539 matches
-
că Încercarea de a se racorda lumii elegante a metropolei engleze constituie premisa construirii unei serioase self-esteem, care, la rândul ei, spune ceva despre autoportretul pe care scriitorul și-l construiește indirect. Hainele ne-au făcut oameni, susține Carlyle, iar șovăielile lui Petru Comarnescu se produc tocmai În numele imaginii umane, adică a posibilei autodescrieri, pe care pretextul alegerii hainei, a cămășii, a fularului le iscă. În fine, elementul cel mai complex al autoportretului redat de jurnalul intim este cel al Înfățișării
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
drumul dorit în viață, aspirațiile realizându-le prin raportarea la o anumită imagine despre sine corespunzătoare vârstei și defectului. Apar preferințe pentru activități practice, care nu includ prea mult vorbirea, pentru artă, desen, muzică, laborator, dentistică, sport interese exprimate cu șovăială, comparativ cu puberul fără handicap. La fete interesele sunt mai sistematizate și raportate la un cerc mai restrâns de acțiuni. Motivația nu e condiționată de factori educativi externi, ci de imbolduri proprii izvorâte din conștiința defectului. În opțiunea profesională, cât
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
pur și simplu sperie. Pericol de proporții monstruoase, obsesive. Și asemenea oricărui mecanism formidabil care funcționează non stop, zi și noapte, el creează neliniști automatizate, reflexe și deprinderi definitive. Un sistem politic total represiv, care nu dă semne nici de șovăială, între onformism și libertate nici de flexibilitate, nici de oboseală, injectează subconștientului social o teroare generală surdă, irepresibilă, de neșters. Ea ucide în germene orice speranță de ameliorare, de clemență, de transformare. Ideea de viitor dispare. Este total abolită. Totul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai nainte de toate și nu veți face prin aceasta decît cea mai fundamentală politică, veți pune fundamentele naționalității”. Însă, Încă o dată, a scrie (a crea o limbă) nu Înspăimîntă pe Ion Heliade Rădulescu. Nu se simte la el nici o șovăială. Frica de a se rătăci În pădurile gramaticii nu-l urmărește. Versul este bine măsurat și, cînd observă la alții nereguli În privința ritmurilor, intervine, Îndreaptă silabele proaste, ceartă (În Ingratul) pe neștiutori. Este, desigur, un principiu de ordine și claritate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îngrijită sămânța, să rodească Îmbelșugat, Înplântată Într-un sol pe care mai ieri nu creștea grâul, care era lăsat În părăsire, necultivat și pradă celor mai aprige intemperii? Iată, Între altele, de ce scriitorii s-au hotărât să pășească siguri fără șovăială În mijlocul publicului lor nou - a marelui public - a maselor muncitoare. «Inginerii sufletului omenesc» au vrut să vadă pe viu dacă sunt Într-adevăr constructori de caractere, meșteșugari sau dacă nu cumva sunt doar niște ucenici. (Ă) Nu pot uita figura
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
puterea Sovietelor (Petru Dumitriu, Flacăra, nr. 49, 9 dec), etc.etc. Vocabularul anului continuă să se dezvolte pe axa sa războinică, conturând imaginea unor oameni departe de calm, toleranță și bunătate: necruțător, Îmbâcsit, hâd, mîrșav, nefast, Înapoiat, Înnebunit, dușmănos, dăunător, bestial, șovăială (mic burgheză), neadâncirea (realității socialiste, a rolului partidului, Învățăturii marxist-leniniste, etc) impas, prăbușire, uneltiri, slugi, lachei, clică, năpârci, ploconire, călăi, trântori, titoiști, adormi (vigilența), a toci (critica), ațâțător, a stârpi, a lovi (fără șovăire, fără cruțare) a biciui, a servi
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
obicei secretarul de partid; nici unul din personajele imaginate În cele două creații și-n altele cu teme din actualitate nu se ridică la Înălțimea și valoarea originalului. De-acum, noi refrene vor fi intonate de critica literară: personaj palid, șters; șovăială În fața noului, viziune schematică, neadâncirea realității, neadâncirea adevărului, necunoașterea suficientă a vieții etc. Deși aceste formule vor face carieră În anii următori, marcăm Începutul acesteia prin câteva exemple; totodată, În același context prindem vibrația momentului, adică reacția originară a criticii
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
relief puternic, de a prezenta răscolitor, cu mare putere de convingere, acțiunile revoluționare din fabrică. (Ă). Ori rămășițele ideologice mic burgheze persită adesea În conștiința unora din scriitorii noștri sub forma unei umbre de neîncredere În forțele noului, sub forma șovăielii În afirmarea lui, ceea ce frânează curajul romancierului de a se azvârli În clocotul vieții și a căuta locurile unde vârtejul este mai puternic. În special patosul revoluționar de care vorbeam lipsește din romanul lui Ion Călugăru. Nu se poate spune
