935 matches
-
îndurat fără lacrimi, dar este extrem de fericită că după 17 ani de surghiun călcă pe pământul natal, printre rudele care-i mai rămăseseră. Foarte grea această revenire... Nu aveam nici casă, nici masă. După 17 ani de surghiun, cu sănătatea șubredă și fără ajutor, era tare greu s-o iei de la capăt... Am fost la Bălți, la Chișinău, dar m-au refuzat (să fie încadrată) pentru că veneam din Siberia (pag.301). Triste amintiri, dureroase... Nu mai sunt multe și mulți în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Miller avea dreptate să facă orice era necesar ca să o găsească înaintea lor. Președintele voia să fie reales și asta însemna că avea nevoie de un acord de pace între Israel și Palestina. Cui îi păsa că motivele lui erau șubrede? Cel puțin țările astea două, care încremeniseră într-o îmbrățișare a morții de atâta timp, încât nici nu-și mai puteau imagina viața una fără cealaltă, urmau să obțină acordul de care aveau nevoie. Maggie Costello ar fi participat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mele deosebit de reușite, mi-am agitat hangerul ținând cu cealaltă mână prora crenvurștiului de tablă. Ca moment culminant am încercat să mă cațăr pe cărucior, dar fizicul meu solid s-a dovedit a fi prea mult pentru vehiculul acela destul de șubred. A început să se rostogolească de sub mine, dar domnii din grup au fost destul de gentili să-l oprească și să mă ajute să cobor. În cele din urmă acest grup afabil și-a luat rămas-bun. În timp ce mergeau în fața mea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pionier în domeniul aprovizionării publice. — Cum d-un mârtan alb ca tine, care vorbește-așa frumos, vinde cârnați? — Te rog, aruncă-ți fumul în altă parte. Sistemul meu respiratoriu este, din păcate, sub media normală. Probabil că am o constituție șubredă încă de când am fost conceput. Curat noroc, se gândea Jones. Grăsanul căzuse ca din cer, tocmai când avea mai multă nevoie de el. — Pro’abil te-ai țicnit, omule. Unu’ ca tine tre’ să aibă o slujbă bună, un Buick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
subiect de conversație. Deși temele variau destul de mult, toate aveau tendința să se Învârtă În jurul istoriei și culturii lor comune - „comun“ Însemnând adesea „dușman comun“: Turcii. Nimic nu Îi unea mai repede și mai puternic pe oameni - deși trecător și șubred - decât un dușman comun. Săptămâna aia subiectul era „Ienicierii“. Pe când trecea rapid În revistă cele mai recente mesaje, Armanoush a fost fericită să descopere că Baron Baghdassarian era online. Nu știa prea multe despre el, În afară de faptul că era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
te gândești, scumpo? — Lucrez la Articolul Opt al Manifestului meu Personal de Nihilism, a replicat Asya deschizându-și ochii Încețoșați. Articolul Opt: Dacă Între societate și Eu se cască o prăpastie largă, iar deasupra ei nu e decât un pod șubred, poți foarte bine să dai foc la pod și să rămâi pe marginea pe care se află Eul, teafăr și nevătămat, În cazul În care prăpastia nu e lucrul pe care Îl cauți. Asya a tras din nou din țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pasageri au sărit jos Înainte ca feribotul să ajungă la doc. Armanoush a privit uimită acest spectacol de acrobație, admirând nenumăratele talente pe care istanbuliții le dobândiseră pentru a face față ritmului orașului. Un sfert de oră mai târziu, ușa șubredă de lemn de la Café Kundera se deschidea cu un scârțâit strident și Înăuntru pășeau Asya Kazanci, purtând o rochie hippie de culoare mov, Împreună cu musafira ei, Îmbrăcată Într-o pereche de blugi și pulover. Asya a găsit grupul obișnuit stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nu știu ce să fac, a spus. Aștept... În drum spre casă, Yervant a traversat În goană străzile șerpuitoare, abrupte de la est și vest, căutând ceva, orice ar fi putut fi un semn favorabil. A trecut pe lângă cafenele goale, piețe murdare, case șubrede dinspre care veneau miresme de türlü și plânsete de copii. Singurul semn de viață era un pisoi gălbui ce mieuna jalnic lângă o rigolă murdară, lingându-și pântecul micuț Într-un loc În care carnea era sfâșiată, iar sângele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a făcut! - că, în contrast cu răceala ce mi-o arăta mie, tata îl iubise enorm pe Dinu care, ziceau vecinii, fusese un băiat extrem de