729 matches
-
de tipar, la propunerea mea, Laura? întrebă Iustin, extrem de sobru, după ce Laura îi șterse lacrimile și reașeză ochelarii. - Of, mărite Doamne!! Da, Tinule! Da! răspunse Laura, repezindu-se să-i strângă în brațe pe amândoi, bărbat și copilă, cu lacrimile șiroindu-i pe obraji. Iuliana o trase discret pe Mariana de mână și ieșiră împreună. - Știți, doamnă? Mă gândesc că a sosit momentul să-mi strâng lucrurile... Trebuie să pregătesc de îndată două căsătorii, nu una... Haideți să mă ajutați, vă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu aș putea, pentru că îmi amintesc foarte puține lucruri după acea a treia sticlă de șampanie. Apa curge, desigur, pentru că nu vreau să mă audă Adam vomitând. Broboane de sudoare mi se adună pe față și gât, iar lacrimile îmi șiroiesc pe față. Stomacul meu regurgitează și mă simt groaznic. De ce sunt pedepsită? De ce am ajuns să mă îmbăt așa de tare? Adam o să mă creadă o fufă beată și fără principii. O să mă creadă genul de femeie care se culcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
învăluită de praful ce se iscase în urma autobuzului, așa de dens că-i împiedica vederea, nici n-o mai putuse privi pentru ultima oară, în imaginația lui ea pierise luată de vârtejul pulberii. Dispăruse în norul de praf, cu ochii șiroind de lacrimi, urma să dea piept cu gura satului dar atunci, în desimea prafului nu se gândise la asta. Niciodată în viața lui nu se mai repetase o poveste de iubire la fel de simplă și de tulburătoare. Niciodată frumusețea și iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reveni în memorie, se ridică deasupra, ca uleiul, imprecisa amenințare din vorba profesorului Alexe: lichea sictirită. Dar apoi, adâncită între pernele mașinii își neglijă îndoiala. Treceau un pod, ea numără în gând pilonii, privi în jos către firul de apă șiroind domol între malurile nisipoase. Fusese o vară secetoasă. Plopii din luncă aveau o culoare gălbui-cenușie. Pe Fana au găsit-o în curte, citea o carte sub un umbrar de vie. A sărit din șezlong sprintenă, toată numai zâmbete. Ce surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
arăta net împotrivă, o vor copleși cu o droaie de argumente menite să-i clatine încrederea, îi vor demonstra cu cruzime absurditatea acestei întreprinderi... Era deja prea târziu, mama și fiul deja sunau la ușă, veseli, gălăgioși, de pe umbrelele lor șiroia apa. Fiecare în felul lui căuta să-și ascundă stinghereala. Înainte de a porni la drum, au acceptat să bea o cafea la Carmina. Poate se mai domolește amarnica asta de ploaie, a spus Sidonia și, în rochia ei foarte simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
însăși. Ce drum cotit îmi aleg, își spuse când ar fi mai simplu să-mi găsesc rezolvarea prin mine. Nu-i venea să se urnească de pe bancă, să urce în camera pustie, să se ducă la duș și, cu apa șiroind zgomotos, să-și spună: o altă zi trecută... Am îmbrăcat rochia carmin, cu fluturele brodat pe umărul stâng. Când am coborât scările arătam ca o flacără. Mă simțeam ușoară, vie, puțin emoționată. Parcă porneam către o lume necunoscută. El mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
altuia jetul de apă fierbinte i-a spus: Ce, ți-ai amintit, între timp, că de fapt nu ești chiar așa de despărțită și te-au cuprins remușcările? Nici măcar nu se străduia să-și ascundă cinismul. Ea tăcea, apa îi șiroia pe față, ținea pleoapele strânse, gura întredeschisă. -Ba chiar sunt despărțită, i-a răspuns cu seriozitate după ce i-a înmânat dușul și a început să se săpunească. Dar cred că ceva nu funcționează normal la mine. El ridică enervat umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
colț, cu ochii la ușă. Nici nu și-a dat seama. Gazetarul Homosexual Ascuns a țâșnit de pe scaunul lui și s-a năpustit În colț cu carafa În mână. În clipa imediat următoare scenaristul zăcea pe jos, iar sângele Îi șiroia pe frunte. Tamponându-și capul cu un șervet Însângerat, ca o victimă de război, s-a holbat mai Întâi la gazetar, apoi la caricaturist, apoi Într-o parte. Însă la urma urmei, Café Kundera e o cafenea comfortabilă, Îngrozitor de intelectuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Și Încă un șoz. Alaltăieri, În vila dă pă Arroyo, slujitoru În livrea m-a poftit Într-un salonaș cu un Figari, adevărat salon dă dans, și Tejerina m-a orbit pă loc cu farurile iei gagioale dân care lăcrăma