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-l strivească pe Zmeu cu hotărârea și calmul date de Încrederea În forțele clasei muncitoare. (Ă). Dar toate acestea sunt relatate mai mult din afară, vlăguite parcă de pulsația vieții. Și În centrul lipsurilor stau tocmai rămășițele mic burgheze, această șovăială care-l Împiedică pe autor să trăiască - zbuciumul din sufletul lui Pavel Ilie (Ă). Frazele lui Pavel Ilie (Ă) suferă tocmai de această neînțelegere din partea autorului a intenselor sentimente, a Încordării care-l cuprinde pe director când uzina e amenințată
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe director când uzina e amenințată să sară În aer. Există aici o neîncredere În forțele noului, În puterile oamenilor care duc cu ei acest nou și nu trebuie să ne sfiim a recunoaște la baza ei, Încă urme ale șovăielii mic burgheze. (Ă). Ion Călugăru Își propune a Înfățișa cu justețe cum partidul e motorul tuturor acțiunilor decisive din uzină. Dar autorului nu-i e Încă evident că partidul nu e o entitate exterioară, ci tăria lui sunt oamenii Înșiși
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
puternică, dominantă, l-a făcut pe romancier să-i opună o chiaburime care nu este Înfățișată ca o forță organizată și mai ales să ofere o rezolvare Întrucâtva idilică, neverosimilă a luptei de clasă. (Ă). Dar și hiperbolizarea neveridică a șovăielilor sărăcimii satului și rapida convingere a mijlocașilor poate să ofere cititorului o imagine răsturnată a Însemnătății politice a păturilor cuprinse În țărănimea muncitoare, poate sugera că țărănimea mijlocașă este forța principală politică pe care se sprijină clasa muncitoare la sate
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Pricinile deficiențelor sunt multiple. 1.În primul rând, ele trebuie căutate În slăbiciunea ideologică a colectivului redacțional, În faptul că problemele literaturii nu se adâncesc, că redactorii nu Învață suficient. De aici vine și lipsa de curaj, de-o parte, șovăielile și confuziile pe de altă parte. 2.Lipsa unei legături susținute cu viața, cu oamenii, cu problemele concrete ale construirii socialismului În R.P.R. antrenează și superficialitatea multora din materialele literare apărute. Membrii redacției nu se deplasează pe teren, nu verifică
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
inima dârză și neîmpăcată, căzut eroic În lupta dușmanilor Împotriva poporului. (Ă). Ion Serebreanu vorbește și el În câteva strofe despre copilăria de altădată, despre mizeria Îndurată din cea mai fragedă vârstă. Iar Dragoș Vicol În poezia Îndoiala redă izbutit șovăiala mijlocașului (Ă). Constanța Tudorache În poezia Pe șantierele tineretului reușește să exprime adevărul muncii constructive a tineretului (Ă). După cum reiese din exemplele citate, care, fără Îndoială, nu sunt singurele, culegerea reușește să ilustreze În bună măsură posibilitățile literare ale acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
publicare un articol de-a dreptul de pe poziția proletcultului. El se intitula Contribuție la studiul limitelor viziunii realiste a lui Caragiale. Autorul studiului, G. C. Nicolescu se străduia să găsească tot ce nu e valoros, tot ce constituie limitele, opintelile, șovăielile, căutările lui Caragiale, Însuși faptul că articolul nu avea pretenția să epuizeze problema ci să aducă o „contribuție” doar, arăta că autorul socotește că limitele lui Caragiale sunt cu mult mai numeroase și mai adânci, că ele necesită o dezbatere
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Orlov. După ce citește Așa s-a călit oțelul, Bănică pornește cu entuziasm la organizarea brigăzilor de tineret. Lui Pangrati, marele savant sovietic Serafimov, cu care lucrează, Îi comunică flacăra celei mai Înaintate științe din lume, Îl ajută să-și biruie șovăielile și drama personală, ca până la urmă să pășească În primele rânduri ale constructorilor Canalului. Și pe profesorul Lăzărescu contactul cu știința sovietică Îl readuce Între oameni, Îl Întinerește, Îl face și pe el să participe cu entuziasm la marea construcție
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pulbere subiectul se Încheagă În jurul lui Mateica, Dona și Pangrati, face ca tema romanului să alunece și mai mult În afara atenției noastre, În timp ce adevărații eroi ai socialismului - muncitorii Înaintați și conducătorii lor comuniști - ne sunt ascunși de figura șubrezită de șovăieli a inginerului Pangrati. Într-adevăr, cine este eroul principal al volumului Drum fără pulbere? Cititorul va răspunde fără ezitare: inginerul Pangrati! (Ă). De aceea trecerea lui Pangrati de pe pozițiile burgheziei pe cele ale clasei muncitoare apare mai mult ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mediul rural era aceea "de a spori vigilența împotriva greșelilor stângiste (intransigență, absența răbdării și/sau a puterii de convingere, n.m.) față de țărănimea mijlocașă, căreia trebue să i se acorde un permanent sprijin și ajutor politic în vederea lichidării complecte a șovăielilor care-i sunt proprii" (Dej: 1952, 674). Al doilea nume ca importanță după Ana Pauker, Vasile Luca a ocupat funcția de ministru de Finanțe între 1947-1952. Efectuând la rândul său un lung stagiu cominternist, revine în România odată cu aceasta în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
