1,434 matches
-
nobile.) Dar în timp ce pieptul îi palpita de emoție și ea se înclinase în față, gata să se scoale, William Eastcote se ridică în picioare. Nesta se relaxă, satisfăcută. După William Eastcote, nimeni nu mai lua vreodată cuvântul la reuniune. Bill Șopârla se gândise la soția sa, Rose, și la faptul că Rozanov și-o amintise prezidând ospețele oferite de ei. Se mai gândise și la ceva ce-i spusese recent doctorul Roach. Își luase îngăduința să-l mintă pe John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plângea că nimeni nu o ajută să-și găsească ceasul. Când Brian ajunse la capătul câmpului, auzi o mașină demarând. Ceilalți îl ajunseră din urmă și o văzură pe Ruby așteptându-i înconjurată de sacoșe. Rover-ul mare al lui Bill Șopârla tocmai se îndepărta; coti pe drumul asfaltat, sforăi puternic când dădu colțul și dispăru cu totul. — Dumnezeule mare! Ni s-a luat Rover-ul. Unde-i George? Ruby arătă cu degetul spre șoseaua acum pustie. — Alex, George a plecat cu Rover-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu știa nici ce ar trebui să facă. La un moment dat, avu o idee: „Am să mă duc la William Eastcote, am să-i spun totul, și am să-l întreb ce-i de făcut. La urma urmei, Bill Șopârla e prietenul lui John Robert, e singura persoană din Ennistone pe care filozoful o poate suporta. S-ar putea ca el să-i și explice lui John Robert, să intervină în favoarea mea. De ce nu m-oi fi gândit mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te grăbești. — E o fată inocentă. — Așa crezi tu? Mă rog, poate că e. Eu nu sunt împotriva ei. Numai din cauza... Am primit o scrisoare minunată... de la John Robert... George râse ciudat, un râs ca un suspin. Știați că Bill Șopârla a murit? — Da. Tu cum ai aflat? — Vestea a făcut ocolul cârciumilor. E nostim cum fiecare îl jelește... cum se cutremură toți pentru că omul acela a murit... poate că e un semn... — Eu tocmai mă duceam să stau de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
supă. Ieșise în stradă, în amurgul călduț, calm, învăluitor. Intrase în cea mai apropiată cârciumă, La Șoarecele de Bibliotecă și acolo auzise despre moartea lui William Eastcote. Și i se păruse că și acesta e un semn, anume că Bill Șopârla își oferise viața lui, ca un inocent substitut pentru viața lui George. Iubirea își atinsese paroxismul și murise în pace. George pornise mai departe. Mergea, respira adânc și simțea înălțându-se în el calda lumină radioasă pe care Tom McCaffrey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de hemoragie... a țâșnit... înăuntru. — Nu ești bolnav? — Nu, nu, e ceva care seamnănă cu o hemoragie, numai că e în minte. Ceva a fost cu totul spălat... spălat în sânge. Astăzi lumea a fost plină de semne. Și Bill Șopârla a murit. Domnul să-i odihnească sufletul. Arăt ciudat? — Da. Fața ta e altfel... mai frumoasă. — Așa se și simte. Mai toarnă-mi un pahar, fetițo. Bing, bang, bong o săptămână, Debussy e în fântână. O să trăim și o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi fost deplasat, de prisos. Dar mulți au plâns în tăcere. Sicriul a fost apoi purtat la groapă de către Percy, Bowcock, Robin Osmore, doctorul Roach, Nicky Roach, Nathaniel Romage și Milton Eastcote. Iar în Ennistone Gazette s-a scris: „Bill Șopârla a lăsat un gol în sufletul fiecărui ennistonian“. Într-adevăr, respectul și afecțiunea de care se bucura în orașul său s-au manifestat prin participarea la ceremonia îngropăciunii a vreo două mii de oameni care s-au adunat în cimitir și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-l mângâie. Zet, în extaz, se întoarse pe spate, cu burtica în sus, oferindu-i-se. „Cât de inocent eram eu pe vremuri, își spuse Tom. O simplă figură ca asta mă făcea fericit“. Alex se gândea la Bill Șopârla. Abia acum își dădea seama cât de mult ținuse la el, cât de mult se bizuise pe prezența lui și cât de puțin îl văzuse. Misiunea lui fusese „să se găsească acolo“, făcând prin aceasta ca viața să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de la Tom. — Cred că Gabriel e cea mai tâmpită și mai lăcrimoasă ființă omenească pe care am cunoscut-o vreodată. Și e îndrăgostită de tine. — Da. Nici asta n-are nici o importanță. — De ce-ai venit aici? — Din cauza lui Bill Șopârla. — Mi-am spus eu. Alex se așeză lângă George și îl examină în tăcere. De multă vreme nu se mai uitase la el. George arăta îmbătrânit și aproape străin, într-un fel pe care ea nu-l putea înțelege. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o încercare de reconstituire a unui text considerat pierdut și regăsit după multe mii de ani, cu inevitabile lacune, valorificând cuvinte de origine dacă (sâmbure, gheară, curpăn, năpârcă, a anina, pârâu, mal, sterp, aprig, balaur, mistreț, burtă, mânz, aidoma, gard, șopârlă, vatră, scrum, baltă, grumaz, gușă etc.), alcătuiește, utilizând preponderent termeni din această categorie, un indirect omagiu închinat dacismului și, totodată, un avertisment: Te bucură, moșule, baciule, de zestrea bordeiului, / brazii, gorunii, păstrează-i ca brâie de viscol..., fiindcă, oricum, ajungem
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu paie Îchirpici, să zicemă, bellierul își țese cuibul, atârnat de crengile copacilor. Un cuib de forma unei mănușe de box, dar fără deget, țesut din firele de iarbă uscată într-o manieră incredibil de complicată. Dar și artistică. Păianjenii, șopârlele, șerpii, cameleonul și multe altele, precum și fluturii deosebit de divers și artistic colorați întregesc viața pe insulă. Manguia, însă, pare a fi viețuitoarea emblematică. O șopârlă cu care oamenii conviețuiesc la fel ca și cu pisicile sau câinii. Cine vine în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
din firele de iarbă uscată într-o manieră incredibil de complicată. Dar și artistică. Păianjenii, șopârlele, șerpii, cameleonul și multe altele, precum și fluturii deosebit de divers și artistic colorați întregesc viața pe insulă. Manguia, însă, pare a fi viețuitoarea emblematică. O șopârlă cu care oamenii conviețuiesc la fel ca și cu pisicile sau câinii. Cine vine în Réunion, se întoarce neapărat acasă cu o manguia cumpărată din magazin, pe care o atârnă pe un perete sau pe tavanul locuinței. Oceanul Indian se afirmă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
Apoi, încercînd să se liniștească, s-a uitat pe geam și abia atunci a observat că era o după-amiază senină cu soare bun care-și pulveriza lumina pe copacii din jur. Poate va ține, și-a zis, cu gândul la șopârlele acelea, cum se chemau oare?, cărora li se opresc bătăile inimii la zero grade. Probabil, fiecare ființă are temperatura ei la care moare. Sub care nu mai rezistă. Temperatura la care moare omul e mult mai coborâtă decât a șopârlelor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
șopârlele acelea, cum se chemau oare?, cărora li se opresc bătăile inimii la zero grade. Probabil, fiecare ființă are temperatura ei la care moare. Sub care nu mai rezistă. Temperatura la care moare omul e mult mai coborâtă decât a șopârlelor, dar există o limită dincolo de care ceea ce trăiește el este mai degrabă tăcerea dintre zgomotele sticlei de coca-cola. Pentru că, din păcate, omul este destul de des o mangustă imperfectă. Bănuiesc că știți ce este o mangustă. Poate ați și văzut una
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
revolți, faci o săritură din destin. Fie și în abis. Dar trebuie să ai putere pentru această săritură. Mi-e somn. Voi continua mâine. M-î-i-n-e. Există "mîine"? Pe un cerc nu există decât amintiri pe care calci mereu, ca pe șopârle, sau "azi". Voi continua azi. Atunci, ca și acum, stam fie în sala de așteptare, fie pe peron. În spatele gării nu mi-a plăcut de la început să mă duc. Acolo zidurile arată mai dărăpănate, gata să se surpe, accentuând senzația
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
torente, unde nu curgea nici un fir de apă. Pământul, argilos și uscat, crăpase acolo în toate direcțiile. De cealaltă parte a văii, începea un povârniș unde locul mărăcinilor era luat de ferigi înalte prin care, speriate, fugeau la apropierea noastră șopârle mici și verzui. Alunecam mereu și o vreme am crezut că din pricina Pământului umed de sub ferigi, până ne-am lămurit că sub picioarele noastre era o pânză albicioasă și vie de omizi. Le striveam călcîndu-le și alunecam după aceea pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cimitir păgân de vreo jumătate de oră, când ne-am pomenit în fața unei capele, părăsită de multă vreme probabil, după felul cum arăta. Ultimele pete albe de var cădeau de pe zid, iar înlăuntru, printre pietre, crescuse iarba și-și făcuseră șopârlele cuib. Când am intrat, o mulțime de șopârle speriate ne-au trecut printre picioare. Pe altarul de cărămidă erau amestecate crengi și flori putrezite. Prin geamurile sparte vântul putea să șuiere în voie, iar deasupra, pe cupola joasă, abia se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ne-am pomenit în fața unei capele, părăsită de multă vreme probabil, după felul cum arăta. Ultimele pete albe de var cădeau de pe zid, iar înlăuntru, printre pietre, crescuse iarba și-și făcuseră șopârlele cuib. Când am intrat, o mulțime de șopârle speriate ne-au trecut printre picioare. Pe altarul de cărămidă erau amestecate crengi și flori putrezite. Prin geamurile sparte vântul putea să șuiere în voie, iar deasupra, pe cupola joasă, abia se mai distingeau în tencuiala cojită urmele unui Christ