cuminte. Într-o iarnă, jucându-se îmbujorat și fericit, se îmbolnăvise de pneumonie. Trupul lui de înger șubred rezistase doar trei zile. După care a murit. Am înțeles că, zguduit de moartea fratelui meu, care îi lăsase în suflet o rană nevindecată, tata dorise în sinea lui ca eu să umplu un gol. Și îmi închipui ce neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rele, s-ar fi bucurat că a rămas chior deoarece în felul acesta semăna cu vestitul amiral, deși împrejurarea în care își pierduse ochiul nu era deloc glorioasă. Faptul se petrecuse la prima cursă în ocean, pe un vas destul de șubred, a cărui punte plină de pete de ulei și lunecoasă juca sub picioare pe timp de furtună. Sub rafalele unei furtuni oribile, Nelson a ieșit să caute ceva pe punte și a observat acolo un domn foarte distins, bine îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu știa încotro o să-l ducă. Au trecut peste un pod de cale ferată și au ajuns la un râu îngust, cu o apă îngrozitor de murdară și rău mirositoare. Pe malul râului se întindeau, unul lângă altul, câteva bărulețe ieftine, șubrede, care arătau ca niște cutii de chibrituri, desprinse dintr-o secvență de film. Nici unul nu era deschis la ora aceea din noapte. Femeile, care cunoșteau bine zona, nu au stat să bâjbâie pe care alee să o apuce. Ele și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din armata terestră“, gândi Endō, urmărindu-l cu privirea. După două zile de urmărire, pas cu pas, până și lui Endō i se făcu milă de acest om, deși îl ura de moarte. Când a aruncat un ochi în căsuța șubredă a lui Kobayashi, i-a văzut soția, epuizată de treburi, stând în ușa bucătăriei. Spăla niște lucruri care erau toate zdrențe. Lângă ea se juca un băiețel cu stomacul umflat. Ori de câte ori își amintea scena aceasta, Endō trebuia să-și oțelească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
arăta nepericuloși. Înfricoșați, ne grăbim să-i asigurăm pe inchizitori că gândim cum ne cer ei, nu e nici un motiv să fim bănuiți, chemați la interogatorii. Încât argumentul tău că abjurarea a fost o formalitate reprezintă, iartă-mă, o scuză șubredă. Inchiziția nu ținea să-ți schimbe ideile. Îi era de ajuns să dovedească tuturor că nici tu nu îndrăznești să spui ce crezi. În clipa aceea mulți oameni și-au spus, probabil, că nu mai puteau spera nimic " Dacă Galilei
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Țigările pe care le aprindea erau fără număr. Uita de cele mai multe sau le rupea. Zăceau ca niște bețișoare de cretă În scrumierele de cristal. Dar și organismul lui șchiopăta. Meteahna sa biologică era predispoziția spre o inimă slabă și plămâni șubrezi. Prelungirea vieții nu constituia Însă unul din țelurile lui Ravelstein. Riscul, limitele, umbra morții erau pezente În fiecare clipă din viața lui. Când tușea, auzeai ecoul colectorului de apă din fundul unei mine. Am Încetat să‑l mai Întreb pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de vechimea lui În spital - cardiologul‑șef. Nu vorbea mult. Nu avea nevoie. - Domnule Ravelstein, Îți dai seama că abia ai ieșit de sub terapia intensivă? Numai cu câteva ore În urmă nu puteai să respiri. Și acum Îți umpli plămânii șubrezi cu fum? E un lucru foarte grav, a spus Schley aruncându‑mi și mie o privire rece, piezișă. Firește, eu n‑ar fi trebuit să‑l las să‑și aprindă țigara. Doctorul Schley era și el chel ca În palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o generozitate regească, dar eu pur și simplu nu am știut ce mi s‑a dat. Își compusese o raționalitate ezoterică, imposibil de descifrat, dar bazată pe principii de optsprezece carate. Și totuși, atitudinea ei regească avea și o parte șubredă. Dacă‑ți Închipuiai că poți spune de unde provenea, te Înșelai. „Ar fi fost posibil să se creadă că un astfel de om (Chick) ar putea să fie soțul meu, dar asemenea idee e o eroare” - qoud erat demonstrandum. S‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Undeva în creierul victimei, un baraj se rupe și apele inundă peisajul, dar e aproape sigur că nici unul nici cealaltă nu au habar care ingredient anume provoacă breșa. Ești a mea, îi spune Alexandru Iuliei, aflați amândoi într-un pat șubred într-o mansardă prin al cărei luminator se vede o bucată de cer. Praful plutește prin încăpere. Să-l creadă? Cine nu-și dorește să aparțină unui singur om, unui singur dumnezeu, unei singure puteri? Și de fapt s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că sunt pe aproape... Căută un mai și, cu o singură lovitură, zdrobi capul peștelui. Desprinse cârligul, înfășură cu grijă guta și o atârnă de un cui în colibă. Apoi, fără să se grăbească, își încărcă prada într-un caiac șubred și începu să vâslească alene, ocolind nuferii și păpurișul. Se opri în mijlocul mlaștini și ridică padela. Picuratul apei ce se prelingea era tot ce se putea auzi în dimineața liniștită. Ambarcațiunea își pierdu elanul și se opri. Papagalii de abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