bine descris într-o lucrare cu caracter memorialistic: „Conceptul de rotație a cadrelor, inventat de Nicolae Ceaușescu și aplicat după 1978 în mod draconic, a condus la introducerea unei stări de tensiune și teroare în rândul corpului de comandanți, orice șovăială sau lipsă de exigență în aplicarea ordinelor și instrucțiunilor date putea fi sancționată prin schimbarea cadrelor din funcție sau în localități diferite, invocându-se acest concept diabolic”. În plus, încă de la început, șefi ai Securității au fost numiți exclusiv oameni
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Primirea acestora în partid și chiar folosirea lor în conducerea organizațiilor de partid, a contribuit în a denatura linia și metodele de partid, în a influența negativ atât pe linie de partid cât și profesional, introducând o atmosferă mic-burgheză, de șovăială, de servilism, de familiarism și de acoperire reciprocă a abaterilor. Înfumurarea de succesele obținute în munca serviciului, unele tendințe de familiarism ce s-au creat în acest timp între ei, ca și ridicarea tovarășului Dumitru Diaconescu la funcția de director
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
o lume care își ajunge sie însăși, care are propriile ei semne de recunoaștere: tropăitul calului, deslușit de departe de urechile atente ale Anei, viscolul amenințător, râsul batjocoritor al femeii, muțenia lui Dumitru, ca o tragică prevestire... (Magda Mihăilescu) Fără șovăială, fără ezitări inutile, refuzând influențele neasimilate, debutul lui Alexa Visarion... Deși regizorul propune noi personaje (soția hangiului, soldatul traumatizat de război, țăranii alungați de sărăcie), acestea sunt perfect integrate dramei lui Stavrache, condamnat la judecarea propriei însingurări, o dramă existențială
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
e concertizată în februarie 2000 când procesul de negociere începe. Invitația pentru aderarea la NATO este făcută în 2002, iar includerea propriu-zisă are loc în mai 2004 alături de Bulgaria, Slovacia, Slovenia, Estonia, Letonia și Lituania. Practic, primii cinci-șase ani de șovăială sau incoerență au însemnat de fapt o perioadă de mare întârziere față de celelalte țări foste comuniste, reflectată, cum o să vedem, atât în rezultatele din economie, cât și în evoluția mentalităților. Deși am descris foarte pe scurt istoria ciclurilor și evoluțiilor
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
încercări de monografiere a "sufletului național". Formarea sufletului românesc este foarte sugestiv ilustrată de Drăghicescu prin metafora ontogenetică: poporul român e ca un copil înzestrat cu nenumărate calități, născut din "căsnicia daco-romană", ce înaintează în viață prin secole. Neîmplinirile și șovăielile noastre sunt produsul unei istorii potrivnice. Valorile latinității și lumii trace voință, inteligență, energie, curaj, credință ș.a. (Drăghicescu, 1996:121-132) sunt alterate, în viziunea sa, de-a lungul veacurilor, de influența slavă "bulgarii ne-au impus voința lor, religia, limba
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de necontestat, fiind deciacceptată necondiționat de către întreaga colectivitate. Deoarece capacitățile umane de decizie pot fi puse sub semnul întrebării, fiind relative, incerte, charisma asumă, în opoziție, capacități speciale, supranaturale. Conducătorul charismatic are„har”, convinge, atrage, câștigă încrederea absolută, elimină orice șovăială, îndoială, incertitudine. În ideologia charismei deci, componenta supranaturală este obligatorie, ea având funcția de a genera certitudine absolută. Charisma nu desemnează înțelepciunea obișnuită, inteligența și experiența. Toate acestea fiind umane, sunt structural incerte și deci contestabile. Să luăm un exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a unui religios fragilizat. Pe de altă parte deși inadecvată în raport cu vitalitatea fenomenului religios contemporan , expresia are mai multă justețe, după părerea mea, în ce privește ieșirea societăților occidentale din doctrinele istoriei liniare, previzibile. Pînă în secolul Luminilor, mentalul colectiv admitea fără șovăială că istoria e procesiunea întregii umanități de la căderea din Paradis spre un capăt de dincolo de lume. Nu numai omul, ci și umanitatea se afla în călătorie pe un drum bine trasat, spre o țintă cunoscută. Istoria trebuia parcursă pentru ca tot
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
14,3-9). Pentru mult timp comentatorii au ezitat să interpreteze gestul femeii ca ungere mesianică, sugerând, în schimb, că se referă la o ungere ce ținea de sărbătoarea Paștelui, ceva asemănător cu obiceiul vâscului în sărbătoarea Crăciunului din zilele noastre. Șovăiala se datora probabil presupunerii greșite a unora că Isus nu s-a înțeles pe sine în termeni mesianici. Această noțiune neobișnuită a fost pusă serios în discuție recent, nu în ultimul rând datorită descoperirii unui sul la Qumran (4Q521), care
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]