1,860 matches
-
regretele... în legătură cu dumneavoastră, sire. — Regrete? — Pentru faptul că urma să se înapoieze în Europa fără a vă fi botezat. — Așa? Chiar așa a spus? râse Nobunaga, ridicându-se de pe scaun, pentru a se întoarce spre însoțitorul său, care ținea un șoim pe pumn. Am întârziat prea mult. Să mergem. Aproape imediat ce rosti aceste cuvinte, coborî scara cu pași mari. Ceru grăbit să i se aducă în fața ușii calul. Ito Ieronim - elevul care cântase la vioară - și toți ceilalți stăteau aliniați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vedea întreaga armată. Nu avea fața plină, cu trăsături late, a fratelui său. Întrucât, multă vreme, se mulțumise cu simplitatea vieții de la țară, nu știa nimic despre mâncărurile sau desfătările extravagante. Fusese înzestrat cu o înfățișare ca aceea a unui șoim tânăr, crescut pe vânturile șuierătoare care suflau peste munții și câmpiile din Kai. La vârsta de treizeci și trei de ani, semăna cu tatăl lui, Shingen: păr des, sprâncene stufoase și o gură largă. — Ei bine, crezusem că azi avea să plouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
câțiva prieteni din capitală la o petrecere, nimeni nu bănuia ce se petrecea, cu adevărat, în mintea lui Mitsuhide. Cei douăzeci de slujitori și șase vasali călări erau îmbrăcați mai ușor decât dacă s-ar fi dus la vânătoare cu șoimi. În ajun, călugării de la Templul Itokuin și preoții Capelei Atago fuseseră informați despre vizită, așa că, își așteptau cu bucurie seniorul. Imediat ce descălecă, Mitsuhide întrebă de un călugăr cu numele Gyoyu. — Shoha vine? îl întrebă Mitsuhide pe călugăr. Când Gyoyu răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi îi observară pe pajii care se îndepărtau și o luară la goană după ei. Îl putură vedea pe Hideyoshi mergând vesel în frunte, cu un băț de bambus în mână, de parcă s-ar fi dus la o vânătoare cu șoimi. Aveți de gând să urcați pe munte, stăpâne? Hideyoshi arătă cu bastonul spre jumătatea pantei: — Da. Cam până acolo. După ce urcară cam o treime din înălțime, ajunseră la un mic platou. Hideyoshi se opri privind în jur, cu vântul răcorindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în aer și gurile căscate. Nicolae stătea rezemat de speteaza scaunului și tăcea. Înțelesese că ea îi ignorase invitația. Dar, în momentul următor, întrebarea Marioritzei îl smulse dintr-odată din letargie. ― Nicolae, știi cumva de unde mi-aș putea procura un șoim bun? Ador vânătorile! Dar nu mai apucă să-i răspundă, pentru că auzi vocea calmă, bine timbrată a prințului. ― În cazul acesta, nici nu mai trebuie să-l căutați. Vă ofer cu plăcere orice șoim doriți, la alegere, și chiar prilejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de unde mi-aș putea procura un șoim bun? Ador vânătorile! Dar nu mai apucă să-i răspundă, pentru că auzi vocea calmă, bine timbrată a prințului. ― În cazul acesta, nici nu mai trebuie să-l căutați. Vă ofer cu plăcere orice șoim doriți, la alegere, și chiar prilejul de a vâna. Sper să acceptați. ― Mă simt prea onorată, Alteță! Și surpriza este cu atât mai plăcută cu cât eu, personal, vă consider un Benjamin Franklin din sud-estul Europei. Prințul tocmai ducea paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Unul dintre feciori ajunsese cu tava în dreptul Marioritzei. Mariam zâmbi, culese o eșarfă roșie și i-o petrecu în jurul umerilor. ― Eu și Emanuel te rugăm să primești eșarfa asta. Sperăm să ne bucuri cu prezența ta și la vânătoarea cu șoimi. Vezi, deja ne-ai cucerit și suntem foarte curioși să aflăm cât mai multe lucruri despre tine. Poate vom afla ceva și despre împrejurarea în care a apărut strania ta dorință de a învăța o limbă atât de puțin vorbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
despre lucruri deosebit de importante care, în final, reușiră să-l facă pe conte să uite cu totul de frigul „siberian”, pentru că transpiră de frică și de furie. Raportul cuprindea o relatare sumară, pe puncte, a unei convorbiri dintre Acvilă și Șoim. PASAJ RETRAS Excelență, am considerat că este util să aflați, cât mai repede, următoarele: ▪Acvila intenționează să construiască în acest oraș un spital care se va numi Iubirea de oameni. În acest sens, a vorbit deja cu președintele Divanului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acest oraș un spital care se va numi Iubirea de oameni. În acest sens, a vorbit deja cu președintele Divanului și guvernatorul Bucureștiului, generalul Hristofor Comneno, acesta urmând să aleagă doar locul cel mai potrivit și să întocmească hârtiile necesare. Șoimul a apreciat ideea ca fiind benefică pentru prosperitatea