1,728 matches
-
Praga nu este deloc legendă! În cehă, Praga înseamnă poartă sau prag. Aici, în "Orașul de Aur", a fost asaltul cel de dinainte. Dar, din nenorocire, Golemul era și el acolo. Ia priviți colea! Când mi-a șters urâtania un șut, în ghetou, acu' două sute și ceva de ani, mi-a extirpat un ditamai floșmotoc de blană, de pe bucă. A trebuit să mă sucesc, să mă doftoricesc și să mă căpăcesc empiric. Vai de fundul meu! Nu mi-a plăcut niciodată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ai zis, tu, mă?! Cum? Ce-ai zis?! Am spus: truism. Când afirmi că zăpada este rece și că tăria te arde, comiți un truism, nu? Ha, ha, ha! se strâmbă Fratele. Truism este atunci când îți trag eu ție un șut în cur, Boss, iar tu nu ripostezi! limpezește Poetul problema. Apoi, Îngerul urmează: Armele mitice îi atrag aici pe Călăreți, ca și pe Ucigător și tot ele, prin puterea pe care o au, le pot cauza acestora pieirea. Magie albă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Domolește-te! Nu mai trăncăni! Cu domn' Dan, n-ai tu nici în clin, nici în mânecă! Cu domnu' Avocat, nici atât! Ce-a pățit el, e treaba lui! Nu te f...te grija, pe tine! Pe urmă, mă, băiatule, orice șut în cur, e și-un pas înainte! Pa! E beat! S-a caciolit! constată și Buletin. Pe el să nu contați. A picat testarea! Pentru că e un bou, un animal josnic, un caltaboș fără vână-n el și fără antrenament
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ce. De sub tron, cei patru motani se aruncă asupra ei înverșunați, dărăcindu-i abaua broboadei și a fustelor învârtite, cu ghearele lor sâmcelate, de oțel! Zât, de-aici, pe pustii, scârbele dracului! țâșnește Fratele de după scaun, proiectând la nimereală câteva șuturi, în direcția fundurilor blănoase. Cărați-vă-n târla cui v-a zămislit! Pe ușă, se avântă ca eretele, între motanii descumpăniți, un ajutor nesperat: coteiul Pizdeluș, cățelul reinventat sub forma unei adevărate grenade defensive! În toiul corului de lătrături și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de gunoi și se grăbi la postul ei Înainte ca Emma să-i mai poată pune vre-o Întrebare. Mors tua, vita mea - aici așa funcționa. Emma, uimită, introduse moneda În aparat, și pentru că nu se Întâmpla nimic, trase un șut mașinii. Păhărelul Începu să se umple. Câteva picături negre cu aspect veninos Începură să se prelingă prin tub. Când operatoarea de la postul 13 trecu prin fața ei - impregnată de nicotină de la țigara pe care tocmai o fumase pe ascuns la toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că inelul al fi putut să-i sfâșie nara. Căzu la pământ și polițistul Îl Împinse afară. Zero se rostogoli pe pietriș, iar când Încercă din nou să se ridice, nevenindu-i să creadă cele Întâmplate, polițistul Îi Înfipse un șut În spate cu o mișcare acrobatică de arte marțiale care-l Întinse la pământ, fără suflare. — Să nu mai Încerci vreodată să pui mâna pe onorabil, căpușă jegoasă. Dacă mai Încerci, te omor, amenință. Și era foarte convingător. Zero Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
chip de diacon - se aruncă asupra lui, prinzându-l de cot. Dă-i pace Antonio, oprește-te. Trebuie să te stăpânești, la naiba, ai Înnebunit?! Antonio Încercă să scape de coleg, Îl Împinse și Întinse piciorul, să mai dea un șut corpului Încolăcit de sub autocar - nu mai vedea nimic: doar o masă de carne inertă, neajutorată. În clipa aceea revăzu parcarea discotecii și pe Emma Îngenuncheată Într-o groapă, În spatele scuterului, cu mâinile ridicate, pentru a-și apăra fața - și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de marți, nu ieșea nimeni, iar maestrul dispăruse, căci, la urma urmelor, o cunoștea de prea puține ore și nu-i păsa de ea, acum când știa cât Îl costa s-o ducă În patul lui. Antonio o luase la șuturi și la palme, căci voia să știa ce mama dracului avea mai mult decât el rahatul acela de balerin negru. Și cum Emma știa că orice i-ar fi răspuns nu l-ar fi liniștit, nu zicea nimic și căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Străbătea mulțimea, privind fără să vadă tabelele electronice ale plecărilor și sosirilor din capătul peronului. — Astăzi are meci, țipă bătrâna. — Ce meci? Ar trebui să-ți fie rușine că