1,700 matches
-
lor că nu trebuiau să-și piardă viețile luptând cu tânărul care păzea trupul fetei. Din pădure sosiră luptătorii Takamori conduși de Kenzo, care ocupară satul, punând străji În toate direcțiile. Oan-san se aplecă asupra fetei și Îi dădu o șuviță de păr la o parte. Îi ascultă buzele, dar nu se auzea nici o respirație. Sfâșie chimonoul alb În dreptul umărului și privi cu atenția rana. Era o tăietură care Începea de la umăr și cobora până la inimă. Puse mâna sub sânul stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
gestul pe care l-a făcut. Cum ați văzut cadavrul? Era pus la vedere, să Îl vadă toată lumea? Fiecare baracă a avut la mijloc o zonă În care era w.c.-ul și un spălător, o țeavă prin care curgea o șuviță de apă. Spălătoru’ ăsta avea intrare și dintr-o parte, și din alta, și puteai să ieși, practic, din baracă fără să fii văzut. Dar n-aveai voie, Îți era oprită treaba asta... E, eu am ieșit de acolo și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Un litteratus, ca și moșneagul din spate. - Toulouse... dar vine de la Veneția, repetă poetul ciupindu-și buza. Și ultimul cine e? Arătă spre cel care Îi atrăsese cel dintâi atenția, un bătrân cu păr lung și cenușiu, despărțit În două șuvițe care Îi cădeau peste umerii firavi. Era Înalt și purta veșmintele Întunecate și sobre ale medicilor. Fața sa, luminată de doi ochi senini, apărea Însemnată de o rețea de riduri adânci. Părea că un ger puternic Îi stăpânește mădularele, acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o țigară eu beau un pahar pe urmă o invit la plimbare mergem umăr lângă umăr printre toate amintirile comune ca frații de cruce fiecare pas deschide o altă ușă dar tu ești prezentă în toate camerele îți sărut fiecare șuviță de gând apoi plec pentru a te descoperi din nou despletită în altă încăpere a drumului meu rămâi aici (îmi spui) în toate camerele mă vei găsi pe mine are și viața nevoie de singurătate noi ne avem unul pe
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
întoarcă, trăgându-mă de umăr, și să se uite. Mă bucura și cea mai mică particularitate a ei - că vorbea ascuțit și nu-i păsa că i se vede combinezonul sub rochia ei verde strălucitoare sau că pe gât avea șuvițe de păr care scăpaseră din strânsoarea pieptenului, fire de păr de un negru japonez. Avea rochii scumpe, însă, exact ca în momentul în care venise la mine acasă și îi văzusem pălăria clătinându-i-se, nu-i lipsea niciodată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mult decât noi, decât casele, decât drumurile... și chiar decât porțile de care era așa de mândru satul nostru. Așa se face că și porțile parcă erau cuvinte: nici una nu semăna cu cealaltă, deși pe fiecare era același model : doua șuvițe răsucite pe un stâlp, o singură șuviță pe celălalt stâlp, iar pe bolta porții, unde se uneau, se împleteau așa, în trei, cum se împletea în cozi lungi, purtate pe spate sau strânse în coc, părul fetelor la horă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și chiar decât porțile de care era așa de mândru satul nostru. Așa se face că și porțile parcă erau cuvinte: nici una nu semăna cu cealaltă, deși pe fiecare era același model : doua șuvițe răsucite pe un stâlp, o singură șuviță pe celălalt stâlp, iar pe bolta porții, unde se uneau, se împleteau așa, în trei, cum se împletea în cozi lungi, purtate pe spate sau strânse în coc, părul fetelor la horă. Pe stâlpii porților, din loc în loc, un rotund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
acasă, mănâncă ceva și dormi, iar mâine dimineață mergi cu noi și o să vezi...(se întorc și ies) III Același interior ca în scena I, dar femeia pare cumva mai în vârstă, părul, la fel de bogat, strâns la spate dar cu șuvițe albe, din abundență, are un sari în alte culori, mai terne, stă în genunchi în fața unei candele aprinse; așezată pe un așternut verde de frunze, în fața candelei, o tavă cu fructe (banane) și un bol cu lapte ; apare spectatorului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ziduri sunt umbre verzi, ca un tatuaj enigmatic și amenințător. Apa prelinsă pe ele s-a pietrificat în hieroglife albicioase, sinistre. Oare Goya spunea că timpul pictează el însuși? Da, Goya. Aici, însă, timpul nu și-a iubit opera. Dimpotrivă. Șuvițele de apă calcaroasă au lăsat cicatrice urâte, ca un stigmat. Sau ca un avertisment, poate. "Atenție, nu treceți indiferenți". Istoria a renunțat la nuanțe aici. Cel care ucidea și cel care aștepta să fie ucis se aflau față în față
