1,536 matches
-
că vă serviți uneori vecinii gratuit. Era vorba despre Panaitescu, Grigore Popa și Valerica Scurtu. O mică gafa. Când și-a dat seama ― intuise trucul ― era târziu. Mi-am amintit totodată că-n odaia dumneavoastră m-a izbit prezența unui șnur metalic. Singur nu însemna nimic, dar, atașat la câteva piese și o lampă puternică, devenea o bormașină. Totodată, din șifonier nu vă lipseau lucrurile necesare plecării în concediu. Deci în valiză ați pus nu hainele, ci tot instrumentarul pe care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o să mai trimit pe nimeni la tine, niciodată. SÎnt la Ella, Învățăm Împreună. — Luna istoriei negrilor. Succes, strigă Wakefield după ea. Paradisul, se dovedește, este doar temporar. Sandina Îi Înmînează un săpun Înfășurat În frunză de bananier, legat cu un șnur roșu de mătase. — Săpun fin de eucalipt și ovăz, făcut de mînă de cea mai bună prietenă a mea. Wakefield Îi sărută mîna și strecoară săpunul În buzunar. Oh, ce noroc pe tine, Diavole! Drumul pe care apucă Wakefield plecînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
spre grupul de oameni de la capătul cheiului, veniți să-i întâmpine pe noii sosiți, sunetul instrumentelor de suflat le-a trecut iar pe la urechi și când s-au apropiat, au constatat că era fanfara poliției - cu uniformele lor bleumarin cu șnururi albe la epoleți. Erau așezați pe două rânduri și cântau marșul „Kuwai-gawa“. — Ce de lume! Până și Takamori părea surprins. Apoi îi reținu privirea ceva din fața grupului. — Tomoe, privește acolo! Unei tinere, cu siguranță actriță, îmbrăcată după ultima modă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o parte, ca și cum nu era cu cei doi. Gaston îl asculta pe Takamori, care îi explica cum se mănâncă sushi când, brusc, și-a băgat mâna în sacul său de voiaj și a scos o bucată de pânză albă cu șnururi lungi la capete. Mi l-a dat un marinar pe nume Tanaka, de pe un vapor din Marsilia, spuse el mândru, cu o voce puternică. Toți ochii din restaurant s-au îndreptat spre el. Gaston a început să-și lege șnururile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
șnururi lungi la capete. Mi l-a dat un marinar pe nume Tanaka, de pe un vapor din Marsilia, spuse el mândru, cu o voce puternică. Toți ochii din restaurant s-au îndreptat spre el. Gaston a început să-și lege șnururile în jurul gâtului. — Trebuie să folosesc acest șervet japonez când mănânc sushi, spuse el cu un zâmbet inocent. Tomoe și Takamori au fost singurii care nu au izbucnit în râs. Ceea ce își legase Gaston în jurul gâtului nu era altceva decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
recunoaștere. Tânărul marinar Tanaka i-a arătat, cu multă răbdare, vaporul, apoi l-a poftit la el în cabină și l-a servit cu prune murate, plante de mare și prăjiturele japoneze. De hublou atârna o pânză albă, lungă, cu șnururi la capete. Proaspăt spălată, fusese agățată acolo la uscat. — Ce este aceea? întrebă Gaston, ros de o curiozitate nesățioasă pentru tot ce era japonez. Tânărul marinar, jenat să-i spună adevărul, dar trebuind totuși să-i dea o explicație, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
coaste. Caca merde pipi. — A, e străin, spuse polițistul, devenind și mai rezervat. — Poftim! Gaston i-a întins polițistului pânza albă pe care o strângea în mână. Gestul a fost neașteptat. Acesta, buimăcit, a desfăcut-o și a văzut două șnururi albe atârnând. Era fâșia de pânză - fundoshi - pe care o poartă unii bărbați în loc de chiloți. Endō îi ceru scuze polițistului, zâmbind. — Străinul acesta a băut cam mult. Are umor, nu glumă... Putem pleca? — Bine. Dați-i drumul, le făcu semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care stătea pe burtă și citea cu atenție articolul. — Nu crezi că-i vorba de Gaston? întrebă ea. — Ia stai!... Luni seara? — Alaltăieri. Din articol reieșea că străinul era într-un Ford, cu doi japonezi. — Fâșia aceea de pânză cu șnururi! Ții minte în ce situație ne-a pus la restaurantul cu sushi? Mă rog... nu contează. — O fi în pericol? Poate a vrut să ne transmită un mesaj prin fundoshi. Takamori sări din pat. — Plec chiar acum. Unde te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