orașului și s-a arătat deosebit de încântat de această dovadă de pravoslavnică mărinimie. ▪Acvila tocmai a aprobat trimiterea unor tineri români la Colegiul Richelieu din Odessa și la Școala de cadeți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a predat rușilor. Acvila intenționează să treacă Dunărea în vederea atacării și cuceririi Constantinopolului. Vreau să redau acelui oraș gloria lui ortodox-creștină și să tai, o dată pentru totdeauna, cheful francezilor de a ne mai amenința imperiul dinspre partea asta (cuvintele Acvilei). Șoimul s-a arătat destul de rezervat. Nu a insistat prea mult, trecând la o chestiune care vă interesează și pe dumneavoastră, Excelență: încheierea tratatului de pace. Șoimul deține informația că intransigența turcilor în ceea ce privește încheierea acestui tratat este manipulată numai de agenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
totdeauna, cheful francezilor de a ne mai amenința imperiul dinspre partea asta (cuvintele Acvilei). Șoimul s-a arătat destul de rezervat. Nu a insistat prea mult, trecând la o chestiune care vă interesează și pe dumneavoastră, Excelență: încheierea tratatului de pace. Șoimul deține informația că intransigența turcilor în ceea ce privește încheierea acestui tratat este manipulată numai de agenții francezi care urmăresc, pe de o parte, să mențină actualul război, iar, pe de altă parte, să abată atenția celor două imperii aflate în conflict de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fratele său, Lucien. Acvila își mișca buzele. Cred că îl irita faptul că celălalt, un negustor la urma urmei, vedea mai bine decât el, generalul, niște lucruri de mare importanță politico-militară. Dar era și o dovadă de adevărată prietenie din partea Șoimului. A ― Interesant! Mă voi gândi la asta. Poate că ai dreptate să nu mă grăbesc cu Constantinopolul. Dar, te rog, continuă. Ș ― Da, ar mai fi ceva de spus și despre rezistența, despre presiunea fanarioților. Ei nu doresc să piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prin puzderia de admiratori fermecați de „vocea și prezența sa extraordinară”, „de pozele sale academice de neuitat”, cum apucau unii să-i mai șoptească atunci când ea le mângâia, în trecere, obrazul, dispărând într-o risipă de bezele. PAGINĂ NOUĂ 9 Șoimul țâșni drept în sus, plană un timp gâdilând burta cerului cu franjurile aripilor, după care și le adună, se răsturnă cu capul în jos, în poziție de diamant, și căzu fulgerător asupra prăzii. Lovitura dată cu ciocul în capul victimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
diamant, și căzu fulgerător asupra prăzii. Lovitura dată cu ciocul în capul victimei sună scurt și sec în liniștea albă a fânețelor. Stârniți de mirosul sângelui, copoii începură să latre. Marioritza își îndemnă calul spre locul în care căzuse potârnichea. Șoimul o aștepta acolo cu capul ridicat și ghearele înfipte în ghemul de pene și carne. Ciocul și zăpada din jur erau stropite cu sângele prăzii, un bărbătuș cu o pată maronie pe albul pieptului. Marioritza descălecă și fluieră de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acolo cu capul ridicat și ghearele înfipte în ghemul de pene și carne. Ciocul și zăpada din jur erau stropite cu sângele prăzii, un bărbătuș cu o pată maronie pe albul pieptului. Marioritza descălecă și fluieră de două ori scurt. Șoimul părăsi imediat prada și zbură lin spre mâna ei înmănușată. Além făcuse o treabă bună. Mulțumită, mângâie capul, pieptul și aripile șoimului. Dar se gândea și la prinț. Gestul ei răsplătea nu numai îndemânarea păsării, dar și măiestria celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prăzii, un bărbătuș cu o pată maronie pe albul pieptului. Marioritza descălecă și fluieră de două ori scurt. Șoimul părăsi imediat prada și zbură lin spre mâna ei înmănușată. Além făcuse o treabă bună. Mulțumită, mângâie capul, pieptul și aripile șoimului. Dar se gândea și la prinț. Gestul ei răsplătea nu numai îndemânarea păsării, dar și măiestria celui care îl dresase atât de desăvârșit, căci Além îi aparținea prințului. Scoase apoi cuțitul și își puse un genunchi pe zăpadă, pregătindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mult prea crudă. Sau o făceau în silă, cu capul întors într-o parte. Observă și cât de delicat culese ea creierul dintre oasele sfărâmate, fără să se sinchisească de sângele care îi mânjea degetele, după care i-l oferi șoimului, îndemnându-l cu multă blândețe să-l ciugulească din palma ei, așa cum cerea arta vânătorii. Era deci o cunoscătoare. Și, întorcându-și calul, prințul se întrebă unde și în ce împrejurări dobândise ea acea cruzime rafinată. Însoțită de medicul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și îi oferise o cafea fierbinte. Prin ferestre înalte văzuse curtea din spate cu grajduri, șuri, șoproane, dar și întinsele păduri din jur și fânețele. Babic îi arătase grajdurile cu cai, țarcurile câinilor de vânătoare, apoi o condusese la casa șoimilor. Două camere spațioase, uscate, bine aerisite, cu ferestrele spre sud, fără geamuri, doar cu zăbrele și obloane. Pe jos era un strat de nisip foarte fin. Un argat tocmai culegea cu o greblă excrementele depuse peste noapte. Pe stinghii paralele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
