3,021 matches
-
două pancarde, pe care scrie "Tei" și "Leagăn".) REGIZORUL: Povestea lor... Povestea lor, adunată din întâmplări adevărate sau închipuite, să nu vi se pară naivă; chiar dacă, acum, oamenii au uitat-o, ea vine mereu spre noi cu zâmbet de abia știută aducere aminte. Iată: un om a spus, cândva, primul, niște vorbe: "A fost odată ca niciodată..." Și orice ar fi gândit un om, singur, fără s-o fi auzit de la alții, cuprinde o sămânță de adevăr. O sămânță de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
rezerve într-o căptușelă de mânecă - invenția lui Filip. Am fi putut coace cartofi. Dar ne era frică. Căutam câte o râpă prăpăstioasă chiar și câteva zile în șir... Și atunci ne făceam provizii pentru câte o săptămână... După metoda știută. Unul santinelă. Unul bucătar. Frica de vreo poteră trimisă pe urmele noastre nu ne slăbea. Picioarele se umflau de atâta drum.. „Știi ce ne-ar trebui, băiete? - m-o întrebat Filip într-un zori de zi. „Ehei, câte nu ne-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
În noaptea aceea doctorul dormi la camera de gardă. E un mod de a spune, căci ochii nu-l ascultară, iar somnul nu i se așezase geană pe geană, gândurile intersectându-se cu cele mai cumplite prezumții. Din multele alunecări știute sau neștiute, ceea ce făptuise în noaptea care trecuse, însemna pentru el un pas spre adâncimile unui infern care se săpa cu fiece clipă ce trecea, în mintea, în sufletul său rătăcit. Se lăsase târât într-o aventură în care partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de zeci de mii de ori te rog să mă ierți dacă am greșit, dar am crezut că am și eu dreptul la fericire, am dorit să am ceva al meu, numai al meu. Acest copil". Rosti apoi toate rugăciunile știute, mai vorbi cu mama ei, îi mărturisi că încercările prin care trece parcă au numai început, căci sfârșitul nu se întrezărește și nici nu erau speranțe să se întrevadă vreodată. Răducu o privea neștiutor. La un moment dat, văzându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
acum mai tristă și mai întunecată ca înainte. Frânt de oboseală, Răducu adormi așa îmbrăcat cum era. Îl dezbrăcă de hăinuțe, îl așeză în culcușul patului, îl sărută pe frunte, îl mângâie și-i zâmbi cu înțelesuri numai de ea știute și, deodată, simți cum lacrimile îi curgeau fără să le cheme. Prin mintea ei începu să umble gândul: ,,dacă mama ei ar fi trăit, poate ar fi obținut și iertarea tatălui, poate... Așa însă"... Reîncepu școala. Toată dragostea și grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Tipică pentru țesătura narativă a lui Rareș Tiron este proza Cale regăsită. Adriana, o funcționară de la ghișeul 1 de la Poștă, ireproșabilă timp de peste douăzeci și cinci de ani, începe, de la un timp, să râdă intempestiv și să murmure istorii numai de ea știute, reflectând brusc asupra propriei condiții umane. Trezirea „conștiinței de sine” o face nefericită, ea comparându-se cu Don Quijote în luptă cu morile de vânt. Trăiește un simțământ de revoltă împotriva propriei vieți „greșite”, invocând introspectiv vechiul îndemn socratic: Cunoaște-te
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
oricine, oricând. Totuși, a nu se închipui că femeia aceasta nu avea și părțile ei - s-ar putea zice - curioase și nefirești. Bunăoară, de multe ori, ea zâmbea și chiar râdea tare, dar cu totul inconștient și fără vreun motiv știut, stârnind, astfel, mirarea clienților. Alteori, doar murmura pe negândite cine știe ce istorii, abătută în întregime de la hârțoagele sale și cu gândul în altă parte; iar toate acestea fiind, fără nicio îndoială, doar roade nefericite ale muncii sale îndobitocitoare-n lege... De
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a părăsit sala de curs. Profesorul a așteptat să se potolească furtuna și și-a expus cursul ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Dar nu s-a mai plimbat prin sala de curs, cuvintele lui nu mai aveau incandescența știută, fiorul din ideile Profesorului îl luase Aide cu ea. Studenții au observat că Aide funcționa ca o oglindă a profesorului, o oglindă în care acesta căpăta o imagine bună. După acea întâmplare nimeni nu a mai îndrăznit să intre în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o viață de familie așezată, normală. Tot ce o înconjura reprezenta sudoarea a zeci de ani, calvarul ei. Soțul ei trăia într-un fel de tunel previzibil în care întâmplările erau organizate cu mare grijă, toate la locul lor, dinainte știute, orice schimbare îi producea alergie și panică. Zizin încercase din răsputeri să-și înăbușe nevoia de spontaneitate, fantezia, se străduise din răsputeri să fie o femeie plată. Acum toate aceste renunțări și minciuni se răzbunau pe ea. Voia să trăiască
