9,824 matches
-
tăi, vezi, discută și cu unguroaica ta, veți fi mulțumiți... Bine, Gheorghe, am înțeles, nu puteai spune direct așa, de la început? Capitolul 3 Gheorghe sări din mașină ca un tinerel și-i deschise portiera Elenei, întinzându-i mâna să coboare. Șopti ceva, râse scurt, după care îi făcu semn șoferului că poate pleca. Se uită apoi în jur, iar zâmbetul îi dispăru brusc. Poftim, domnule! Trei zile am fost plecați și, uite, curtea e plină de frunze... O să vorbesc cu Elvira
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
o admiram pentru tot ceea ce eu nu eram în stare să fiu. La plecare, pe scările înguste din culise, am zărit-o. Când am trecut una pe lângă cealaltă, am felicitat-o. Atunci m-a prins de mână și mi-a șoptit: Știi, ești singura care mă felicită. S a apropiat de mine atât de mult încât îi simțeam poalele rochiei mângâindu-mi picioarele și respirația umedă și călduță pe buze. Mi-a spus cu voce scăzută, cu privirea tristă și zâmbetul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lucruri serioase, zgomotul ciocnirii lor de asfalt a pus capăt jocului. Zgomotul ăla și mâna mare și caldă a taximetristului au deblocat o rotiță din creierul meu. Adi vine lângă mine. Îmi zâmbește binevoitor, dar nu spune nimic. Sunt bine, șoptesc, deși încep să tremur din nou. Se dezbracă de geaca lui de piele neagră și mi-o așază pe umeri. Îmi cuprinde fața în mâini: Atunci hai să plecăm odată de aici, bine? Cezara Gheorghe Cartonașe Mi-am înfundat căștile
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
peste toată jungla. Privesc în zare. Stelele clipocesc în înaltul cerului. Vecinii trag înapoi obloanele. Macii își curăță ultimele semințe. Și iubita îmi linge stropii de transpirație de pe gât. Se anunță o toamnă liniștită. Așteaptă să adorm ca să-mi poată șopti la ureche: Tu ești Alpha Male. Pleoapele mi se deschid și pupilele mi se dilată ca într-un film prost cu vârcolaci. Te-ai împerecheat cu femela lor Alfa. Asta te face masculul Alfa. Acum nu se vor mai lua
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pereche de aripi Ciocănesc de două ori și aștept. Aștept. Bunica deschide. Între noi două se înfiripă un miros de levănțică și pișat. Sărumâna, bunico. Cu buzele umezite de țuică și cârnați, se cocoșează spre mine și mă strânge moale, șoptindu-mi: Vaaai de capul meu, bine că ai mai venit că nu știu cât mai rezist în viață. Un pas în față și trei la dreapta. O stare de vomă și milă și iubire se întrec să mă trăiască. Trei pași în stânga
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fărâ mițează obrajii, mă pulverizează, mă cerne și mă frământă. Alo. Vocea necruțătoare mă prăbușește de la înălțimea celor unșpe centimetri, de pe culmile blănii mele de șinșila împrumutate. Vocea lui, cea mai iubită. Ștefan, reușesc să articulez în telefon, mă aud șoptind cu obrajii înțepeniți, în timp ce creierul zbiară că nu, nu se poate. Ștefan, rostesc, obișnuindu-mi buzele din nou cu fie care literă, în timp ce mintea repetă ceea ce știa toată lumea, ceea ce ziarele scriseseră acum doi ani, dispărut în misiune, atac cu bombe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
când își amintea și vorbea de fiii ei, trei la număr: Alexandru, Toma și Miluță. În restul timpului luneca permanent ca o într-o ceață buimacă țesută în împrejurul ei, fără să pară că vede sau aude ceva. Mamă, dormi? șopti abia auzit, aplecându-se prudent să se convingă că doarme adânc și nu va trebui să se întoarcă din ușă dacă mama soacră va striga zbuciumându-se în pat. Urmărindu-și mental mișcările repezi și sigure, își trase rochia peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
valurilor pe linia orizontului, pescărușii țipând, și-n povârnișul adâncurilor cuibarul de foc al soarelui, ca un cap de cerb, înaintând și rispindu-se fragmentat în unde orbitoare spre picioarele ei. La urma urmelor, e singura mea bucurie. Îmi alungă urâtul, șoptea deschizând larg ochii. De ce mă privești așa? Cum te privesc? Nu știu cum. Mereu mă privești așa. Parcă mă împungi. Ți se pare. Bine, fie cum zici mata... Să lăsăm asta. Adică, ce vrei să spui? Nimic. De ce te superi? Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