doar cu zăbrele și obloane. Pe jos era un strat de nisip foarte fin. Un argat tocmai culegea cu o greblă excrementele depuse peste noapte. Pe stinghii paralele, îmbrăcate în catifea verde, așezați la distanțe convenabile unii de alții, stăteau șoimii prințului. O veritabilă comoară. Mai mulți șoimi dunăreni, șoimi călători și o pereche princiară de șoimi albi, exemplare dintr-o specie extrem de rară, mult râvnită de cunoscători. Toți aveau veselă, ustensile și accesorii personale frumos orânduite pe rafturi, lângă perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era un strat de nisip foarte fin. Un argat tocmai culegea cu o greblă excrementele depuse peste noapte. Pe stinghii paralele, îmbrăcate în catifea verde, așezați la distanțe convenabile unii de alții, stăteau șoimii prințului. O veritabilă comoară. Mai mulți șoimi dunăreni, șoimi călători și o pereche princiară de șoimi albi, exemplare dintr-o specie extrem de rară, mult râvnită de cunoscători. Toți aveau veselă, ustensile și accesorii personale frumos orânduite pe rafturi, lângă perete. Marioritza își alese un șoim călător. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
strat de nisip foarte fin. Un argat tocmai culegea cu o greblă excrementele depuse peste noapte. Pe stinghii paralele, îmbrăcate în catifea verde, așezați la distanțe convenabile unii de alții, stăteau șoimii prințului. O veritabilă comoară. Mai mulți șoimi dunăreni, șoimi călători și o pereche princiară de șoimi albi, exemplare dintr-o specie extrem de rară, mult râvnită de cunoscători. Toți aveau veselă, ustensile și accesorii personale frumos orânduite pe rafturi, lângă perete. Marioritza își alese un șoim călător. De fapt, șoimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tocmai culegea cu o greblă excrementele depuse peste noapte. Pe stinghii paralele, îmbrăcate în catifea verde, așezați la distanțe convenabile unii de alții, stăteau șoimii prințului. O veritabilă comoară. Mai mulți șoimi dunăreni, șoimi călători și o pereche princiară de șoimi albi, exemplare dintr-o specie extrem de rară, mult râvnită de cunoscători. Toți aveau veselă, ustensile și accesorii personale frumos orânduite pe rafturi, lângă perete. Marioritza își alese un șoim călător. De fapt, șoimul o alesese pe ea. De când pășise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mai mulți șoimi dunăreni, șoimi călători și o pereche princiară de șoimi albi, exemplare dintr-o specie extrem de rară, mult râvnită de cunoscători. Toți aveau veselă, ustensile și accesorii personale frumos orânduite pe rafturi, lângă perete. Marioritza își alese un șoim călător. De fapt, șoimul o alesese pe ea. De când pășise în acele odăi, el întorsese capul spre ea, apoi o urmărise tot timpul și se așezase imediat pe vechea ei mănușă din piele roșie, cu întărituri de oțel, folosită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
șoimi călători și o pereche princiară de șoimi albi, exemplare dintr-o specie extrem de rară, mult râvnită de cunoscători. Toți aveau veselă, ustensile și accesorii personale frumos orânduite pe rafturi, lângă perete. Marioritza își alese un șoim călător. De fapt, șoimul o alesese pe ea. De când pășise în acele odăi, el întorsese capul spre ea, apoi o urmărise tot timpul și se așezase imediat pe vechea ei mănușă din piele roșie, cu întărituri de oțel, folosită la vânătorile din Corsica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
crudă oferite, apucându-le din mâna ei cu multă delicatețe. După fiecare înghițitură se oprea și o cerceta cu ochii lui mari, plini de lumină. Acesta era Além. Marioritza nu prea înțelegea ce fel de legătură stabilise prințul între acel șoim și steagul alem care, după obicei, se oferea la investitură și se retrăgea la mazilirea domnilor. Îl întrebă pe Babic. Răspunsul veni prompt și sec: ― Amândoi sunt necruțători. Un răspuns pe măsura emițătorului. Babic nu purta barbă și avea părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]