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de incuri, la stânga bulibașei, sorbindu-i fiecare cuvânt ca pe o literă scoasă dintr-o carte sfântă. După un timp, văzând că starostele întârzie începerea povestirii, copiii nerăbdători se gândeau să se furișeze în noapte spre jocuri numai de ei știute. Tocmai atunci însă bătrânul începu cu glas molcom, liniștit, ca și cum în preajma sa ar fi stat unul dintre bunii-bunilor și i-ar fi șoptit tainica poveste a neamului lor. Prin vorbele lui voia mai întâi să le însuflețească puterea de a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
doar cu câteva clipe în urmă. Cu siguranță, gândi el, nu putea fi din altă parte acel nor, pornit ca o părere spre văzduhuri. Bulibașa Graulea își trimitea probabil cugetările, o dată cu fumul din pipa sa, spre lumi numai de el știute. Bulibașa Graulea spera ca avocatul Mocanu să onoreze invitația de a participa la această nuntă. Se potrivi ca evenimentul să aibă loc într-o duminică de toamnă dumnezeiască. În șatră era o activitate febrilă, încă din zori. La focuri mari
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mâncării curmară neliniștile. Masa decurse în tăcere. Cine ar mai fi avut chef de taifas, când fasolea râdea cu dinții ei de sidef, chemătoare! Câte o cană de apă încheie festinul și fiecare din membrii șatrei porni spre locul deja știut: bărbații și flăcăii la ridicarea corturilor, tinerii mai răsăriți cu caii, catârii și măgarii la păscut, iar bătrânii, obosiți de timp, își luară luleaua și, aprinzând tutunul negru și iute cu mâinile tremurânde, începură să trimită spre cer rotocoale de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
măsură să ne convingă că familia inginerului Georgescu cât și cea a familiei Carabăț au fost victimele unei răzbunări atroce. Acum însă Judecătoria este chemată ca, printr o dreaptă hotărâre, să reîntroneze adevărul. Se cuvin poate câteva explicații. Urmară amănuntele știute privitoare la schimbarea celor doi copii în cadrul maternității în clipa venirii lor pe lume; se menționă și numele celei care făptuise acest sacrilegiu și de ce. Avocatul Diaconescu ceru din nou cuvântul. Acesta aduse pe tapet mărturii care aparent nu puteau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mai putea vreunul din ei să doarmă. Amândoi întâmpinară zorii noii zile fără a fi găsit calea spre odihna atât de necesară. Când copiii se treziră, Ina sări din pat gata să le pregătească micul dejun. Mihăiță își urmă programul știut: mai întâi îndeplinirea igienei de dimineață, apoi așezarea la masa din sufragerie unde îl așteptau părinții. Vișinel însă se afla lângă ușă, spunând că el pleacă la șatră, că nu mai poate să rămână. Pretextă că nu îi este foame
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îl îndemnă mai mult din priviri decât cu vorbe că e timpul să plece la școală. Mihăiță își luă geanta, o sărută pe obraz, cum făcea în fiecare dimineață, spuse un sărut-mâna grăbit și ieși în stradă urmându-și drumul știut. Ina se pregăti și ea să plece la serviciu, tulburată de toate cele întâmplate. Ieși zorită din casă. Înainte de a deschide portița, privi florile pe care tronau boabele mari de cristal. Atenția însă îi fu atrasă de faptul că numai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
scrisori. Unchiul Mișu, care era atașat militar la Ambasada Română din Viena, și verii mei Ticu și Gabi Sasu, care au fost la Viena, să cumpere un autoturism Volkswagen Pasat, au căutat-o fără succes, căci nu mai locuia la adresa știută și nici un vecin nu a dorit să le dea vreo relație. Am aflat mai târziu de la persoana ce o îngrijea, care mi-a scris, în nemțește, că este internată într-un sanatoriu-azil de bătrâni, că a donat toată averea statului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
meu, înainte de arestarea politică, mai tinerii Ghiță Flutur și Benone Ghibes, giurgiuvenii refugiați și pripășiți prin sat. Mai veneau și musafiri din împrejurimi, care aveau bani de aruncat, căci nimeni nu avea vreo șansă, întrucât cele două piste dețineau particularități știute numai de ai noștri. Astfel s-a întâmplat cu doi podgoreni afaceriști din Focșani, care, după ce au vândut ziua un camion de struguri pentru vin, au fost invitați de Liviu Mihalache îPaconul) la un meci care a durat toată noaptea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