acasă bagajul, adică un sac vechi din molton. Poate... Au stabilit să vină polițistul la Takamori acasă în seara următoare ca să se uite prin lucrurile lui Gaston. Polițistul, pe care Takamori și Tomoe îl cunoșteau de-acum, a desfăcut, stângaci, șnururile sacului lui Gaston, în prezența lor. Era probabil mai îndemânatic la karate decât la asemenea îndeletniciri. A scos din sac cămăși și lenjerie de corp, toate cârpite, un aparat de ras ruginit, o jachetă, prosoape; apoi o carte de cântece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să se ascundă sub ferestre, nu ajunsese la timp pentru a-i spune că venise doar ca să vorbească, doar pentru a lămuri ceva, căci ea nu voia să-i vorbească și nu-i Îngăduise nici măcar un cuvânt. Se prinse de șnur și făcu să cadă, cu zgomot, jaluzelele. a cincea oră Emma se băgă În pat. Trase de pătura care, În timpul zbuciumului ei nocturn, ajunsese pe partea mamei și, pentru câteva clipe - cu ochii pe cifrele fosforescente ale ceasului -, speră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi reflectat culoarea de-a lungul unei raze. Se uitase un timp, apoi continuase să se gândească la ale lui, fără să mai dea vreo importanță firicelului de lumină, subțirel cam cât o coadă de cireașă, verde-strălucitor. Apoi văzuse cum șnurul se unduiește spre el. Înainta lent, ca un cordon fin, lung, poate de cinci metri. În dreptul lui s-a oprit brusc, apoi s-a aruncat fulgerător. A intrat prin vena care pulsa pe gâtul încordat și a pătruns cu bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
păruse lui Zogru, așa că din câțiva pași ajunsese în poarta mănăstirii. Acum bătea nebunește, iar Zogru o vedea de departe, ca pe o siluetă mică și agitată, izbind cu pumnii poarta mănăstirii, țipând și trăgând din când în când de șnurul gros al tălăngii. De jur-împrejurul lacului se ridicau înfrunziți copacii, iar printre coroanele lor se vedea cerul cețos al dimineții. Pe mal, la piciorul podului, între doi stejari tineri, stătea Talpă. Era încremenit, cu buzele albite și ochii holbați. Se ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un om mort pe malul lacului. Din aproape în aproape, călugării descoperiseră că pe ușa mănăstirii lor era zugrăvit portretul lui Pampu, cu părul negru, cu fața senină și buzele pregătite să vorbească. Până și opincile erau aceleași, legate cu șnururi colorate. La început, părintele Damaschin spusese că spiritul de om curat al lui Pampu se ridicase până la oameni, prin voința lui Iisus. Apoi, oamenii începuseră să creadă că însuși Mântuitorul se afla coborât în ființa plăpândă de om, venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de peste zi, din smocuri de lână agățate în mărăcini sau rămase pe jos. Iacob adunase bucățele de lână neagră, albă și crem până când avusese destule încât să le împletească într-un șnuruleț pe care și-l legase pe mână. Luase șnurul de pe mâna lui și îl tăiase mai mic, așa încât să stea pe a ei. Așa o nimica toată ca preț pentru o mireasă, dar ea îl purtase tot timpul în primul an de când îi devenise cea de-a treia soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la ce altceva se așteptase? Poate mai era timp s-o șteargă, cu condiția s-o facă neîntârziat. Aruncă o privire la prietenii săi: Annabelle, cu un calm surprinzător, Începea să-și Întindă cortul; așezat pe o buturugă, Michel desfăcea șnurul de la rucsac; părea total absent. Apa se scurge de-a lungul liniei de pantă. Determinat În principiul său și aproape În fiecare din actele sale, comportamentul uman admite puține bifurcări, iar acestea sunt rareori urmate. În 1950, Francesco di Meola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rochia ta. —Mersi. M-am privit mulțumită. —Parc’ aș fi Scarlet O’Hara în ea. Mă privi cu sinceră nedumerire. —Ți-o făcuși din două draperii vechi, nu? Ce-aș mai vrea să văd camera din care le-ai luat. —Șnurul, idiotule. Neavând-o pe Mammy 1 să tragă de mine și eu să mă agăț de stâlpul patului, nu-mi prea ieșise chiar o talie de viespe, dar mă strânsesem destul de mult. Și sânii, cărora nu le lipsea substanța, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un pahar cu apă, În timp ce Janet, fărĂ să stea pe gânduri, a Înhățat tulnicul de artizanat de pe hol și s-a năpustit În apartamentul doamnei ca să Înfrunte fiara. S-a Întors peste zece minute, cam dezamăgit, cu un fel de șnur de adidas uscat atârnând pe