1,066 matches
-
o priveliște insolită: se lăsau să cadă de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în sfârșit, o mare de oameni purtând șorțuri ușoare de culoare brun și sandale cafenii, toți înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o priveliște insolită: se lăsau să cadă de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în sfârșit, o mare de oameni purtând șorțuri ușoare de culoare brun și sandale cafenii, toți înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe micul suport de fier care servea de treaptă. Margulis își aminti că sâmbăta doctorul Rosenberg nu venea la Casa de Sănătate, așa că se interesă unde era tânărul necunoscut adus ieri, de la Poliție, și fu condus de o soră cu șorț alb și basma albă legată la spate, într-o cămăruță cam îngustă, cu patru paturi de fier, dintre care numai două erau ocupate. Era aer închis și mirosea a sudoare și a dezinfectant. Într-unul din paturi îl recunoscu pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Procopiu se repezi să ridice receptorul. — Vă salut cu respect, domnule Boerescu. Desigur, e de prima pagină, cine n-ar dori să aibă exclusivitate într-o asemenea chestiune? Vin chiar eu, acuma. 6 După ce află cine este nou-venitul, sora cu șorț alb îl conduse pe Costache Boerescu lângă blondul adus în ajun. Femeii îi era milă de bietul băiat și simțea, din experiență, că n-are destul suflu vital, vis vitalis, și nici dorință de-a trăi, ca să scape. Adică principiul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
creastă mare și coadă rășchirată, care cânta des și scurma și avea alai de găini după el, așa că putea să-și vândă liniștit claponul. Nevasta trebăluia, cu părul legat într-o basma albastră, plină de făină pe mâini și pe șorț, încă nu terminase pregătirile pentru Crăciun, dar se simțea, din prag, un miros de varză amestecat cu miros de aluat de cozonac și coajă de lămâie rasă, o adiere care lui Nicu i se părea că-i intră și-n
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
apuce serios de strânsul paralelor, iar femeile n- aveau decât să se-agațe din mers de vreo ușă a vagoanelor trenului său. Într-o zi din februarie, bona progeniturilor lui Godun apăru cu o tânără ajutoare. O văzu cuprinsă cu șorț și încercând să hurduce o oală plină, până la plita pentru gătit. El era afară, croia poteci prin zăpada răscolită de vânt și sări să îi vină în ajutor. Pentru cine gătești atât? o întrebă surâzând, dar ea nu putu să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
două ore până la șapte. Chiar în dreptul lui, lângă pat, se zărea un tablou cu cireșe într-un bol de pământ și pătrunse în el cu papilele limbii, apoi cu corpul întreg, ca într-o hipnoză. Ajutoarea bucătăresei era acolo, cu șorțul ei și cu rădăcinile părului mirosind a fiertură. — Câți ani ai? Ești de-aici, de prin satele ce se văd pe linia câmpului? Nu știa să-i răspundă. Rămase tăcută și se duse cu pieptul sub nările lui și sub
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un pic de forfotă, se ivise cu mici sărituri un splendid cocoș. Căldura, în acest moment, păruse să crească și mai mult. Cottard și-a scos haina și a bătut în masa de tablă. Un omuleț, pierdut într-un lung șorț albastru, a ieșit din fund, l-a salutat pe Cottard de îndată ce l-a văzut, de departe, a înaintat dând cocoșul la o parte cu o lovitură zdravănă de picior și a întrebat, în mijlocul cotcodăcelilor, cu ce doreau să fie serviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
diseară ? \ Ei! spune celălalt, de unde să știu eu ce are el în cap ! Dar cunoașteți ora lui obișnuită ? \ Da, dar nu este foarte important. Vreau doar să-i prezint un prieten. Chelnerul își ștergea mâinile jilave de partea dinainte a șorțului. Domnul se ocupă și el de afaceri ? \ Da, spune Cottard. Piticul trase zgomotos aer pe nas: \ Atunci, veniți iar diseară. Am să trimit băiatul până la el. Ieșind, Rambert întreabă despre ce fel de afaceri era vorba. \ De contrabandă, firește. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Pașa al Treilea reușise să supraviețuiască până la o vârstă Înaintată având În vedere șocurile electrice prin care trecuse. — Așa, Pasha, bun băiat. Zeliha i-a dat să mănânce câteva bucăți de brânză feta, preferata lui. Apoi și-a pus un șorț și s-a apucat să se lupte cu un munte de cratițe, tigăi și farfurii. După ce a terminat de spălat vasele și s-a calmat În sfârșit, s-a Întors târându-și picioarele la masă, unde cuvântul bastard plutea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