circulată, cu huruitul motoarelor mașinilor militare. Sări zidul prin spatele casei și se prăbuși aproape leșinat. Ușa de la intrare era deschisă, luminată slab. În dreptunghiul de lumină, o fată vântura un fier de călcat. Verfluchter! M-ai speriat! Tu erai? șopti fata, și repezi fierul înainte, parcă ar fi vrut să-l lovească. Ce-i, puștiule? Am fugit. Nu mai pot. Mama-i acasă? Te-au căutat de la depou, fii atent ce-i spui. De dinăuntru, de undeva din capătul scărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cuprindă cu brațele și s-o privească în ochi. Zi mai repede. Ce-ați făcut? Cum ați scăpat? Ochii ei de pisică se îngustară pe fața rotundă de copil, coama zburlită se scutură peste el îngropându-l în miresme. Irina! șopti, strângând-o nestăpânit, și, înfundându-și fața-n mătasea caldă a părului ei, aspiră adânc. Fii cuminte! îl potoli Irina, răsucindu-se cu genunchii goi rezemați de genunchii lui. Îi înfipse mîinile în păr, împingându-i capul pe spate. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să cauți tu, acolo? se sperie fata. Nu ești invitat. Și-acolo vin nemți, s-ar putea să te prindă. Lasă, lasă, nu fii prostuț, nu-ți fă griji, o să fie bine. Du-te și te culcă. Noapte bună! îi șopti dulce, și, înălțându-se pe vârful picioarelor, îl sărută pe față. Mâine nu vii, auzi? Mă duc să-l anunț pe tata, să se ascundă, și te duc și pe tine în munte. Ești rea! Crezi c-am să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe vârful picioarelor, îl sărută pe față. Mâine nu vii, auzi? Mă duc să-l anunț pe tata, să se ascundă, și te duc și pe tine în munte. Ești rea! Crezi c-am să mai pot dormi? Te iubesc! șopti Irina, și el se lăsă în voia ei, plutind într-un fel de ceață fierbinte, o ceață sau o muzică, ceva de care nu era pe deplin lămurit, cum nu era nici cu ele și năuceala asta nu știa dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Dincolo se demontează fabricile și se cară-n Germania din ordinul lui Hitler, se duc cu forța mecanicii de locomotivă, și-aici, belferilor le arde de petreceri? Să se pupe bot în bot cu ticăloșii ăștia! Politica! Așa-i politica, șopti ea plictisită, și chipul ei luă aerul unui om care se trezește din somn într-un loc străin și nu se poate orienta. Asasinate, prădăciuni, fascism, ce vorbea el! Îi părea acum rău că-l luase, sau, și mai exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de mânz care nu suferă zăbala, ca ea, bătrâna, cu toate drepturile de stăpână, să plece fruntea și să-i îngăduie orice fără să crâcnească. Piciorul alb, gol, rotunjit în pulpă voinică de femeie frumoasă, se întinse prin somn. Cerboaica șopti ceva fără să se deștepte și răsucindu-se se-ntoarse pe spate, lăsând-o să vadă ochiul dracului cu care era însemnată: alunița care-i râdea sub buric. Era demonul care-o mâna mereu și-i da acea stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
încolăcindu-și brațele lungi și subțirele ca de copil în jurul genunchilor. Da, eu! spuse, și aruncă o privire scurtă spre salteaua unde dormea Miluță. Rămase în așteptare cu capul plecat, cu gâtul subțire, legănându-și umerii rotunzi și delicați. Eu! șopti cu vocea îndulcită de somn. Se legănă mai departe, făcând să lunece cearșaful de pe ea și să rămână goală în răcoarea jilavă a dimineții. Mai bine să-l poarte el, decât să-l roadă moliile. Bătrâna rămase cu ochii larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ai să-i faci, dacă-l trezești. E obosit. Lasă-l să se odihnească! Bine! cedă bătrâna. Pune-i o compresă cu apă rece, să-i treacă vânătaia. Și tu? Vrei să mai dormi? Mai dormi! Odihnește-te! Nu, nu, șopti Cerboaica, zvâcnind din tot trupul, și-și dădu capul pe spate, s-o privească mai bine. Nu mai dorm, fii liniștită. Sunt gata să-mi iau robia-n primire. Robie, dacă ai munci forțat pentru alții, cum muncește bietul Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