tulnic reprezen- tând temuta lighioană care băgase tot blocul În sperieți. Adina Dabija 38 Din momentul În care Janet a descoperit cărțile mele, firul Ariadnei spre lumea catacombelor interioare mi-a fost tăiat, iar eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un pahar cu apă, în timp ce Janet, fără să stea pe gânduri, a înhățat tulnicul de artizanat de pe hol și s-a năpustit în apartamentul doamnei ca să înfrunte fiara. S-a întors peste zece minute, cam dezamăgit, cu un fel de șnur de adidas uscat atârnând pe tulnic reprezentând temuta lighioană care băgase tot blocul în sperieți. Din momentul în care Janet a descoperit cărțile mele, firul Ariadnei spre lumea catacombelor interioare mi-a fost tăiat, iar eu a trebuit să revin
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Nu prea ne e foame, zise feciorul. Că am mai ciugulit, câte ceva, pe unde am fost. Bine, o să vedeți, voi, cum o să faceți. Eu am să vin, doar, la tine, ca să-ți predau Încasările de astăzi. Că au mers aproape șnur. Am luat de la mai bine de trei sferturi din apartamentele văscăuțene. Te aștept În birou. Olovinaru se mai Învârti puțin, prin curte, apoi, intră În camera În care locuia el. Nu mai stai nici tu la masă?, Îl Întrebă, Dan
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
în două culori, mai roșcate și cenușii. Nașul nu se mai tocmi la preț și-l întrebă pe cîrciumar: - Cum vrei, finule? Cu sau fără plopi? - Cum o fi! Numai să semene. Neamțul îi pândea pe sub ochelarii lui legați cu șnur negru. Întreba mereu: - Sepia sau negru? Spate cu decor sau clasa întîia cu florile și castel? Tot brutarul răspunsese: - Scump. Clasa întîia! O dată se însoară omul! Fotograful dispăru apoi după o perdea, să-și pregătească sculele. Lina se mai însufleți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
marine. Mă trântii pe-un scaun, aruncând o ochire numai indiferentă pe toate aceste obiecte ce-ntr-al [t]fel de dispozițiune mi-ar fi părut poate stranii. De-o lature - a pănurei negre spânzura un canaf alb de-un șnur asemene alb... {EminescuOpVII 200} Ioan apropie un scaun de-al meu și [s -*] așeză astfel încît pieptul îi venea drept în umărul meu cel drept, apoi, încungiurînd c-un braț grumazii mei, iar cu celălalt pieptul, el își plecă fruntea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
al meu. Eu mă duc și te las pe tine aicea... dar înainte de-a merge voi să-ți arăt în ce consista nebunia vieței mele, căci tu n-ai știut că eu sunt pictor. El se sculă și, trăgând șnurul alb de la pănura neagră ce sta drept în față, văzui pe părete un cadru ce-mi părea viu. Ochilor mei turburi li părea viu în adevăr. Era Sofia. Părul ei cel cenușiu, adunat într-o coroană ca o citadelă pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de catifea și se schimbă în ele... Scoase o oglindă din ladă și se admiră în ea... găsi un șip vioriu plin de mireasmă și-și stropi hainele cu ea... și când ieși din turnul vechi, cu pălăria lui cu șnur de aur... cu bumbii lui de pietre scumpe, cu inele de diamant pe degete, părea un gentilom bătrân și bogat... Merse în fața unui palat vechi, zidit într-un frumos stil maur, înaintea căruia se-ntindea o grădină de pomi în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care, în lumina slabă a după-amiezii, părea nesfârșită : Un nebun nu e ăla care gândește greșit, ci ăla care gândește altfel. Nu poți să privești altfel, decât dacă privești din altă parte. Nebunii plutesc deasupra celorlalți, ca liliecii. Scoase un șnur și își legă părul coadă la spate. Apoi, cu un al doilea, își făcu și din barbă codiță. Deja începe să semene, ce zici ? zâmbi. Se prinse de scara metalică lipită de perete și se cățără, la început cu agilitate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a permis decât unuia din noi să te vedem! zisearhitectul, neștiind ce să spună. Mamă-ta m-a însărcinat să-ți aduc acest pachet și asta. Și întinse lui Tudorel o icoană miniaturală, imprimată în argint și legată cu un șnur. Condamnatul o luă tăcut și o vîrî în buzunar. Urmă iarăși o pauză stânjenită. În fine, Tudorel întrebă: . - Tată, ai citit caietul? . - Da! răspunse acesta. . - Atunci sper că înțelegi că nu sunt un delicvent ordinar. - Ești numai un exaltat care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]