nu știi nimic despre fata ta, răbufni Olimpia. Antonio trase un șut unei sticle, trimițând-o Între șine. Vrăjitoarea aceea merita o moarte cruntă, dureroasă, În torturi inimaginabile - să-i arunce În față o sticlă de acid clorhidric, s-o forțeze să Înghită otravă de șobolani, s-o răstignească pe un zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avea nimic să le spună acestor doamne, iată de ce. Deoarece nu era ca ele, chiar dacă se prefăcea că este. Sau poate că fusese cândva, dar acum nu mai era. Le ura. Dac-ar fi putut, le-ar fi luat la șuturi, le-ar fi dat afară pe scări. Dar nu putea. Nu poți niciodată să spui ceea ce gândești. Facem schimb de glume și de minciuni - ca la teatru. Ar fi mai bine să fim surzi și muți. Pești, cum spune Aris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
obișnuitele lui gesturi teatrale, cu atitudinea lui obișnuită de omnipotent, mă gândesc eu la toate, nu-i nici o problemă, sunt aici. Era o seară ca toate celelalte. Tati nu Îndreptase niciodată kalașnikovul spre inima mamei, n-o mai luase la șuturi - acela era străinul dispărut pe neașteptate În piața Navona, era geamănul cel rău care, nu se știe cu ce ocazie, Îi luase locul. Omul așezat la măsuță care se apleca Înspre ei, căci În confuzia aceea generală nu reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Camilla. Îi pusese o mulțime de Întrebări nebunești, voia să știe dacă și Elio ucisese pe cineva, dacă are gloanțe În pistol, dacă are o pușcă de război și unde o ține ascunsă, și dacă m-a luat vreodată la șuturi, ce chestie. Nu Înțeleg de unde i-o fi venit ideea că se poate să iei la șuturi pe cineva. N-am mai văzut-o niciodată atât de transfigurată. I-am promis că voi rezolva foarte repede problema banilor cu paiațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dacă are gloanțe În pistol, dacă are o pușcă de război și unde o ține ascunsă, și dacă m-a luat vreodată la șuturi, ce chestie. Nu Înțeleg de unde i-o fi venit ideea că se poate să iei la șuturi pe cineva. N-am mai văzut-o niciodată atât de transfigurată. I-am promis că voi rezolva foarte repede problema banilor cu paiațele și cu ospătarii, ca mai apoi să mă Întorc cât mai repede la ea. Poate mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
face judo cu un răcan, pe care spaima l-a transformat Într-o păpușă neînsuflețită. Se vede că antrenamentul e mai degrabă invenția spontană a musculosului, care acum Înhață un alt nefericit, pe care Îl răstoarnă În iarbă cu un șut În spate. Dar alunecă pe iarba umedă și cade și el, apoi se ridică cu un aer victorios, trăgînd pumni În aer, ca un boxer la Încălzire. Ce cretin! Plecăm și pe drum vorbim despre Depeche Mode sau despre U2
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de veselie, e o atmosferă destul de crispată, ici și colo au loc episoade neplăcute cu veterani care Încalecă un răcan și Îl pun să le frece bocancii sau să facă deja obișnuitele genuflexiuni cu 3-5 valize În brațe În timp ce ia șuturi În cur sau palme peste cap. Eu deocamdată nu am parte, se pare că l-am pierdut pe Box, care a fost mutat În celălalt dormitor. Adorm gîndindu-mă că va trebui să-i anunț pe ai mei, să le spun
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trece pe lîngă un pat fără să-i Întind maniacal cearceaful. N-o să mai pot intra pe vreo ușă fără să bat În ea. N-o să mai pot intra pe vreo ușă de closet fără să o deschid cu un șut, ca să-l surprind pe veteranul ascuns acolo gata să facă o farsă sau ca să-l anunț pe nefericitul ostaș cu pieptul ca oțelul, prins Într-un act de pasiune singuratică, că are musafiri ori pur și simplu ca să gonesc șobolanii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar Csabi n-o să-mi fie umbrelă tot timpul. Se Îndreaptă spre ceata de miei care fumează cu chipuri crispate, privind preocupați un zid, sau un copac, sau cerul acoperit de nori. Smulge unul din grămadă și Îl bagă În șuturi pe ușa dormitorului, și Dumnezeu știe cîtă distracție a reușit să ofere el veteranilor plictisiți dinăuntru. De obicei nu se Întîmplă mai mult de o ticăloșie pe seară, așa că putem respira ușurați pentru moment, deși urmează să urcăm În dormitor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
