1,581 matches
-
pe nisip, hotărât să îndure în tăcere, fără să se plângă, lunga agonie pe care i-o hărăzise soarta. După câteva clipe, pe când călăul feciorului ei se îndepărta încet, nici fericit, nici mândru, spre cămila care îl aștepta, bătrâna cea știrbă intră în cea mai mare jaima, luă o pușcă, o încărcă, se duse lângă fiul ei ce se chircea de durere fără un geamăt și ținti spre capul acestuia. Mubarrak deschise ochii și ea putu citi în privirea lui infinita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îndrăgostească de educatoare, îl plesnea dacă îi zâmbea unei alte femei, nu că l-aș fi văzut zâmbind vreodată, îl punea să stea în picioare pe scaun și îl săruta, își băga limba ei înnegrită de nicotină în gurița lui știrbă. Trebuia să îl salvăm, i-am spus, trimite-l la grădiniță, pregătește-i de mâncare, oferă-i un mediu de creștere sănătos, dar ea înnebunea, nu îmi spui tu mie cum să îmi cresc propriul copil, îl ținea lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
complică neprevăzut cu o sumedenie de temeneli și numai după aceea omul și câinele traversară podul cu statui de beton înspre casa Populației. Fulgii gălbui răsuceau cozi plesnitoare în aerul gri. Un huruit rău pufnea în damfuri scurte din gurile știrbe ale metroului. Se încălziră apoi cu o bere fiartă la un local prizărit. O blondă grasă trecea servind printre clienți. Când fundul i se înroșea de pișcături sărea pe tăblia barului, iar glasul ei pătrat șfichiuia urechile mușteriilor: „De ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și urlând ca la mort. Am dat-o afară! De-abia apucasem să mă șterg, când cineva a sunat la poartă. Cine naiba mă mai toca la cap? Era nea Fane, afumat, cu un Carpați fără filtru înfipt în partea știrbă a capului. Venise să mă întrebe ce mai știu de Pirat. Avea un chef de vorbă nebun. Fir-ar să fie, dusă era ziua mea! Fără să aștepte invitație, s-a așezat pe pat, cu fundul pe blugii mei. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
viață. Era îmbrăcat în costum negru, dar, la repezeală, Cristina nu-i schimbase cămașa lui veche, cadrilată. Arăta ca un prizonier evreu fugit în travesti din lagăr. Tot din grabă, nepoată-sa uitase să-i închidă ochii albaștri și gura știrbă. Mâna dreaptă îi rămăsese înțepenită de la cot în sus. În camera tăcută și întunecată strigătul său mut era înspăimântător. Scântei albastre îi țâșneau din ochii înghețați. Pumnul suspendat în aer izbea o țintă nevăzută. Omul revoltat încremenise în timpul unei explozii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
luni bune, ca purecii ( Poetul alegând benevol, chiar să și doarmă în subterană, în primele nopți, cele mai dificile, când Principesa Danemarcei, din instinct de conservare, bănuind probabil ce-o așteaptă "Aoleu, ce-aș mai fi bușit-o-atunci, în gura aia știrbă!" zicea Dan adoptase nonșalant cea mai rațională soluție: fugise din nou, preventiv, în lumea largă). Și iat-o iarăși, lăfăindu-se pe pat, lungită în paralel cu Sile adormitul, fără a da vreun semn că o deranjează vecinătatea udă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bună parte sau, cel puțin, glandul încă erect, se găsește în palma murdară a lui Coco. Așaa...! Sex oral ai vrut, sex oral ți-am făcut! Împuțitule! Snagă-acră! țipă ea, trecându-și dosul celeilalte palme, peste fălci și peste gura știrbă, năclăită scârnav de sânge și scuipat. Fiți atenți, a intrat în șoc! În colaps! Se duce...! strigă Dănuț și se apleacă deasupra rănitului, smulgându-și fără ezitare cămașa de pe el, sfâșâind-o pe lungime și improvizându-i lui Nae un bandaj
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Lumpă stătea toată ziua cocoțat pe gard, pentru că muncitorii de-acolo îl mai trimiteau după vreun ziar sau după țigări, îi dădeau în schimb câte o japoneză rumenă sau o chiflă fierbinte, pe care țigănușul le îmbăia cu gura lui știrbă și o oră întreagă. Clădirea fabricii de pâine este dominată de un coș de cărămidă mai înalt decât blocul nostru, care se ridică, gros și roșu, spre nori, din mijlocul bănuților ovali ai frunzelor de salcâm. Nu îl văzusem niciodată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am căzut. Când ochii mi s-au obișnuit cu întunericul, am văzut că mă aflam pe un coridor întortocheat, de pereții căruia erau sprijinite mobile vechi, tăblii metalice de pat, vaze uriașe de ceramică, spâne și dogite, pianine cu claviatura știrbă. De peste tot, cum mergeam din ce în ce mai sigură și mai grăbită, se ridicau în jurul meu fluturași bej și cenușii, care pâlpâiau în cîte-o rază de lumină. Am coborât o scară împăienjenită și m-am afundat în alte culoare interminabile. Mirosea a closet
