783 matches
-
își fac casele alăturate, dorm în aceeași cameră sau în același pat, mănâncă la aceeași masă și din aceeași strachină, își pasc vitele împreună, își împrumută haine și obiecte din gospodărie, își fac casele la fel, țes același model pe ștergare. Rudenia se manifestă prin proximitate și asemănare, uniformitate, imitație. Odată stabilite, relațiile de rudenie persistă, indiferent de destinul familiei: fostul soț, fostul cuscru (unde „fost”, participiul verbului „a fi”, nu are semnificația ieșirii din relație ca „ex”, ci reflectă doar
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
stare" (popas) a cortegiului funerar, "se pune podul", de-a curmezișul drumului, pe care se pun bani și peste care trece toată lumea prezentă, "podul" fiind "o bucată de pânză curată de casă și cam de trei coți de lungă (...), un ștergar, o pereche de mâneci, ori o năframă" 238. După înmormântare, era datina ca toți oamenii care au luat parte la înmormântare să se spele pe mâini lângă groapă, și numai după aceea se pot întoarce acasă, întotdeauna, însă, pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
antropomorfică a apei, prezentă în tradiția populară, este "Știma apei". Potrivit credințelor populare din Bucovina, "Știma apei" este înfățișată jumătate femeie, jumătate bărbat, sau ca o femeie îmbrăcată în alb, cu părul lung până în pământ, purtând cămașă cu altiță și ștergar: "Știma apii stă în apă, în râuri sau pâraie și în fiecare zi cere cap de om. Când cresc apele și varsă pe câmpii, iese știma înainte, și până unde merge ea, apele rup pământul și îneacă tot; și când
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Carianopol trece de la suprarealism la poezia de tradiție. Încă din 1937, întâlnim, în "Cartea pentru domnițe", elemente tradiționaliste ("Printre ai mei", "Răvaș lui Ion", "Rugăciune"). În "Cântece românești" și în "Lirice" (1973), reproduce același univers, în care intuim ca motive: ștergarul, ia, ulciorul, precum și un coșbucian sentiment al întoarcerii primăverii cântată jovial și solar: "Așa cum e venită din vecie,/ Nemuritoare în statul ei domnesc/ Oala de lut, aduce mărturie/ A tot ce-a fost din veacul românesc." 8 D. Vrânceanu se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se va mărita în acel an; dacă însă mîța nu mănîncă nici unul din acele boțurele, apoi nici una din acele fete nu se va mărita în acel an. în ajunul Sf. Andrei se pun în tindă două străchini: sub una un ștergar, iar sub cealaltă o basma; dacă ridică fata strachina cea cu ștergarul, apoi se crede că se va mărita; dacă cea cu basmaua, apoi se crede că nu se va mărita. Fetele umblă pe la case, ascultînd pe sub ferești ce se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
din acele boțurele, apoi nici una din acele fete nu se va mărita în acel an. în ajunul Sf. Andrei se pun în tindă două străchini: sub una un ștergar, iar sub cealaltă o basma; dacă ridică fata strachina cea cu ștergarul, apoi se crede că se va mărita; dacă cea cu basmaua, apoi se crede că nu se va mărita. Fetele umblă pe la case, ascultînd pe sub ferești ce se vorbește în casă; dacă aude zicîndu-se cuiva să șadă, crede că nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a cîștigat și Cornel a fost Păcălici. Radu i-a dat o pedeapsă, de douăzeci de ori să se izbească cu fruntea de perete, nu, nu e prea mult, nu va păți nimic, mai ales că Marcu a luat un ștergar și l-a pus pe perete în locul unde Cornel urma să dea cu capul, asta ca să nu i se murdărească fruntea de var sau să nu înroșească peretele. Radu s-a oferit să țină cu mîna ștergarul lipit de perete
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a luat un ștergar și l-a pus pe perete în locul unde Cornel urma să dea cu capul, asta ca să nu i se murdărească fruntea de var sau să nu înroșească peretele. Radu s-a oferit să țină cu mîna ștergarul lipit de perete. A numărat: Unu. Capul lui Cornel a nimerit cîrpa de pe perete și nu s-a auzit nimic. Doi. Iarăși nu s-a auzit nimic. Mai tare, a strigat Radu, lovești ca o fată. Alin și Marcu s-
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