săi mari și strălucitori și suflă cu toată puterea sărutul din palmă. Și din palma lui mică plecă o adiere dulce ca o boare, care deveni vântișor și, pe măsură ce Înainta, creștea În viteză și tărie, Îndreptându-se spre o destinație știută, departe, departe, peste mări și țări...* Compania americană la care el lucra Îl angajase ca simplu vopsitor, fapt care Îi conveni de minune, asta și datorită plăcerii de a vopsi, pe care și-o descoperise la noul loc de muncă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Un damf de miros dulceag, de cadavru În descompunere, mi-a inundat nările până În sinuși, dezmeticindu-mă și obligându-mă să grăbesc pașii. M-am oprit să cumpăr pâine. Din același loc de unde cumpăr de obicei. Nu mai era brunețica știută, veșnica zâmbitoare, cu tenul de culoarea pâinii pe care o vindea. Era o tipă nouă, mătăhăloasă, Într-un trening albastru, peste ai cărei pantaloni Îi atârna un drăgălaș colac de grăsime. Un băiat blond, aflat la rând Înaintea mea, i-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întâmplare ciudată, o Întâmplare care ar putea părea neverosimilă, petrecută În copilărie, când mă aflam la bunici. Bunicii mei din partea tatei. E o Întâmplare care n-a mai fost istorisită cuiva. Lola Își dezveli din nou dinții frumoși În surâsu-i știut. Părea foarte concentrată la spusele mele. Era o vară teribil de călduroasă. Mi-amintesc bine. Nu aveam mai mult de doisprezece ani. Eram cu George cel pistruiat („Pis-tru-ia-tu-le/U-râ-cio su-le...” - strigam câteodată În urma lui pentru a-l necăji), cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu grijă în fața fetei, privind-o cum soarbe, fără nici o tragere de inimă, câte un pic de lapte, uitând de multe ori să muște și din pâine. Mama o studia, dar gândurile ei alergau pe alte meleaguri numai de ea știute. - Gata, mamă, putem începe? - Mai stai un pic, simt nevoia să mă mai odihnesc câteva clipe. Iar m-a încolțit durerea aceea, și-și puse mâna în dreptul inimii. - Atunci să renunțăm la prăjitură. Ce mai este de făcut, pot să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
din fete, după tipare diferite. În dimineața despre care vorbim, Olga urma să se prezinte la secția de chirurgie și Ina la ginecologie. Timp de mai bine de o săptămână, cele două prietene nu se mai văzuseră. Olgăi, datorită situației știute, îi venea nespus de greu, dacă nu imposibil, să-i împărtășească prietenei sale unde o dusese nesăbuința ei, mai ales că Ina o avertizase în această privință. Hazardul a făcut însă ca în dimineața aceea, fetele să se afle cam
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Ai să vezi! Deși vorbele lui Alex o neliniștiseră și purtau în ele hotărâri ce păreau deja luate, Olga nu era convinsă că totul e pierdut. Ea voia ca Alex să fie al ei, și atât! Pedală pe aceeași placă știută în care își puse în joc, cum știa ea mai bine, farmecele feminine: - Cum ți-ai dat tu seama că nu suntem potriviți unul pentru altul, dragul meu drag? - Prin multe... Dacă ții neapărat îți pot servi câteva argumente: escapadele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
acest pas, asemuindu-l cu un pahar plin de amărăciuni, pe care era nevoită să-l bea; era sigură însă că asta-i va răscoli întreaga făptură. Apariția întârziată a Olgăi produse o oarecare rumoare. Mirii făcură abstracție de cele știute și îi ieșiră totuși în cale, onorând prezența ei ca pe a unei prietene. Ea își mască abil mâhnirile ce o doborau, cerând scuze pentru întârziere. Fu condusă la masă, oferindu-i-se un loc în apropierea mirilor. * Nunta decurgea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
supus unei schimonosiri probabil ireversibile sau de camera sa, care se metamorfoza odată cu el, în el. — Vrei să-mi dai sarea, te rog? Privi în jur ca să vadă cine îi vorbise; era o seară obișnuită, fiecare își ocupase locul bine știut și încerca să mănânce fără să facă vreun zgomot, de parcă astfel ar fi distrus vraja care îi învăluise pe toți cei care stăteau la masă. Nu-și amintea cum ajunsese acolo, când avusese timp să iasă din cameră și să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]