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în interior și-l bagă în servietă, pune servieta la loc pe scaun, apoi se îndreaptă spre bar să-și bea paharul lăsat acolo. Din drumul lui printre mese, Ovidiu este oprit de femeia cu căciulă albă, de sub care o șuviță de păr, ieșită în partea stîngă a frunții, îi dă un aer copilăresc, iar fața mică, rotundă, cu ochii mari, părînd și mai mari din cauza cearcănelor o fac să semene cu o tînără din acelea care cutreieră, cu gînduri nevinovate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l tratez, că am doi copii... Fata stă chircită, băgată toată într-o ladă de citrice, cu fusta ridicată pînă la șolduri, un ciorap rupt de la genunchi în sus, răvășită la păr, smiorcăindu-și nasul din care se preling două șuvițe de sînge. Ieșită din minți, Sultana pune mîna pe-o scîndură de la o navetă cu sticle goale și-o smulge, îndreptînd spre fată capătul în care se vede ieșind jumătatea unui cui: Toată te găuresc, să te saturi! Văzînd-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îl așteaptă un tînăr înalt cît și el, dar mai subțire, cu o față albă și niște ochi calmi, puțin nedumeriți, parcă ar fi o fată mare. Singurul atribut bărbătesc e gestul sigur cu care își aranjează cînd și cînd șuvița ce-i cade pe frunte. Dinu Zaharia întinde tînărul mîna. Am fost trimis să preiau lucrările de montaj. Lăsați pe mîine, ori pe luni face Vlad un gest de lehamite. Trebuie să umblăm prin zăpadă, să vă arăt... Dinu Zaharia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de a accepta relația noastră. Numai cu o asemenea femeie, rațională prin excelență, miaș fi putut înșela soția. Stăteam în pat, pe jumătate îmbrățișați, în fața focului din camera lui Georgie. Ea se sprijinea de umărul meu în timp ce eu studiam o șuviță din părul ei negru și mă minunam din nou văzând ce multe fire auriu-roșcate găseam. Avea părul foarte lung, complet drept, ca o coadă de cal, și poate la fel de aspru. Camera lui Georgie era cufundată în penumbră, luminată acum doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în brațe picioarele, frumoasele ei picioare de Acropolis, după cum le spuneam eu, care se vedeau doar puțin prin ciorapii albaștri. Le-am sărutat și mi-am întors privirea către ea. Coada groasă îi cobora acum printre sâni iar cele câteva șuvițe rebele care scăpaseră erau ascunse sever în spatele urechilor. Capul ei avea o formă minunată: da, categoric, Alexander nu trebuie să ajungă să o cunoască. — Sunt al naibii de norocos, am spus. — Adică ești al naibii de sigur, spuse Georgie. Păi, da, ești sigur, fir-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
eu sunt puțin îndrăgostit de el. — Nu e cazul să glumești, Martin, spuse Antonia. Este vorba despre ceva serios, despre ceva fatal. Se întoarse spre mine, dar fără să mă privească în ochi. I-am dat la o parte câteva șuvițe de păr auriu care-i căzuseră pe fruntea palidă și ridată și mi-am lăsat mâna pe obrazul ei în jos spre gură. Ea închise ochii pentru o clipă, rămânând în continuare crispată. — Hai, iubito, nu mai sta așa. Arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în zbor, o Antonia pe care nu o prea cunoșteam, o Antonia din alte vremuri, care parcă dansa pe masă în clinchet de pahare de șampanie. Totuși forma capului era excelent conturată, părul bogat care-i cădea pe spate în șuvițe dezordonate amintea de o pieptenătură grecească; iar buzele groase, lacome, puțin întredeschise, da, pe acelea le cunoșteam. Dar nu era Antonia mea, ci una mai tânără, mai veselă, mai bine conturată. Poate că ea existase și o uitasem eu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am întors spre încăperea luminată iar Antonia a venit după mine și a închis ambele uși. M-am dus până la fereastră și m-am întors cu fața spre Antonia. Arăta groaznic. Avea