc Kermeur. Durerea se făcu simțită, mai puternică decît orice. Oferindu-și obrazul ploii dese a dușului, Marie se lăsă În voia acesteia și plînse ca și cum din Întreg corpul ei ar fi curs lacrimi șiroaie. Cu capul tot greu, cu ochii obosiți, Marie Își regăsi totuși brusc Întreaga acuitate de spirit, căci o amintire tocmai se ivise În mintea ei. CÎnd Jeanne, cu abia cîțiva ani În urmă, hotărîse să renoveze casa familiei, făcuse curățenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în sare, iar eu râdeam, ferindu-mi capul de lovituri, dar de fiecare dată două femei mă apucau de urechi și mă întorceau cu fața către vrăjitor, nu-i vedeam decât ochii pătrați, și râdeam, râdeam întruna, cu sângele curgând șiroaie. Dintr-o dată s-au oprit, tăceau, nu vorbeam decât eu, toate începeau să mi se învălmășească în cap, apoi m-au ridicat, m-au silit să mă uit la idol, și n-am mai râs. Știam că mă închinaseră lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
înfățișându-i ofranda de bun venit. Ieșiră din grădină, străbătură mai multe străzi noroioase și ajunseră în piața publică plină de gropi, care părea și mai mare din pricina caselor scunde aflate jur-împrejur. Deși ploaia nu se întețise, apa curgea acum șiroaie pe tencuiala zidurilor. Prin văzduhul spongios, vuietul fluviului și al copacilor ajungea, înăbușit, până la ei. Înaintau cot la cot, d'Arrast, călcând greoi, bucătarul, cu pasul hotărât și elastic. Acesta ridica din când în când capul și surâdea către tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să-ți treacă dă lucarnă. Cad flori, cât ochii tăi dă mari, dă prea vad cerul lor topit care să-ntoarnă spre bustul meu, cu prelungiri dă marnă, pe-aleea cu vedere la șosea... Mă smulg și vin, prin turme dă șiroaie păscând la păsări mari cu zborul dalb ce-acoperă pământul și-l îndoaie sub apăsarea lor. Ferit dă galb, te strig și bat, să-ți intru, în odaie, că uite, am ajuns, târziu. Și alb... Cândva, aproape, colindul ... De-o să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]