adevărat miracol că reușea să rămână atât de slabă. Când te gândești că singura mâncare pe care știa s-o gătească era friptura aia Îngrozitoare de oaie la grătar cu chifle! De fiecare dată când veneam la voi, Își punea șorțul ăla murdar și gătea carne de oaie. Toată lumea, În afară de Barsam, a izbucnit ăn râs. — O, n-ar trebui să fiu nedreaptă, a continuat mătușa Varsening, Încântată de reacția publicului. Mai schimba din când În când sosul. Uneori ne dădea friptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și își scoase haina, pe care i-o înmână consilierului de stat. Acesta o primi cu repulsie mută și o trânti pe podea, fără ca doctrorul Pervoiedov să observe însă gestul, fiind deja aplecat peste cufărul din care își luă un șorț din cauciuc. ă Un corp cu ștreangul în jurul gâtului! Celălalt cu o gaură cât o lamă de secure în craniu! strigă Liputin. Doctorul Pervoiedov aprobă din nou, cu bisturiul în mână. Părea că ține lama îndreptată înspre prokuror intenționat. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
șaptesprezece. O plăcuță indica faptul că imobilul aparținea văduvei Consilierului de Stat S.P. Ivolgin. Ușa, din stânga cariatidei centrale ce mărginea pasajul, dădea direct în stradă. Menajera care deschise ușa era îmbrăcată într-o rochie gri curată peste care avea un șorț bine apretat. Părul îi era legat strâns înăuntrul unei bonete albe. Avea o față atractivă și inteligentă. Porfiri simți o independență ageră, care putea fi confundată, de bună seamă, cu aroganța sau chiar impertinența. Avea ochii erau întrebători, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu voi avea ce face și va trebui să te mustru disciplinar, Porfiri Petrovici. ă Vă înțeleg, exclența vostră, spuse Porfiri, aproape pierzându-și echilibrul datorită reverenței prea adânci. § Corpul era înfășurat într-o pânză verde cauciucată. Doi brancardieri cu șorțuri de cauciuc l-au ridicat de pe targă, fiecare apucând de câte un capăt. S-au strâmbat fără glas când au vazut cât de greu este. Era o chestie de mândrie ca ei să nu scoată un sunet. Cadavrul nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
atlant, au găsit un lăncier călare și altul pedestru, au găsit un arab cu turban, au găsit un mandarin chinez, au găsit un aviator, au găsit un condotier și un brutar, au găsit un mușchetar, au găsit o servitoare cu șorț și un eschimos, au găsit un asirian cu barbă, au găsit un acar de la calea ferată, au găsit un grădinar, au găsit un bărbat gol cu mușchii la vedere și cu schema sistemului nervos și circulator, au mai găsit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Anderson, care redactează regulile unei loji de Frați Zidari, de inspirație deistă, și Începe să vorbească despre confreriile masonice ca despre niște corporații care datează de acum patru mii de ani, de la fondatorii Templului lui Solomon. Iată motivele mascaradei masonice, șorțul, dreptarul, ciocanul. Dar poate că tocmai prin asta masoneria ajunge la modă, Îi atrage pe nobili, prin arborii genealogici pe care-i lasă să se Întrevadă, dar și mai mult le place burghezilor, care nu numai că se pot reuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