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu erau dispuse să acționeze în favoarea României. Declarația din 2 aprilie 1944 a fost urmată de prezentarea de către U.R.S.S. a condițiilor de armistițiu cu România, ce urmau să fie trimise lui Ion Antonescu și lui Iuliu Maniu, prin Barbu Știrbei, care se afla la Cairo. Propunerile sovietice cuprindeau, între alte clauze împovărătoare, pe aceea privind „restabilirea graniței româno-sovietice în concordanță cu acordul din 1940”, idee susținută și de Londra. Chestiunea viitoarei frontiere cu U.R.S.S. a fost abordată și în cadrul
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Dar ia farfuria, o pune pe un colț al dulapului și-și face de lucru la aragaz : scoate roatele să le spele, le pune-n chiuvetă. Dacă s-ar întoarce cu fața, ar vedea-o băiatu că râde cu gura știrbă ; tocmai adineaori și-a scos dinții, c-o strâng și nu-i suportă multă vreme. Dar-ar dracu-n coiu tău, râde. Vezi că i-a părut și lui rău că s-a repezit cu gura la ea, s-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-l vopsească. Mi-am scos dinții, d-aia mă sâsâi, că nu-i rabd multă vreme. Mi-e urât de ei, și-i pun numa când merg pe stradă, altminteri mă vede oamenii și zice : Uite și la baba asta știrbă... Dacă mai stai vreo oră, poate vine și mama... — Ei, las’ că mai trec io... Să se facă vremea bună și trec. Azi, dacă tot am ieșit, poate-apuc să dau și pe la Ivona... O să înceapă acum poveștile cu madamele ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
râs ca un sughiț. Portofelu. Iote drace, că numa dracu l-a putut vârî acolo ! Numa ăl cu coarne putea să-i dea drumul acolo, lângă burlan. Și-a scos ea dinții la cumnată-sa, c-o strângea, și-i știrbă acu, da poa’ să râdă cât vrea, nu-i țipenie de om p-aciia. N are cin’ s-o vadă. Și ea râde cu gura pân-la urechi, așază cu grijă portofelu în fundu țoaștei, p ormă pungile goale de plastic. Dumnezeu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se uită chiorâș, se face c-o crede. Știe ea ce merită alde Ivona : pup-o în bot și ia-i banu tot. Păcat numa că și-a scos dinții la Gelu și, când o să deschiză gura, are s-o vază știrbă. Știrbă, neștirbă, tot n-o s-o mai aleagă nimeni d-acu ! Numa șefu dracilor, Scaraoțchi. Așa că râde și ea, cu toată gura : — Ei, ei, nu-i nimica... Nu-i nimica, treceam și io p-aci, în drum de la cumnată-mea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
uită chiorâș, se face c-o crede. Știe ea ce merită alde Ivona : pup-o în bot și ia-i banu tot. Păcat numa că și-a scos dinții la Gelu și, când o să deschiză gura, are s-o vază știrbă. Știrbă, neștirbă, tot n-o s-o mai aleagă nimeni d-acu ! Numa șefu dracilor, Scaraoțchi. Așa că râde și ea, cu toată gura : — Ei, ei, nu-i nimica... Nu-i nimica, treceam și io p-aci, în drum de la cumnată-mea, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Uite-o cum râde cu gura până la urechi și cum își arată dinții ! Ca să vezi de ce a trebuit să stea atât : din cochetărie - să-și potrivească dinții ! Acum o jumătate de oră, când a dat de ea în curte, era știrbă și-abia se înțelegea ce vorbea. Ei, să vezi ce haz are să facă Niki când are să-i povestească... Nu mă mir de ce ți s-a întâmplat, are să-i spună. Dar întâmplarea, vreau să-ți spun de pe-acum, nu-ți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iarăși moale și caldă, a prânzului. Câte un zid dărâmat oferea, cu indecență, intimitatea sfâșiată a caselor. Am ieșit spre Covaci și deodată m-am oprit : între două case rămase întregi, un loc gol, curățit de moloz - ca o gură știrbă, după o extracție. Și pe acel maidan nou apărut ardeau lumânări înfipte în pământul proaspăt afânat, puse în formă de cruce. Ici și colo, ulcele de lut, cu dalii și cârciumărese. Trecătorii căpătau deodată o expresie obtuză și îngrozită, probabil