un cap de miel, cocoș sau purcel. Aceasta preînchipuie jertfa unei vieți pentru ca viața celor din casă să fie liniștită și casa să reziste. La acoperișul casei noi, primii căpriori, sunt Împodobiți cu buchete de flori și busuioc, basmale sau ștergare pe care le primesc muncitorii. Obiceiul Împodobirii căpriorilor la casă, se numește ,, logodna casei ” și semnifică preludiul căsătoriei Între corpul casei și acoperiș, al apropierii terminării casei. Muncind de cele mai multe ori În comun de la unii la alții, glumele și snoavele
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
d) Rânduială mesei. Cea de-a patra sub diviziune a foii de zestre se referă la activitatea domestică a tinerei și la locul pe care aceasta trebuie să-l ocupe în bucătăria familiei. Prosoapele de față și de mâini (12-24), ștergarele și șervetele de bucătărie (6- 12), fețele de masă (2-4) abundă într-o descriere plină de detalii asupra calității, cantității sau utilității fiecărui obiect. Duzina de linguri apare întotdeauna alături de cea de cuțite, ambele din argint, de cele șase talere
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
celor de aur, dar și acestea apar destul de rar și mai ales la țăranii înstăriți. Cearșafuri, fețe de pernă, fețe de masă, cergi, scoarțe sau covoare se țes în casă din in, bumbac, borangic sau lână. Nu lipsesc nici șervetele, ștergarele sau peșchirele de „obraz“, de „mâini“, de „oglindire“, talere le de cositor sau aramă, cuțite, linguri, dar toate din meta le proaste. Salba și cununa de bani sunt și aici prezente, deși valoarea banilor se schimbă, monede simple, curente, de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Hrisosco leu“. Di fe ren ța apare și pentru că statutul mi ri lor este altul, cei doi sunt boieri ceva mai înstăriți. În mediul po pu lar, nuntașii dăruiesc ceva mărunțiș sau produse din gospodăriile lor, ei privesc câte un ștergar sau câte o maramă din partea miresei, când are loc și o orație. Darurile fac parte dintr un rit social cunoscut, acceptat și pus în practică de toți, indiferent de categoria socială sau de puterea economică. Cum nimic nu este lăsat
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
celei a geniului. Maladia completează cartea de vizită a lui Leverkühn din Doctor Faustus (1947) al lui Thomas Mann. Într-un autoportret, intitulat Bolnavul (1903), Gheorghe Petrașcu construiește imaginea unui artist febricitat, cu fruntea arsă de febră, înfășurată într-un ștergar. Accentul nu cade pe factologia naturalistă, nu maladia în sine ca rezultantă a unui context social îl interesează pe pictor și nicio definiție clinică a durerii de cap. De altfel, în cazul naturalismului avem și alte maladii cu caracter social
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ai adus, Năstăsie? Întreba gospodarul. Adus dară! răspundea tânăra nevastă. Noa, atunci Îi bine! După acest dialog, toți trei Începeau să mănânce din bucate: papricaș de pui și cu ceva plăcinte poale-n brâu, toate așezate cu grijă pe un ștergar alb Întins pe iarba care Începuse a da colț. Te uiți și tu la sticlă, Ionuț? Lasă să mai crești! Acu ești prea crud pentru rachiu. Îl certă din priviri gospodarul și mai dădu pe gât un ciocănel. Când boii
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
În spate? Îl Întrebă ea. În față, răspunse repede Ionuț. Înseamnă că n-o să vă vorbească lumea prin spate, zise Nastasia. Lasă, Năstăsie, n-au decât să ne vorbească oricum. Noi să fim sănătoși! răspunse bărbatul. Și Nastasia Își strânse ștergarul și blidele de lut, le așeză În traistă și pleacă. Apoi io vă zic noroc bun! Și mă duc. Mai am câțiva coți de pânză de țesut, că la vară trebuie să-ți fac ițari noi, mai adăugă tânăra nevastă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Înălbeau pânza țesută iarna și apoi croiau din ea cămăși, izmene și ițari, iar bătrânele țeseau pănura pentru cioareci și sumane, brâie, prigitori și bârnețe, colțuni, mănuși și obiecte pentru iarnă. Tot acum se țeseau covoarele, pânza pentru traiste și ștergare. Totul se făcea În casă. Și copiii mai mici erau puși la muncă, după puterile lor: făceau țevi la sucală, necesare la țesut, iar cei mai mărișori păzeau cârlanii după ce oile erau duse la pășune la munte. De mici toți
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Nastasiei a născut pe unul din cei zece copii la câmp În timpul secerișului. I-a venit vremea, bietei femei, atunci acolo la câmp unde l-a și născut. I-a tăiat buricul cu o seceră, a Învelit copilul În niște ștergare În care i se adusese merinde, a urcat apoi cu el În brațe pe Coasta Feței și a ajuns acasă. Acum acel băiat a trecut de șaptezeci și unu de ani și Încă este sănătos tun. Pentru treierat se aducea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