am crezut c-aici umblă câini cu colaci în coadă, că matale știi cât de mult îmi plăceau mie avioanele, de-am ajuns să-mi mușc pumnii că nu v-am ascultat. Zi și noapte parcă-l auzea, parcă-i șoptea, sfâșiindu-i sufletul mă gândesc numai la asta și la Astrid, și mi-i dor de mata, ce bună erai și cum te-ai chinuit să ne crești pe noi, și cu ce te-ai ales? Aici ne-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
trupul. Clipind mărunt, orbită de trupul mlădios ca o lumină, o recunoscu. Trânti cârpa în lighean. Hai odată, intră! Ce-ai înțepenit acolo? îi strigă. Doar nu ești de sticlă! Bonjour, papa! izbucni veselă Cerboaica, apoi se aplecă spre bătrână șoptindu-i încetișor, la ureche: Mamă, vino puțin afară. Am, să-ți spun ceva. Afară, când se uită la ea, bătrâna văzu că obrajii nurorii ardeau. Își frângea mâinile de nerăbdare. L-a văzut! Suntem salvate, mamă! L-a văzut! Bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Era acolo. O căuta prin oraș, și dacă n-o găsea era numai pentru că ea nu auzise și nu știa că el o caută. Erau atât de aproape unul de altul, și ea nu-și dădea seama. Tom, băiatul mamei! șopti ca și cum l-ar fi simțit lângă ea. Pe noră și pe Invalid îi uită, ca și cum ar fi dispărut din cameră, și camera întreagă cu mesele soioase și respingătoare, dispăru și ea, înlocuită de gândul acum clar și luminos în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lenevesc pănă la zece-n pat, să-și întrețină tenul. Dă-i drumul! Nu-i acasă, îngăimă bătrâna, nesigur. Nu-i, hm! făcu plutonierul, gânditor. N-ai să zici c-a fost și ea la bal! Poate-o fi fost! șopti în doi peri bătrâna, și continuă să se târască pe jos, printre mese și picioarele jandarmilor, storcând cârpa între degete, să nu i se vadă tremurul mâinilor. Păi, ziceai că nu-i din alea... Ia mai las-o moartă, șefule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
groaza în ea, nu vezi?! Plutonierul se ținu bățos. Ușurel, jupâne, că nu știi despre ce-i vorba! Ei, despre ce-o fi, că doar nu dau rușii peste noi! Bagi femeia-n sperieți! Eu am isprăvit, domnu. Mă duc, șopti bătrâna, și dădu să se retragă de-a-ndăratelea spre ușă. Încotro? o opri un jandarm. Du-te. Las-o să se ducă, spuse plutonierul. Du-te și-l adă pe băiat. Am nevoie de el. Vreau să-l văd la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ieșite în cale -, se rezemă de tejghea să-și tragă răsuflarea și așeză farfuria aburindă lângă teancul de ziare din fața Invalidului. Poftă bună! Mulțumesc! spuse Invalidul, adulmecând mirosurile de mărar și ouă topite-n ulei. E Toma-n oraș, îi șopti și se-ntoarse să plece, dar se trezi asaltată din toate părțile. Cântă-ne ceva! Nu pleci de-aici până nu ne cânți și nu ne dansezi, îi strigă plutonierul. Vorbești serios? Foarte serios. Te rugăm! Ei, așa e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
forță și poftă de exaltare, ca o-mpotrivire. Se mișcă așa svârcolit, zburdând și zburând cu brațele prin aer până se opri moale, obosită și puțin încurcată-n fața ei: Nu te supăra. Cum era să scap? Hai, du-te! șopti bătrâna, fixând-o liniștită, cu ochii ei sfredelitori: Ziceam să mergem să-l căutăm împreună. Vrei? De ce să nu vreau! Aide! CAPITOLUL 6 Cum adormise din nou, după plecarea cumnatei, suflând greu, cu pieptul plin de sudoare, Miluță sări buimac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mine să-ți fac rost de-o casă civilizată. Unde stai? Unde-ai dispărut? Ce s-a-ntâmplat cu dumneata atâta timp? Prea multe întrebări deodată, surâse ea. Eu ți-am pus o singură întrebare... Soțul meu. Îți dau cuvântul, șopti el, că-ți voi spune totul. Nu-i însă momentul acuma. (Și tare, să-l audă bătrâna.) S-ar putea să fie pe front sau inspectează cu generalul zona din spatele frontului... dacă va veni diseară în oraș, promit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
veni diseară în oraș, promit să-l caut, să pun mâna pe el, și jur să nu-mi scape! E bine? Neapărat. Te rog. Mi-am dat cuvântul, nu mai insista. Se întoarse afectat spre un domn burtos și-i șopti grăbit: Ocupă-te puțin de doamna! (I-o arătă pe bătrână.) E mama căpitanului Dimitriu. Toma Dimitriu, eroul nostru. Poate îi poți face rost de ceva zahăr și pâine... Veniți după mine, doamnă, spuse burtosul și-o luă cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]