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ți-am zis. Ce mai face domnu... — Mersi, bine... Nu-l știi dumneata pe Puiu cât e de scârțâit și de bolnăvicios ? Acum își schimbă lucrarea din față și n-a vrut în ruptul capului să-l vadă lumea așa știrb cum e... Totuși, mi-am spus, eu nu pot să-i fac o asemenea figură Clemenței ! Și m am gândit la Niki și la Ivona, să merg cu ei. Când colo, dumnealui nu-i acasă, dumneaei nehotărâtă... Să nu pierdem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Așa cum ești singură, poți să mergi în fiecare zi, să-ți iei câte puțin, exact numai cât îți trebuie, mai faci și puțină mișcare... — Io toată viața am cumpărat angro ! Râde, încântată de gluma ei, cu gura mare, cu gingiile știrbe (a renunțat să-și mai pună dinții, așa cum făcea când da ochii altădată cu lumea străină). Broboane mici de sudoare, rotunde, îi umplu fruntea albă, obrajii neașteptat de cărnoși ; e cald aici, cu toate că a lăsat transperantele. Cineva - vecinele, desigur - a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întunecos, pentru a-i face loc lui Tom, care păși, cu aceeași stângăcie, în spațiul din fața lui. Afară, lumina scânteietoare de aprilie dezvăluia un cer albastru, pufuri de nori albi, grăbiți, mărul din grădină torturat de vânt, un gard părăginit, știrb, o iarbă umedă, zbârlită, nepieptănată. Prin contrast, încăperea era întunecată, îngustă, cu tavanul jos, iar șemineul strâmt părea o crăpătură în zid. John Robert spuse: — Te rog, ia loc. Te rog - ia - loc. Tom se uită la cele două fotolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
masa așternută de John Robert și mutată în dreptul ferestrei. Filozoful se așezase în fața ei și acum aduna cu un gest mașinal farfuriile și tacâmurile, aranjându-le teanc. Vremea se schimbase iar, ploua melancolic peste grădina mică, împrejmuită de gardul scund și știrb. I-am spus lui Pearl că nu mai avem nevoie de ea. Că nu mai avem nevoie de ea? Vreți să spuneți că ați concediat-o? — A înțeles situația. — Se poate, dar eu nu înțeleg. V-am spus, pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
chinui așa, îți dau voie să te întorci". Dar parcă acum îmi era teamă. Am rămas nemișcat. "Hai, Întoarce-te!" îmi porunci vocea. Și m-am supus. Primul lucru care m-a izbit la necunoscutul din fața mea a fost gura știrbă. Lăbărțate într-un rânjet batjocoritor, buzele cărnoase dezveleau gingiile goale în care mai stăteau înfipți câțiva dinți putrezi. Apoi i-am văzut fața ciuruită de vărsat, sprâncenele spălăcite, ochii reci, de broască, și gușa. O gușă mare pe care o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
singur... nu mă onorează cu nici un răspuns în afară de o ridicare din umeri care ar putea să însemne "mă rog, cum doriți" și se așează pe o piatră, la umbră, lăsîndu-mă să mă depărtez... o curte pietruită, pustie, unde, din gura știrbă a unui satir de marmură, se scurge, ca un fir de salivă, apa puțină și tulbure... o cărare pe care trec capre, căutând iarba rară, lângă o livadă de măslini... doi șerpi dormind înlănțuiți, la soare, pe pietre... apoi, pisicile
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai precis, pe lângă ele -, am sufletul înfometat și sfâșiat. Tânjesc nebunește după Eric, mă uit cu sete după fiecare cărucior care poartă în el un bebeluș, mă uit la ei ridicați în brațe, cu corpușorul și postura aia de ursuleți, știrbi și chelioși, băloși peste măsură, căutând să se cuibărească și să se liniștească lângă bătaia unei inimi. Mi-e dor să-mi atingă Eric fața cu gurița și să-mi simt apoi toată fața umedă, mi-e dor să simt
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
am adus aici, să-l înțepe ăștia cu vaccinurile lor. Îl plasez reglementar la sânul stâng, care e momentan mai plin, în poziția corectă nas-sfârc, cu corpul întors spre mine și capul susținut în dreptul cefei. Apucă sfârcul cu gingiile lui știrbe și-și începe treaba de bebe. Doi indivizi așezați pe rândul de scaune față-n față cu mine își încep și ei treaba, care e să se holbeze. Eu îmi acopăr propria treabă, care e să alăptez, cu marginea pulovărului
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]