1,477 matches
-
alunecare narativă, construcția fantasticului. Primul și cel mai important e biografia lui Honigberger. Ea se desfășoară Între nelocalizabila Ïambhala a tuturor promisiunilor și fabrica de zahăr din Kashmir, a unei promisiuni anglo-sikh neonorate. Când Roquet revine, observând că „cititorul poate șovăi Între mai multe chei ale enigmei”, și Îl Întreabă care ar fi propria cheie, Eliade oferă un răspuns clarificator pentru avansarea analizei: „șCheia enigmeiț poate fi evidentă pentru anumiți cititori. Pentru că personajul care povestește această Întâmplare declară că este Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fapt, la modul subtil, iar tandra manieră autoironică e o formă a duioșiei: „La gura sobei albe ți-ar fi plăcut să stai/ în casa de făină, în casa de mălai,/ și-n soba de gutuie, cu mâinile smerite,/ să șovăi să azvârli icoane necioplite”. Ca „mădular” al gintei horațiene, autorul versurilor din Mașinării romantice (1973) se înrudește cu Al. Andrițoiu și cu Ion Horea, dar și cu ceva din Leonid Dimov (cu acea parte preluată din Ion Barbu, „balcanicul”) în
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
lumină, Că-ntreaga lume este plină Deacelași gând, din cer adus: În fapta noastră ni e soartea Și viața este tot, nu moartea. Pe deal se suiencetișor Neveste tinere și fete, Bătrâni cu iarna viețiin plete; Șincet, în urma tuturor, Vezi șovăind câte-o bătrână Cu micul ei nepot de mână. Ah, iar în minte mi-ai venit Tu, mama micilor copile! Eu știu că șin aceste zile Tu plângi pe-al tău copil dorit! La zâmbet cerul azi ne cheamă - Sunt
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
de cuvinte biblice de duh, de proverbe românești sau extrase din folclorul altor popoare, de snoave și anecdote, aceste stihuri ludic-moralizatoare lasă a se întrezări o posibilitate mai adecvată lirismului lui R., mizând pe umor, ironie și sarcasm dezabuzat: „Nu șovăi în viață, de ești bărbat întreg:/Bărbații șovăielnici doar firimituri culeg”; „...Iar dacă știi că nu știi, dar totuși vrei să știi,/ Fă-ți din știință capră și mulge-o zi de zi”; „La-nchidere de carte, proverbul cel mai
RACHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289078_a_290407]
-
și „Foaia Jiului” (1910). Prin N. r. N. Iorga intenționa să ofere o revistă care să continue „Sămănătorul”, de la conducerea căreia va demisiona câteva luni mai târziu: o „tipăritură menită tuturora, tuturor celor buni și de ispravă, și chiar celor ce șovăiesc încă, și chiar celor care sunt în stare a se întoarce” (Către cetitori, 1/1906). Formulată de Iorga, doctrina sămănătoristă, ale cărei principii se regăsesc și aici, se întemeiază pe revalorificarea tradiției istorice, cultivarea specificului național și, ceea ce este caracteristic
NEAMUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288392_a_289721]
-
pentru alt motiv. În ea nu mai este prezentat satul, zguduit de lupta de clasă, În condițiile când poziția de clasă a mijlocașului nu s-a precizat Încă radical. Mijlocașul Încă nu vede bine drumul pe care trebuie să apuce, șovăie, nu sesizează limpede opoziția Între chiaburime și țărănimea muncitoare. Pentru el, după lichidarea moșierimii, Încă mai persistă două opoziții: români - maghiari, luați În totalitate și săteni-orășeni, la fel. Sătenii sunt cei care muncesc, orășenii sunt «domnii» care șed, merg la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
concrete din literatura noastră, nu a publicat nici un studiu În care formalismul să fie combătut pe baza materialului concret. Sectorul Orientări a dispărut din revistă, lipsind pe cititorii de studii mai ample cu privire la problemele literaturii arătând că În fond redacția șovăie când este vorba de a le ataca. Într-adevăr, cu toate prevederile planului redacțional, problemele poeziei, prozei, criticii, dramaturgiei - literatura ca mijloc de cunoaștere, rolul ei educativ, caracterul ei popular, spiritul de partid care trebuie să o Însuflețească, problema unității
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
un om „apolitic” care, sub acțiunea vieții de pe șantierul canalului se pătrunde de ideile socialismului. Pe el Îl mai ține Însă În loc o nefericită pasiune pentru odrasla boierească Dona Vorvoreanu, pasiune care-l roade și-l slăbește, Îl face să șovăie, să se izoleze de tovarășii lui de muncă, să participe cu mai puțin elan la eforturile lor. (Ă). În Drum fără pulbere rolul hotărâtor al științei sovietice În reeducarea intelectualilor nu este prezentat izolat, rupt de ansamblul problemelor construirii socialismului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
relației dintre cele două mari orientări ale reflecției filosofice asupra fundamentelor moralității. Voi încerca, în sfârșit, să răspund la întrebarea dacă sistemul de filosofie morală elaborat de Kant poate să orienteze rațiunea morală comună atunci când ea ajunge în dileme și șovăie sau nu poate decât să confirme judecățile acesteia și să-i sporească puterea de discernământ. * * * Unii filosofi au susținut, mai recent, că opoziția dintre întemeierea kantiană și întemeierea utilitaristă a îndatoririlor morale nu ar fi una fundamentală și ireductibilă. R.M.