șiroi. Mi-a zis că, oricât s-ar da cu capu dă pereții din living, nu poa să să prindă ce iera și că uneori să credea pă puntu să-și piarză mințile. Simțea că o Învăluia ura la femeia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca linia unei pensule subțiri, în alb, așa cum numai copacul japonez știe să o facă, imitând gestul cel simplu al bătrânului caligraf. Japonezele se odihnesc. Alături, Olga se ridică din abur, cu expansivitatea ei de copil bosumflat, pășește pe margine, șiroind, și cu un strigăt victorios, răgușit, se aruncă în peretele de zăpadă, ca o crucificată. Trupul ei fierbinte, de femeie tânără, zveltă, cu rotunjimi de tătăroaică, pentru că de acolo vine ea, din stepe cazace, a mușcat din zidul de gheață
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
i se părea nesfârșită, aducătoare a potopului ce va pune capăt lumii. Din patul-ei-leagăn vedea marginea de sus a ferestrei sau, dacă ridica mai mult capul, făcându-și perna ghemotoc sub ceafă, întreaga fereastră ușor aburită, cu dâre subțiri, neregulate, șiroind, schimbătoare mereu, de sus până jos, ori stropi grei zdrobindu-se în pulbere de picuri ca niște păsări bete izbite într-un perete de stâncă, cerul jos și întunecat, închis, ermetic și străin, apăsând cu indiferență lucrurile, apăsând-o. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
imprimat pe o latură - era vorba de o companie britanică, Dunlop. Camionul se aplecă Într-o parte sprijinindu-se pe arcurile lui slabe. Undeva, În spatele lui, un trup se rostogoli pe podeaua camionului, dar Jim era fascinat de apa care șiroia peste capacul zimțat al butucului, țîșnind prin roată precum jetul unei fîntîni secrete. — La stînga... la stînga...! Strigă Jim, dar soldatul de lîngă parapetul din spate urla deja cuprins de agitație. Cu un oftat obosit, șoferul japonez trase frîna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe chei, lîngă magaziile În ruină. O sută de prizonieri rămăseseră În urmă, pe drumul pietruit prea obosiți să continue și resemnați față de orice viitor le pregătiseră japonezii. Stăteau În ploaie, sub taluzul căii ferate, urmăriți de soldații cu pelerinele șiroind. CÎnd coloana deținuților porni, Jim Își dădu seama că un sfert din deținuții care plecaseră din Lunghua În acea dimineață rămăseseră pe drum. Chiar Înainte de a ajunge la porțile docurilor, cîțiva prizonieri se Întoarseră. Un scoțian mai În vîrstă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nimic nu ești. MI-E DRAG CODRUL ȘI-L IUBESC Iubesc codrul că-i fălos, Mi-e drag codrul că- i umbros, Toate câte-n el domnesc Testament e strămoșesc. Multe-n el sunt așezate, Flori și păsările toate, Râuri șiroind agale Trec neobosite-n vale. Mi-e drag codrul când foșnește, Cerul prin el se zărește, Toate-mi par că îmi vorbesc, Codrul, leagăn strămoșesc. Mi-e drag codrul când adie, Iar când plouă toate - învie, Oxigenul lumii este Vitamină
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
voit prelungite în unda lor de parfum. În jurul cortului se perindau mereu colindătorii, flăcăi și fete, bărbați și femei veniți tocmai de pe moșiile lui Nicolae. Veniseră și elevii de la colegiul Sfântul Sava, conduși de un tânăr dascăl muzicos, cu pletele șiroind de zăpadă topită. Slugile cărau mereu coșuri pline de covrigi, colaci, poale-n brâu, mere și nuci. Bucătăresele aduceau alte și alte căni cu vin îndulcit, parfumat cu scoțișoară, și țuică fiartă cu boabe de piper. Cortul aproape se umpluse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nici măcar chestiile diplomatice cu mult mai explicite decât asta, nu sesiză deloc nuanța amenințătoare și făcu greșeala să-l împingă spre marginea biroului. Mușcătura lui Bichon fu pe cât de fulgerătoare, pe atât de profundă. Contele scoase un urlet teribil. Sângele șiroia din mâna lui și curgea de acum pe birou, peste călimara din cristal, peste nisiparniță, peste cutia cu pene de scris... Și ce pete, ce pete înspăimântătoare peste impecabilele coli ministeriale!... Toinette, care mersese foarte departe și tocmai atinsese puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