prințul consort și să mă duc la lucru. „E timp, Pim, nu se naște Încă. Și eu trebuie să ies. Du-te“. Tocmai dădeam să intru pe ușa biroului meu, când se deschise cea a domnului Salon. Apăru bătrânul, cu șorțul lui galben de lucru. N-am putut evita să-l salut și mi-a spus să intru. Nu-i văzusem niciodată laboratorul, deci am intrat. Dacă În spatele ușii aceleia fusese altădată un apartament, Salon pusese probabil să se dărâme pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tuturor, și-mi dau seama că orașul tuturor e conceput ca o catacombă cu trasee preferențiale pentru inițiați. Un bețiv. Poate se preface. Să nu mă Încred, să nu mă Încred niciodată. Dau peste un bar Încă deschis, chelnerii cu șorțuri lungi până la glezne deja strâng scaunele și măsuțele. Am timp să intru și ei Îmi dau o bere. O beau pe nerăsuflate și mai cer una. „Strașnică sete, hai?“ zice unul dintre ei. Dar fără cordialitate, cu suspiciune. Sigur, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o femeie comisar al partidului, frumoasă și devotată, ferm hotărîtă să pună Îndeplinirea planului cincinal Înaintea plăcerilor burgheze ale sexului. Și alte picturi din sală reprezintă porci, În tot felul de ipostaze. Iată o fotografie care Înfățișează o gospodină cu șorț prezentînd spre inspecție un leș de porc unui bărbat pe a cărui figură se citesc invidia, lăcomia și dezgustul, ca și cum bărbatul se gîndește că lucrurile ar putea sta și invers: porcul să Îi prezinte spre inspectare gospodina eviscerată. — Mie poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
noapte. Musafirii aveau atâta minte încât să prefere să stea la pensiuni primitoare Bed&Breakfast. Fran apăsă pe sonerie, simțind cum o năpădește sentimentul familiar că era mai degrabă un musafir decât fiica lor. Îi deschise mama ei, purtând un șorț înflorat peste o rochie de lână, cu părul gri-argintiu, imaginea maternității afectuoase și domestice, numai că, își zise Fran, totul era o mascaradă. Maică-sa era o prezență la fel de caldă ca un pachet de mazăre congelată. — Bună, mamă. Fran sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ca atunci când mergeai cu taică-tău în excursie. În vocea ei era o notă de tristețe care o mișcă pe Fran. Își îmbrățișă scurt mama. Phyllis rămase țeapănă, amintindu-i lui Fran de un sac de box vârât într-un șorț înflorat. — Unde-i tata? — În biroul lui. Cina e gata în zece minute. Maică-sa se întoarse la teritoriul ei impecabil din bucătărie. Să intre în biroul tatălui ei era ca și cum ar fi intrat într-o altă lume. Încăperea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și o sărută, plimbându-și limba pe pielea moale din podul palmei până când Fran începu să tremure de nerăbdare. O mai sărutase până atunci, dar niciodată așa. — Cred că mă îndrăgostesc de tine, Francesca Tyler. Blând, dar ferm, îi scoase șorțul mare în dungi și o conduse în dormitor. Capitolul 6 Acum când venise în sfârșit momentul, Fran își închipui că va fi cuprinsă de timiditate sau stânjeneală, dar simțind respirația fierbinte a lui Laurence pe gâtul ei și atingerea solidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
strigau: „Cine e băiat neascultător?“. După acest ritual, bănuia ea, aveau să meargă sus pentru o partidă pe cinste. Căsnicia avea, la urma urmei, și părțile ei bune. Maică-sa era în grădină, curățând trandafirii de frunze uscate, purtând un șorț înflorat și mănuși de cauciuc de un galben strălucitor. Fără îndoială și-ar fi cumpărat și mănuși înflorate dacă ar fi existat. Contrastul dintre cauciucul galben și florile delicate, înmiresmate, era derutant. — Unde e tata? În birou? întrebă Fran. Phyllis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că ar face comentarii deplasate sau că le-ar spune prietenilor lui despre aventura de-o noapte a tatălui lui? Ți-aș fi sincer recunoscătoare. Ne vedem acolo. În cele din urmă, Phyllis insistă să vină și ea, purtând încă șorțul înflorat. Nu se zărea nici urmă de Ben, dar Fran observă o mulțime gălăgioasă pe malul lacului unde erau rațele și, Dumnezeule, chiar la intrarea în parc era parcată o mașină de poliție. Simți că i se întoarce stomacul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Poate să se comporte imprevizibil uneori. Să plece de capul lui. — Tata a zis să încui ușa. — Francesca, draga mea, ce bucurie să te văd. Fran se întoarse uluită. Tatăl ei stătea zâmbitor în pragul ușii de la bucătărie, purtând un șorț în dungi albastre și albe. Dar nu era tatăl din ultimele luni. Cel confuz. Înspăimântat. Care arăta de parcă ceruse un bilet până la gara Victoria și se trezise pe Marte. Era tatăl ei adevărat, cel mulțumită căruia copilăria ei fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]