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fără ca să-i poată hrăni omenește? Puteți voi sta nepăsătoare la toate mizeriile ce se datoresc foametei, locuințelor insalubre, tuberculozei, sifilisului, alcoolismului etc. și care decimează femeia de la țară și de la orașe, sora noastră a tuturora? Desigur că nu! Nu șovăiți așadar a urma chemarea Frontului feminin, organizație care își propune ca scop promovarea tuturor intereselor femeilor din România, fără deosebire de rang, credință politică sau religioasă, organizație care tinde la crearea de condițiuni favorabile propășirii femeii pe tărâmul muncii intelectuale
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
atunci, dorim conlucrare, colaborare, sinceritate, însă stăm neclintite în serviciul Patriei una și indivizibilă, gata la jertfirile cele mai dureroase pentru păstrarea unui patrimoniu sacru. Cu noi, toți știu unde merg, căci niciodată nu ne-am ascuns gândurile, nu am șovăit, nu am avut ceva pentru noi, nici nu ne-am încovoiat, nici nu am ridicat stindardurile pe care nu eram gata a le apăra cu ultima dârzenie. A fi un om, adică un caracter ce nimic nu-l înduplecă decât
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
de iubire, de iertare ce este zestrea sufletului nostru. Surori, ceasul răspunderilor a sunat, nu putem să ne sustragem, avem colectiv în fața lumii, a istoriei, în fața omenirii a răspunde de atitudinea noastră. Sau categoric ne așezăm pe terenul principiilor sau șovăim, ne eschivăm și atunci devenim complice la nenorocirile ce nu căutăm să le curmăm. Asociațiile feminine reprezintă circa 90-100 milioane de femei adică o uriașă putere de radiere a sufletelor, cu organizații puternice, cu sute de ziare tot resfirat pe
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
noastre 123.561 de membre și să ne afirmăm cu hotărâre pretutindeni unde era nevoie de luptă pentru interesele clasei muncitoare și ale poporului nostru. Dar mai ales putem fi mândre că U.F.M. a mers de la început, fără să șovăie sau să se clintească o clipă pe linia marxistă revoluționară de stânga, pe linia unității clasei muncitoare care a dus în mod firesc la realizarea Partidului Unic-Muncitoresc. Câte șicane n-am avut noi de suportat din partea titeliștilor înainte de 10 martie
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
ecou al dorinței tale de adevăr, am început atunci să-ți povestesc nașterea lumii în ochii acelui copil pierdut în mijlocul munților. Teama lui de a înțelege, refuzul de a numi și salvarea lui, prin muzica unei limbi necunoscute. Copilul a șovăit o clipă în pragul jocurilor noastre de plăcere și de moarte și s-a lăsat iarăși cufundat în intimitatea fraternă a universului. Femeia care-l ținea în brațe continua să-i îngâne încetișor cântecul de leagăn chiar și când ecoul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din bronz și beton ce nu găsiseră destul loc în interiorul galeriei. Copacii aveau deja frunze galbene. „Sub frunzele moarte, mi-ai spus zâmbind, toate capodoperele astea sunt cu mult mai suportabile. „ Și ai adăugat cu o voce care părea că șovăie, față de necesitatea cuvintelor: — Sunt mai în vârstă ca dumneata... Copilăria mea se plasează în primii ani de după război. Era așa o sărăcie că-ți venea să mănânci și pietre. Îmi aduc aminte de rarele zile când nu ne era foame
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
identitatea care îți era cea mai fidelă, în acel adevăr al tăcerii care urmează eșecului pretenției noastre de a înțelege. Sub îngrămădirea de măști, grimase, alibiuri din care se compunea viața mea, o singură zi părea să răspundă adevărului tău. Șovăind, de parcă abia învățasem cuvintele rostite, am început să vorbesc despre copilul care adormea în străfundul unei păduri din Caucaz. Într-o zi, într-un alt oraș, într-un alt război, am surprins din nou la tine acea reculegere tăcută. Geamurile
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
coama tânărului animal... Deodată, geamătul se repetă, numai că venea din poiană. „Oricum, ăsta are să crape“, se gândi Nikolai, punând piciorul în șa. Nu mai era un geamăt, ci un suspin prelung și dureros care se prelinse în întuneric. Nikolai șovăi. Își închipui noaptea coborând peste poiană, pe omul acela îngropat care va vedea lupii apropiindu-se sau va simți mușcăturile unui rozător. Puse mâna pe pușcă și se îndreptă spre oamenii morți. Despre răniții cărora li se dădea lovitura de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