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Într-o noapte am visat ceva îngrozitor. Mă aflam în fața unui ecran cu puncte și săgeți luminoase. Ca la un mare aeroport. În dreptul fiecărui punct exista o cifră de culoare albastră. Săgețile erau portocalii și se mișcau, lunecau ca niște șopârle luminoase. Pe măsură ce mă uitam, îmi dam seama că era o regulă în acele mișcări. O forță nevăzută le comanda. La început mi-am închipuit că trebuia să fie o rampă de lansare pentru rachete acolo. Apoi am descoperit cu groază
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
imperfecte sânt condamnate să plece imediat și să caute dincolo de pădure un drum." Nu, nu protesta. Sentința e definitivă." 27. Până la capela părăsită totul a fost ca și prima oară. Și chiar la capelă părea că nimic nu se schimbase. Șopârlele au fugit și acum printre picioarele noastre când am pătruns înlăuntru; același Christ pictat binecuvânta, pe cupola cu tencuiala cojită, un liliac adormit; și abia când ne-am uitat la altarul de cărămidă am tresărit. Florile erau proaspete. Ceva ne-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
le va purta trupurile moarte, își va spăla hainele și va fi necurat pînă seara. Să le priviți ca necurate. 29. Iată, din vietățile care se tîrăsc pe pămînt, cele pe care le veți privi ca necurate: cîrtița, șoarecele și șopîrla, după soiurile lor; 30. ariciul, broasca, broasca țestoasă, melcul și cameleonul. 31. Să le priviți ca necurate dintre toate tîrîtoarele: oricine se va atinge de ele moarte, va fi necurat pînă seara. 32. Orice lucru pe care va cădea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
de unde ai tras tu, țigăncușo, această concluzie? - V-am auzit de mai multe ori cum o certați pe pisica Manuche, pentru că tot pândea surate de-ale mele. - Așa este. Manuche e o strechietă cam crudă. Pândește și înhață orice: șopârle, șoricei, păsărele. în rest, e simpatică și jucăușă. - Am auzit că-i place să vâneze chiar și iepurași, domnule. Dar, cine știe... Poate că și asupra ei apasă un blestem și trebuie să ispășească o pedeapsă... - O, chestia cu iepurașii
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
mărginesc să privesc, să încerc să-mi aduc aminte și să compar. Ruinele mi se par acum mai puțin fabuloase. Le-am văzut, altădată, cotropite de bălării, de gâze și de flori care le dădeau ceva de mister greu, putred. Șopârlele dormeau atunci la soare pe sânii de piatră ai unor zeițe decapitate și fugeau, speriate, auzind pași. Fluturi mari, enormi, colorați mirific și putrezi parcă, și ei, sau bolnavi de tainele locului zburau peste ierburi. Păsări țâșneau din iarbă, multe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
transformase într-un bâlci. - Minți ! strigă procurorul. - Nici pomeneală, spuse inculpatul calm. - Mă, nu tu ai făcut-o, se sili ofițerul să rânjească. - Ba chiar eu. - Ai auzit-o de la vreunul, în pușcărie. - Eu sunt făptuitorul. - Te-am prins cu șopârla. - Spun adevărul. - Mai bine ai recunoaște cinstit... El însă se replie. Veni cu alte amănunte. Încă mai convingătoare. Iar ei se văzură siliți să înghită gălușca. Redeveniră mofluzi. Și își frânseră mâinile de ciudă. Spre marea lui satisfacție. Pe care
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
Gargajo, ironiile tăioase cu care-l lua peste picior pe rotofeiul Romero, explicațiile pe care le dădea despre corpul rotofeiului, pentru că o dată Îl surprinsese, mort de sete și de căldură, pe cînd Își scria articolul despre corridă tolănit ca o șopîrlă Într-un fotoliu de paie pe terasa apartamentului său. Susan nu-și mai putu stăpîni curiozitatea și se apropie să vadă cum se desfășura discuția; Juan Lucas i-l prezentă pe Gargajo spunîndu-i pur și simplu Gargajo și nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]