814 matches
-
din cap. De câteva săptămâni, tata ne dăscălise întruna: „În cazul când vă întreabă cineva: plecăm la munte. Vizităm mânăstirile sau așa ceva. Ori mergem la mare, la rude. S-a înțeles?” Stăteam toți trei în sufragerie, vorbind mai mult pe șoptite. Mama și cu mine dădeam din cap. Acum ne-am împotmolit la graniță. Tata a dispărut de zece minute. A spus: „Merg să-l caut pe Ilie”. Ilie e un vameș căruia tata i-a dat bani ca să nu descopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fie și numai pentru a putea face duș fără ceas, iar în clipa aceasta sunt pregătită să o iau de la capăt, să mă spăl din nou și din nou, să îmbrățișez cu pasiune jetul fierbinte de apă, dar scâncetul acela șoptit și constant îmi dă un nou semnal de alarmă, așa că alerg la el fără să mă șterg, îl găsesc plângând cu ochii închiși și îi curge nasul. Udi, liniștește-te, totul va fi bine, îl mângâi pe umăr, picături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dat glas mirării. — Tu ce-ai mai făcut? mă întrebă Midori. Nimic deosebit, am zis eu, dar în clipa aceea mi-am amintit că am încercat să mă masturbez gândindu-mă la ea. Îi promisesem doar! I-am mărturisit pe șoptite ce-am făcut, ca să nu ne audă și alții. I s-au aprins luminițele din ochi și a pocnit din degete. — Cum a mers? A fost bine? Nu, mi s-a făcut rușine pe parcurs și am renunțat. — N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vorbindu-se de așa ceva. Un cult apocaliptic practicat de tipul acela născut la Trier, nu-i așa?” Am strâns-o pe Amparo de braț. „No pasarán, amore”. „Isuse Hristoase”, murmură ea. Agliè urmărise fără să intervină micul nostru dialog pe șoptite. „Puterile sincretismului sunt infinite, draga mea. Dacă vrei, Îți pot oferi versiunea politică la toată povestea asta. Legile secolului al XIX-lea restituie libertatea sclavilor, dar În Încercarea de a aboli stigmatele sclaviei sunt arse toate arhivele târgului cu sclavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu un minim de bun-simț, s-ar putea explica totul printr-un poltergeist” „A, asta nu exclud”, zise Bramanti, „conjunctura astrală În perioada asta...” „Păi, vedeți! Hai, o strângere de mână și o Îmbrățișare frățească”. Auzirăm niște scuze reciproce pe șoptite. „Știi și dumneata”, zicea Bramanti, „uneori ca să identifici pe cineva care așteaptă cu adevărat inițierea, te mai pretezi până și la folclor. Până și precupeții ăia din Grand Orient, care nu cred În nimic, au un ceremonial.” „Bien entendu, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
urbei (edificiu altădată arătos, prestigios, impozant și plin de glorie, acum demolat integral, cu excepția tribunei principale, generatoare încă de secrete nostalgii, printre suporterii fideli a echipei municipale de fotbal, a găzarilor) și se îndreptau in corpore, supunându-se sugestiei angelice șoptite, dar hotărâte, spre fosta Tăbăcărie și spre Bariera Oborului, către malul pârâiașulul Dâmbu, de la periferia spațiului orășenesc civilizat și într-un sens de parcurs diametral opus, topografic, tronsonului de scăpare pe care Avocatul îl va fi stabilit cu ai săi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și Calapod anume Vali, Iulică și cu Cezărel preferau să comenteze acum, în dârdoră, rezultatul recentului meci al echipei-fanion de fotbal a județului (A fost blat, băi, mânca-v-aș ochii voștri, ăia chiori! șuiera Apostatul), Fratele își reia, pe șoptite, explicațiile antamate, la urechea ciulită a lui Dănuț: Deci, jos, pe reproducere, în colțul stâng, este acronimul lui Dürer și anul realizării operei... Leatul 1513, cunosc, concede Poetul. Stai ușor! Acolo am văzut scris 1640! Imposibil! Fugi de-aici! O
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lume nu poate înlocui încîntarea ce a vrăjit-o prezența ei în odăița năclăită de fumul țigărilor. În clipa aceasta tot rostul și toată înțelepciunea lumii se aflau pentru dânsul în verdele cald al ochilor ei, în glasul blând și șoptit care picura cuvinte misterioase, în corpul fierbinte, cu tresăriri speriate. Desperat că ar putea-o pierde, îi aținu calea, o îmbrățișă și, scufundîndu-și privirea în ochii ei, îngînă răgușit: ― Nu se poate să pleci... așa... Îi fu rușine de ce a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îndrăzni să mai continue. Pe la ora două erau pe drum. Isbășescu, pe capră, avea inima cât un purice. Vrând să-și facă puțin curaj și observând că Grigore nu e dispus să-i mai audă glasul, începu o conversație pe șoptite, despre ororile țăranilor răsculați, cu birjarul care tremura de frică să nu-și găsească moartea în călătoria asta și regreta că s-a lăsat ispitit de prețul mare ce i s-a făgăduit, ca să plece. În Vlăduța, în dreptul conacului ars