era un lucru simplu. Cugetă îndelung. Apoi coborî din copac și se întoarse la mlaștină. Luă din colibă o lance groasă cu vârf de fier legată cu o frânghie lungă - arma lui de vânat caimani - și se urcă în caiacul șubred. Ocolind mangrovele, pătrunse pe gura largă a râului domol, aproape lipsit de curenți. Vâsli îndelung, tacticos și fără zgomot, până când îl copleși din nou mirosul acru. Înaintă și mai încet și, trecând de cotul râului, îi putu vedea, aproape chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de mal. În lagună erau pirania și câteodată o vizitau anacondele și caimanii din mlaștina învecinată. La vreo treizeci de metri, un teren cu mangrove se întindea precum o insuliță singuratică și înotă într-acolo. Se cățără cum putu pe șubredul refugiu și se instală într-un colț, cu picioarele în apă. Pe malul îndepărtat, lângă colibă, Piá stătea în continuare nemișcată cu tunica ei albă și părul ud. Încercă să-și pună ideile în ordine. Se simțea tulburat, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ale nopții și ale apei, fără să simtă niciodată căldura soarelui, blândețea sigură a pământului, miracolul luminii și al culorilor. Pentru o indiancă înspăimântată de superstiții și care nu știa să înoate, să înainteze adânc în lagună pe o ambarcațiune șubredă era cea mai mare aventură a vieții ei. Când ajunse la mangrove, se agăță de crengi și rămase îngrozită până când el sări la bord, făcând ca apa să lingă aproape marginile ambarcațiunii din pricina greutății lui. Închise apoi ochii și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Piá continua să geamă și, la fiecare poticnire, tânguielile ei creșteau în intensitate, ca să devină apoi un murmur stins, până când, în sfârșit, căzu într-o toropeală liniștită. Când sosi la coliba lui, o așeză în hamac cât timp pregătea caiacul șubred cu pături și singura lui pernă. Apoi, aproape fără să-și mai tragă răsuflarea după lungul marș, sări la pupă, apucă padela în mâini și porni din nou la drum, înainte pe canal, spre mijlocul lagunei, de-a curmezișul mlaștinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
apartament luxos, complet autonom, în aripa de est de la Fairbourne Hall. Iar Fairbourne Hall era o proprietate grandioasă, văruită în crem, care era așezată în mijlocul unui parc întins pe dealuri. Adică nu era o casă detașată, cu o structură cam șubredă. Deși, datorită Amandei, casa detașată avea o bucătărie hollywoodiană, instalată de cei mai scumpi meșteri din Bath. Dar oricum, se întreba Hugo, cine dracu’ mai era și lordul Fairbourne ăsta? Își amintea că Amanda citise despre el într-o revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
avansată, au zburat afară. În schimb, Alice s-a concentrat pe aspectele pozitive. Ca masa de schimbat scutece pe care Jake o construise din recipiente de lapte goale. De fiecare dată când era tentată să considere că masa era prea șubredă și un pic cam prea joasă, imediat se întreba câți tați s-ar fi deranjat să construiască așa ceva primului lor născut. Era greu de imaginat o expresie mai emoționantă a devotamentului patern, combinată, desigur, cu devotamentul față de planetă. —E cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la viață numai din această optică... sufocă speranța oricărei noutăți la care fiecare creatură este chemată. Atunci când omul rămâne închis în propria-i fragilitate și își pierde orice orientare care să-l ducă dincolo de limitele proprii, intră într-un labirint șubred de nefericire și de suferință pe care am putea să-l denumim „frustrare existențială”. O astfel de condiție ne duce cu gândul la istoria unui bețiv care căuta cu insistență cheile de la casă în jurul unui stâlp de iluminat. Se aproprie
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]