doi veterani li se creează astfel senzația că se deplasează, că sînt În tren spre casă. — Unde-l duce trenu’ pe veteran, cîntă unul din ei. — Acasăăă! țipă celălalt. Un caporal le dă viteză, după cum cer cei doi dinăuntru, trăgîndu-le șuturi În cur. Unui blond pirpiriu care alunecă, transparent, crede el, spre locul de fumat i se aplică scamatoria cu pantalonii. În fața lui se postează rîzÎnd un tip masiv, cu o față uleioasă. — Fii atent, vezi pantalonii ăștia de pe mine...? Acum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scurge din dimineața nelimpezită pe salopeta neagră, ruptă și murdară În timp ce el ne relatează, hlizindu-se din ce În ce mai tare - probabil observînd efectul pe care cuvintele lui Îl au asupra noastră. În mod normal, s-ar găsi cineva să-i tragă un șut În cur, poate niște palme peste scăfîrlia tunsă și să-l trimită la culcare după o noapte petrecută la cazanul centralei. Dar asta nu se Întîmplă. Cumva, știm că are dreptate. Ne lasă munciți de presimțiri și gînduri - știm că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și purtînd niște brasarde tricolore), i se asprește aerul fin și Îi pune să cînte cîntece militare, să salute regulamentar un superior, să numească trei piese din puștile cu aer comprimat de care se țin Încleștați, apoi le promite niște șuturi În cur dacă nu Închid imediat ușa și nu dispar. (Cum să-l legitimați? Nu e suspect, e erou de război, valea! se răstește el cînd ei se arată interesați de persoana mea.) Se vede cum tot drumul pînă la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cetățenilor asupra necesității unui comportament civilizat În familie și societate. A condus Însă la conștientizarea membrilor Cercului Ascultătorilor Fideli asupra riscurilor pe care le comportă astfel de inițiative. Doamna Tamara, cel puțin, se alesese cu un ochi vînăt și cîteva șuturi În fund. Celelalte membre ale Cercului susținură, la rîndul lor, convingerea că Joanna-Jeni ar putea anula, prin concentrarea bioenergiilor unui număr cît mai mare de oameni, tendința primejdioasă de deplasare a Polului Sud către insula Roland. CÎt privește situația celuilalt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
constipația. Mintea sa riguroasă de militar, ordonată aproape geometric, nu putea concepe un obiect atît de ambiguu. De aceea mormăia nemulțumit prin casă și, ori de cîte ori Îi ieșea În cale Boule-de neige, simțea nevoia să-i ardă un șut În burtă, pe care și-o reprima cu un mare efort de voință. O formă de agresivitate irațională, care de fapt nu-l caracteriza, provocată de echivocul acelei mici ființe, În definitiv atît de drăgălașe; doamna Delilah Începuse a o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dacă vrei să ne mai vedem. Mi-ar face mare plăcere. —Ce-ai zice de sâmbătă? Sunt liber peste zi. —E bine sâmbătă, răspunse ea, din cale-afară de prompt, după cum i se păru. Îi venea să-și tragă singură un șut. Nu se lipise nimic de ea după ce citise de trei ori Regulile? Dar cum rămâne cu magazinul? —Magazinul? Aa, da, magazinul. Ăă... Nu-i o problemă. Pot să aduc pe cineva s-o ajute pe Chanel. Spera din toată inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se ocolească Încăierările. Cine voia să Înjure, dădea un leu În plus, după care, jos, trebuia să stea să primească trei picioare În cur de la ăl pe care-l jignise. În felul acesta distracția sporea (câtă plăcere să arzi un șut unuia care nu-ți Întoarce amabilitatea!) și toată lumea era mulțumită, problemele de onoare fiind rezolvate cu multă demnitate. Cu o zi Înainte să izbucnească furtuna iscată de comandant, eram câțiva băieți la zbor. Străini nu se aflau printre noi; asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
interesa, așa, aproape Îngrijorat: „Oiță, nene, ia verifică tu și vezi cam cât de tare ți-ai umplut pantalonii? Să-ți spun pe-a dreaptă, cam vine miros urât de-afară. Dacă ești drăguț, fii bun și du-te să dai șuturi mai spre curul mașinii, că suntem aici o grămadă de persoane sensibile și ne muți nasurile din loc!”. Oaie Înnebunise și izbea cu un levier. Îi promitea lui Hristu că o să-i rupă oscioarele și oasele unul câte unul, Începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]