abia perceptibil din pricina ploii. Abia la a patra tură, Logan Îi spuse lui Watson să parcheze mașina În stradă În fața imobilului lui Chalmers. Watson sări afară În noaptea umedă și lipăi prin bălțile dintre două mașini spre trotuar, cu ploaia șiroindu-i pe pălăria pleoștită. Logan o urmă, Înjurând de mama focului din cauza unei băltoace care Îi Înghițise pantoful. Înotă la rândul său prin băltoace până la ușa blocului: o placă de lemn maro fără ornamente așezată sub o arhitravă lucrată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În ploaia Înghețată. Mormăind, agentul Îl urmă. Ajunseră la Volvo chiar când Nicholson cobora, strângând două pungi de plastic. Se albi la față când Îl văzu pe Logan. — Bună ziua, domnule Nicholson. Logan schiță un zâmbet forțat, chiar dacă apa rece Îi șiroia pe gât În jos, udându-i gulerul de la cămașă. — Vă supărați dacă ne uităm În pungi? — Pungi? Ploaia sclipea pe capul ras al lui Duncan Nicholson, scurgându-se de pe el la fel ca transpirația nervoasă. Își ascunse pungile la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fund pentru tot restul vieții tale mizerabile. Poți să stai-aici și să minți cât vrei. O să vorbesc cu Procurorul. Îi dau tot ce trebuie ca să-ți poată pune pielea-n băț. Interogatoriu Încheiat la... Am alunecat! Lui Nicholson Îi șiroiau lacrimile, iar panica i se citea clar În ochi. Vă rog! Am alunecat! Logan oftă. — Ne-ai zis deja chestia asta. Ce căutai acolo? — Eu... eu eram la treabă. Nicholson privi În ochii lui Logan, iar Logan știu că Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
peste marginea pleoapei și În jos pe obraz. O șterse cu dosul palmei. — S-a supărat și a țipat și mai tare... Apoi a zis că o meritam. Că era numai vina mea! Nu se mai Întoarce niciodată... Cu lacrimile șiroindu-i pe față, Își abandonă căruciorul și fugi. Logan o privi cum dispare printre niște uși duble și oftă. Agenta Watson stătea În sala de așteptare, cu capul dat pe spate și un ghemotoc de hârtie igienică pus pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fața. Geordie a zis că trebuie să fie, știți voi, Încă virgină. Fața lui Logan se strâmbă de scârbă. — Așa că ai pus-o să ți-o sugă? — A fost ideea lui Geordie! El m-a pus s-o fac! Lacrimile șiroiră pe fața lui Cameron. Doar o dată. Am făcut-o doar o dată. Când a venit moșul. Îl bătea pe Geordie și eu am Încercat să-l opresc. Apoi a intrat fata și s-a apucat să zică lucrurile alea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Aceștia vor fi cei mai frumoși ani din viața lui“. Urmau apoi imagini condensate ale copilăriei, reduse, ca să spun așa, la semne ideografice: numele Învățătorului, ale colegilor, „cei mai frumoși ani“ ai băiețelului În succesiunea anotimpurilor; chipul radios pe care șiroiau picăturile de ploaie, scalda la rîu, datul cu săniuța pe dîmbul troienit, vînătoarea de păstrăvi, ca apoi imediat - sau În același timp, dacă așa ceva este posibil - Întoarcerea ostașilor de pe cîmpurile de luptă europene, bidonul din mînuțele băiețelului, masca de gaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de culoare, a tăiat-o printr-o pădurice... și s-a rătăcit definitiv. O furtună care trecea pe acolo s-a hotărât să izbucnească și, spre marea lui supărare, cerul s-a smolit dintr-o dată, iar ploaia a Început să șiroiască printre copacii deveniți brusc fantomatici și amăgitori. Tunetul se rostogolea cu bubuituri amenințătoare de-a lungul văii și se risipea printre copaci În salve intermitente. Amory a Înaintat orbește, Împiedicându-se și căutând o ieșire. În cele din urmă, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-i faza? — Nu. — Dar ai mai lucrat pentru Mickey? Buzz o văzu pe Lucy Whitehall stând pe canapea și întinzând mâna spre unul din radiourile furate, doar ca să se țină de ceva. Avea fața roșie ca sfecla și rimelul îi șiroia pe amândoi obrajii. — Sigur că da. Nici lui Mickey nu-i place de domnul Sifakis? Audrey pufni în râs. — Mickey știe să recunoască un gunoi când îl vede. Asta-i sigur. Cum te cheamă? — Turner Meeks. — Buzz Meeks? — Exact. Domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
se întoarse la brigadă, încercând să găsească unele răspunsuri în colțul lui delimitat de paravane, în vreme ce alți trei detectivi, cu cel puțin zece ani mai în vârstă decât el, băteau la mașina de scris sau sporovăiau la telefon, iar zgomotul șiroia spre el din toate părțile, domolindu-se apoi într-o curgere estompată, care nu mai era nici măcar un zgomot. Fotografia mărită, de pușcăriaș, a lui Harlan „Buddy” Jastrow, ucigașul cu toporul din conitatul Kern și motivul pentru care se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]