caute ceva de merinde. O bucată de șuncă așa cam cât dosul palmei, aprecie el că i-ar fi de ajuns până la amiază când se va Întoarce acasă. Mai taie apoi două călcâie de pită și Înfășură totul Într-un ștergar punându-le cu grijă În traista cu merinde. O bucată de slănină și o ceapă roșie pe care o strivi cu pumnul, socoti el că i se cuvine acum pentru o mică gustare ca să nu meargă În gol cele două
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
le vom face pe toate după datină, vor mai trece multe nopți de nesomn. Așa Îi spunea mama Anuței. Câteva cămăși Împodobite cu șiruri pe mâneci și pe piept, covoare care să-i acopere toți pereții odăilor, prigitori și brâie, ștergare țesute cu motive florale și ghete cu tureac Înalt pe care le va lua tata când se va Întoarce de la dusul plutelor, poale cu altițe, suman și bondă, numaidecât trebuie să aibă până la anul. Că cine știe ....? Până atunci, pe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
gospodină. Mirele era Însoțit În alaiul lui de druște, vornici și nași. După un mic ospăț la casa miresei, acesteia i se da zestrea care se Încărca În care trase de boi cărora li se puneau În coarne colaci și ștergare. Zestrea se punea Într-o ladă mare (coastăn), sau În mai multe, În funcție de situația ei economică. Mireasa trebuia să stea urcată pe ladă. Iată și o chiuitură a druștelor: Hai aici și vă uitați, / Hainele le numărați. Ziceți una, ziceți
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Unde te-o duce pe tine, În fundul pământului, Unde nici lumină nu-i. În drumul cel de veci, chiar dacă-i scurt, doar până În grădina cu cireși sau pruni din spatele casei, cel dus este străjuit de prapori la care sunt puse ștergare cu dungă neagră și colaci, În fața cortegiului aflându-se crucea de care este legat, la fel, un colac și un ștergar. Toate ștergarele se țeseau În casă din timp, iar colacii se făceau tot În gospodărie. Înainte de coborârea sicriului În
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
doar până În grădina cu cireși sau pruni din spatele casei, cel dus este străjuit de prapori la care sunt puse ștergare cu dungă neagră și colaci, În fața cortegiului aflându-se crucea de care este legat, la fel, un colac și un ștergar. Toate ștergarele se țeseau În casă din timp, iar colacii se făceau tot În gospodărie. Înainte de coborârea sicriului În groapă se aruncau monede aflate În circulație. Se spune că mortul trebuie să aibă cu ce-și plăti vămile văzduhului. Groparilor
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
grădina cu cireși sau pruni din spatele casei, cel dus este străjuit de prapori la care sunt puse ștergare cu dungă neagră și colaci, În fața cortegiului aflându-se crucea de care este legat, la fel, un colac și un ștergar. Toate ștergarele se țeseau În casă din timp, iar colacii se făceau tot În gospodărie. Înainte de coborârea sicriului În groapă se aruncau monede aflate În circulație. Se spune că mortul trebuie să aibă cu ce-și plăti vămile văzduhului. Groparilor trebuia să
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Ilinca Basarab, Cantacuzina. Ajunsese ajutor de capuchehaie la Istanbul de la nouăsprezece ani, ca să învețe cum se face politica. I-au făcut pomana la Brâncoveni, în Valahia. L-au plâns maică-sa Stanca și frate-său mai mic, Constantin; au împărțit ștergare, colăcei și pitaci de argint, că erau Brâncovenii cei mai bogați boieri din Oltenia. Și când popii ridicau coliva, se spune că s-ar fi auzit plânsetul lui Constantin, rămas singur, doar cu o mamă mai să-și iasă din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de vărsat negru, toată fața, chiar și ochii. Iar când trecură fierbințelile, rămase jupânița cu fața ca un ciur, gaură lângă gaură... — Și? întrebară fetițele în cor. — O învăță mă-sa să-și pună un văl gros, nici maramă, nici ștergar, și să nu și-l dea jos până nu i-o pune vlădica pirostriile pe cap. Zis și făcut. Soacră-sa, mieroasă, că era moldoveancă, „hai Ruxăndiță, dăți matale vălul jos, că aici-i Moldova nu-i Stambul și nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]