deschise ochii și gemu îndelung pe un ton ritmat, ca spre a-i dovedi că era vorba de o ființă omenească. Nikolai se duse către Vulpoi („Plec chiar acum! Să se ducă cu toții dracului!“ șopti o voce în sinea lui), șovăi, scoase o ploscă, se întoarse spre acel cap. Soldatul bău, se înecă, tuși cu o sonoritate deja aproape vie. Nikolai începu să sape, mai întâi cu mâinile, pentru a degaja gâtul, apoi, ajungând la umeri, cu lama unei toporiști. Eliberă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ficați ! Amețit de băutură, un lucrător care venea dinspre uliță se opri în fața stivei de bolovani ce-i tăia calea. - Dedei cel din urmă leu, monologa el întorcându-și buzunarele pe dos. Cu o privire francă în ochii bleojdiți, conchise șovăind : Nu erau să fie ai mei. Lucrul mergea cu spor și către sfârșitul verii clădirea era gata. în ea urma să se facă o nuntă. Nea Sandu Pitulice, perceptor și om de vază în comună, își însura băiatul și pentru
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
confrunta cu posibilitatea ca luciditatea să fie un accident biologic. Deși nu fusese niciodată un ins religios, Își dădea seama acum că Întotdeauna crezuse În suflet, Într-o forță a personalității care supraviețuia morții. Dar cum mintea lui continua să șovăie, scurt-circuitându-se, ajunse În cele din urmă la concluzia lucidă, atât de opusă voioșiei sale tinerești, că și creierul era un organ ca toate celelalte și că atunci când se deteriora, el nu avea să mai fie. O fetiță de șapte ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un strateg. Am coborât și la al doilea nivel al subsolului și apoi la treptele care se scufundau și mai mult în întuneric. Am aprins o lanternă de fosfor și am continuat încrezător. Încrederea lui vine de la mine. Dacă eu șovăi, așa va face și el... dar cum să nu mă întreb dacă nu greșesc când totul începe să fie neliniștitor de familiar? Păși în urma mea ca și cum ar mai fi fost acolo. Mai avem? Deloc. Doar câțiva metri pe aici, zisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
înălțime a acestora, întrucât țâșneau înspre văzduh câte vreo cincizeci, o sută de metri. Ningea și acolo, dar mai rar. Majoritatea fulgilor se lăsau pe câte vreo creangă. Nici gerul nu-i mai pișca atât de tare aici. Au mers șovăind, căci nu știau ce pericole se ascund sub pătura groasă de zăpadă de sub picioarele lor. Se strecurau printre trunchiurile de Spini în șir indian. Oare mai avem mult? întrebă Soliteraj după vreun sfert de oră. Or fi mantiile astea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o clipă, apoi îi face semn din bărbie să o conducă înspre iatacul principelui. De ce naiba o fi venit pe intrarea principală? se întreabă libertul. Putea doar să folosească pasajul privat dintre camera ei și cea a cezarului. În fața ușii, șovăie imperceptibil. — Deschide! ordonă scurt Livia. Înăuntru, clipește de câteva ori, buimacă la vederea grămezii de oameni adunați în jurul patului. — Ce vă buluciți așa? izbucnește mânioasă. Dați-vă la o parte! Lăsați omul să respire, că-l asfixiați stând claie peste
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
principele. Nu știu, ți-am mai spus, face acru Livia. Omului aceluia, cine o fi el. Încearcă să se liniștească. — De altfel, Flaccus Vascularius a găsit în mausoleul familiei o tăbliță de plumb pe care era scrijelit un blestem la adresa... Șovăie. — La adresa cui? — Era menționat un avocat. N-a înțeles bine, dar crede că tatăl lui e cel blestemat să fie supus după moarte chinurilor a opt puteri demonice. Augustus se obține să nu zâmbească. Lasă, dragă, să se vadă moșneagul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
principelui este deja luată... — De ce să venerezi un împărat? îl întreabă mustrător principele. Clatină dojenitor din cap în direcția lui. Fulcinius prinde curaj. În timp ce își pleacă fruntea cu umi lință, judecă iute sorții de izbândă pe care-i mai are. Șovăie. Liniștea se prelungește nefiresc de mult. Poate e o nebunie ceea ce face. Merită totuși să încerce, căci nu mai are multe de pierdut. Își face curaj și rostește: — Ai dreptate, cezare, nu se cuvine să te venerez ca împărat, ci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]