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că nu văd și trecui înainte, pe coridor. Chabù alergă după mine, hohotind. ― Unde pleci, dadà? Unde pleacă Allan-dadà? întrebă pe maică-sa. ― Dadà e bolnav și se duce să se vindece, îi spuse d-na Sen într-o, bengaleză șoptită, apucînd-o în brațe, ca să nu iasă în stradă după mine. Când am coborât treptele verandei, mi-am ridicat ochii spre balconul cu glicine și am văzut o clipă pe Maitrey. Atunci m-am auzit strigat, un țipăt scurt și înspăimîntat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
el întârzie în mereu alte confruntări ce-i rafinează răutatea. Pentru viziunea misticului, este posibil, totuși, ca într-un final, acest eu demonizat să ajungă la poarta ispitirii sale. Dar, odată deschisă, el nu va cunoaște splendoarea promisă de înșelarea șoptită voluptos, ci golul abisal și rece al eternei angoase crepusculare. Aici iluzia hipnotizantă se spulberă de ciocnirea cu duritatea unei revelații prea-târzii, cu adevărul unei lucidități ce zguduie neconsolator și ireversibil. Din căderea în prăpastia întunericului fără limită, eul negativ
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
el s-ar putea s o atingă. — Drum bun... îi șuierase însă el, oprindu-se pe neașteptate în loc. Ca și când și-ar fi dat brusc seama că nu mai are putere să ajungă până la ușă. — Au revoir, Papa, spusese, și vocea șoptită și-o auzise stridentă, nefiresc de tare și grăbită. Se răsucise brusc, învârtejindu-și fusta écossaise, de călătorie, sub pardesiu ; era gata să coboare scara de lemn, tropăind ușurată. Încă mai ținea mâna pe clanța al cărei mâner striat i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fiecare, odată intrat, nu mai părea a avea de gând să iasă, și am început a mă panica, având tot astăzi de mers și pentru lemne. Cealaltă lume n-avea desigur motivele mele de grabă, pentru că se complăcea, făcând conversații șoptite, spu nându-și motivul ce-i adusese aici - același la toți, ca și la mine, am dedus, adică scutire temporară de front. Unii își tot argumentau cazul, confuz și detaliat, alții vorbeau prin gesturi și tot priveau temători împrejur, știind că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
magazia administrativă, de unde se Întoarce cu un pumn de sacîz... și te vede stînd ca un orfan pe culoarul rece, curentul vîjÎie pe sub uși și din stația teatrului se aud fantomatic fragmente de arii, directorul tehnic anunțînd cu o voce șoptită evoluția spectacolului, pocnete și statice. Așa că Nină te umflă pe sus și te bagă În cabina lor, o adunătură veselă de bărbați În colanți albi, busturile păroase intimidante, bînd cafea din tot felul de cești și altceva, probabil votcă, din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a oamenilor inevitabil condamnați să-și ispășească existențele "sub vremi". Chiar dacă întreaga ceată îngerească, purtătoare de peruci de vată cu bucle înfundate pe cap și de rochii cu aripi de hârtie creponată nu realizează ceea ce Doamna are să spună, cu glas șoptit, și anume faptul că, probabil, va fi ultima Poveste de Crăciun slăvită pe o scenă cu public școlar pentru mult timp de acum încolo... Înlocuirea subiectelor din Abecedar, care se văd și ele nevoite să țină pasul cu vremurile și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de coapse poate că stăteau așa în chip de sprijin, dar în același timp spuneau: nu, n-am de gând să te iau în brațe, așa că stai liniștit. Vocea ei foarte-foarte catifelată se răspândi iarăși în aer ca o melodie șoptită. Îmi spui și mie ce-ți șoptește ghiocul? Nestor scutură din cap fără dușmănie și abia după aceea se întrebă: nu-i spun fiindcă nici eu nu știu ce șoptesc ghiocurile sau fiindcă e secret? Nu și nu. Mi-l dai și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nicio atenție acelei nișe. Și în sfârșit, la etajul trei era amfiteatrul "Atomic", aproape improvizat ca aspect, foarte mic în comparație cu celelalte trei, trăgându-și numele de la lecțiile de fizică atomică pe care le ținea, la microfon, cu o voce aproape șoptită, profesorul Horia Hulubei. În amfiteatrul "Bacaloglu" era recreație și aproape toți studenții ieșiseră pe coridor. Eroul nostru, cel cu invențiile amânate până după absolvirea facultății, tocmai se strecura ultimul, printre două rânduri de scaune pentru a ieși pe culoar în urma
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și mai aproape de sacru părți a lumii, natura în octombrie, ea însăși Catedrală-n aer liber - cu ecouri, mutatis mutandis, din Miorița (în care se cuprinde Cerul - o imensă fereastră / cu perdelele trase, iar Seara, clopotul lunii pline, / cu dangăt șoptit, cheamă la vecernie. / îmbie la rugă, în timp ce catedrala e luminată feeric / de candelabrul cu infinite lumini / al Căii Lactee), e un alt prilej-argument prin care se reliefează misterul copleșitor al Creației, făcându-l pe poet să exclame: Cât mister! / Doamne, cât
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
că am trecut în altă lume și totul s-a petrecut ca într-un vis... Nici nu mi-am dat seama când mâna mea și mâna Zânei au fost împreunate... Au urmat clipe lungi, în care bătrânul, cu glas abia șoptit și lumină pe chip, a urzit taina cununiei... În cele din urmă, am sărutat crucea din mâna călugărului. Abia atunci am revenit cu picioarele pe pământ... Ținându-ne de mână, ne-am dus la locul nostru. Când încă pluteam în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
aceeași măsură. Bătrânul și Sevastița nu ne pierdeau din ochi. Le citeam bucuria de pe chip ca într-o carte... Nu știu ce și dacă am mâncat ceva... La primul cântat al cocoșilor, bătrânul s-a ridicat și s-a închinat cu glas șoptit, invocând pe Cel de Sus să ne ocrotească și să ne ajute la nevoie... După ce a sfârșit ruga și s-a recules câteva clipe, ne-a îmbiat: ― Și acum, să mergem la culcare, dragilor. A ieșit primul din ogradă, urmat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
șuvițele lungi și negre ale părului și nimic mai mult. Cel puțin dacă ar fi fost Nilda, ar fi Întrebat-o și ea, cu broboane de sudoare pe frunte, ar fi bolborosit cîteva cuvinte printre care Florida și rudă, abia șoptite, iar Nilda ar fi Înțeles imediat. Dar Nilda nu mai era acum și ea o să calce la nesfîrșit cămășile stăpînului, Îmbătrînind și topindu-se de căldură În fața scândurii de călcat, cum e foarte firesc și deloc neobișnuit În casele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că, ori de câte ori ceva nu era în regulă în sufletul meu, veneam aici, în Parcul Miracolelor, cum i-am zis eu. Necazurile mai mari sau mai mici dispăreau, parcă erau absorbite de mirosul îmbătător al teilor, de parfumul florilor, de foșnetul șoptit al cetinei. Aici mi-am scris cărțile (am încercat și în camera mea de lucru, la birou, dar n-a mers deloc), tot aici mi-am pregătit și examenele de grad. Grădina asta minunată avea pentru mine multă, foarte multă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-o. -Toți suntem actori și actrițe, Codrine. Chiar și tu. Pe scena acestei lumi ingrate. -Nu credeam să am atâta răbdare cu o femeie, îmi ziceam eu în minte. Ce capricioasă! Privea marea în depărtare continuu. Vocea ei era când șoptită, când sinceră, când în afara rolului. Deși ne vedeam destul de des, luni de zile nu am aflat prea multe detalii despre viața ei. Nu povestea nimic despre ea, sau despre trecutul ei. Descuraja orice tentativă a mea de întrebare în
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
toată cunoașterea omenirii era ca o bomboană cu lămâie pe lângă soare. —Azi vreau să vă spun poveștile a doi oameni foarte diferiți. Vocea sa imaterială ieșea din boxele montate sus, pe pereți, plină de autoritate amplificată. Ultimele fragmente de flecăreală șoptită încetară. Cuvântul povești declanșă chicoteli înăbușite. Bloitov se holba la primul slide al lui Weber, o secțiune transversală coronală, cu scepticism fățiș. Domnișoara Nurfraddle încerca să înduplece un reportofon digital. Femeia cu puloverul pe gât îl privea pe Weber cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de saci, joacă pasionat zaruri. Între timp trupele Înaintează. Șirurile cafenii, Înfierbîntate merg, se opresc, se odihnesc, Își potrivesc mai bine pe umeri, cu gesturi obosite, ranițele grele, Își scot chipiele, Își șterg cu mînecile fețele roșii, aprinse, Înjură pe șoptite și apoi așteaptă cu răbdare să se urnească din nou șirul. Jos, lîngă vas, la capătul pasarelei, cîțiva ofițeri stau la o masă și, pe măsură ce soldații trec prin fața lor, examinează actele fiecăruia, le trec din mînă-n mînă, Își pun semnătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]