pe cap un șal de sub care îi ieșeau șuvițele de păr blond, încărunțit, care-i cădeau peste gulerul hainei de stofă. Era foarte palidă și nemachiată. Gura cu colțurile lăsate în jos arăta că era gata să izbucnească în plâns. — Cât e ceasul, Antonia? am întrebat. — Zece. — Seara sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai bine la lumină. Nu-mi venea deloc să pun mâna pe ea. În cele din urmă am atins ușor conținutul cutiei și mi-am dat seama că este păr omenesc. Mi-a mai trebuit un moment să înțeleg că șuvița lungă și groasă care umplea cutia era podoaba capilară a lui Georgie, tot părul ei negru presărat cu fire castanii. În ușă m-am ciocnit violent de Antonia. * — Georgie! am strigat. Georgie! și am bătut cu putere din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
perne, Georgie arăta exact ca o fetiță emoționată. Era cam prea îmbujorată iar fața ei era încă puțin buhăită. Părul, ciopârțit cu barbarie la ceafă, fusese îndreptat de una dintre asistente dar rămăsese tot dezordonat și în părți îi ieșeau șuvițe rebele care-i dădeau un aer foarte copilăresc. Mângâia cu mâini nervoase cățelușul de pluș adus de Antonia și ne privea pe rând cu un zâmbet strălucitor, rugător, sfios. Toți ne aplecam asupra ei cu multă bunăvoință. Era a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întocmai ca și atunci; însă splendoarea ei demonică pălise. Acum vedeam, în urâțenia ei, frumusețea ei. Era aproape insuportabil. Nu purta pălărie și își trecea întruna mâna prin păr încercând să-l domolească și să-l așeze după ureche. Dar șuvițele negre, lucioase îi cădeau mereu în față; din timp în timp îi vedeam profilul când se întorcea să vorbească cu Georgie sau cu Palmer. Gura, cu arcuirea tipic evreiască, cu buzele de un roșu natural ce contrastau cu nuanța gălbuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Pincovici XE "Pincovici, Reuveu (haham)" și pe fiul său. Parlafes XE "Parlafes, Gheorghe" a Început distracția, dar nu a terminat - „Blânduță XE "Blânduță, Andrei" a băgat baioneta În mine și a bătut pe mama mea, iar tatălui meu Îi smulge șuvițe din barbă... În drum spre Chestură i-a smuls barba”58; „el a Înjunghiat cu baioneta doi tipografi și aceștia au murit”59. Trebuie să remarcăm că și alți huligani au acordat o atenție specială evreilor credincioși, smulgându-le perciunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Sau erau? Am rezistat tentației de a da fuga să verific. — Salut! zise Felice pe când trăgeam de ușa masivă. În costumul acela albastru, cu nasturi aurii și fustă scurtă, pe tocurile Înalte și una din coafurile acelea electrizate, Înfoiată, cu șuvițe și Înecată În spumă fixativă, Felice arăta ca o figurantă din Dinastia, care reușise cu brio să-și Înceapă o nouă carieră după Încheierea serialului. Chipul Îi era fardat În Întregime, iar pe buze avea un zâmbet luminos. Contrastul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un albastru limpede. Probabil că spusese deja de atâtea ori istoria asta, Încât acum se putea detașa. Sau poate că așa arăta ea de obicei, chiar și atunci când o Încercau emoții puternice. Din coada Împletită-spic nu se desprinsese nici măcar o șuviță de păr auriu, În ciuda brizei. Se părea că are mai totul sub control. — În unele privințe, Derek e foarte slab. Ar face orice ca să nu-și complice viața. Lou m-a sfătuit să lupt pentru el și s-o alung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Ai venit! M-am răsucit și-am văzut-o pe Felice Bortshe năpustindu-se spre mine. Era Îmbrăcată Într-un costum alb cu dungi negre, iar coafura jur că era aceeași de săptămâna trecută, până În cele mai mici detalii ale șuvițelor brun-roșcate. Era clar că Felice era genul de persoană care putea purta haine albe fără să le murdărească. Pe de altă parte, eu nu trebuie decât să-mi pun un pulover alb și să șed nemișcată Într-un fotoliu, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
deși par a consuma În permanență cantități uriașe de mâncăruri prăjite. Tenul lui Pegg, plin de pete și alb ca varul, sugera că aceasta era Într-adevăr dieta sa favorită. Avea una din acele pieptănături care se desfăceau În două șuvițe de-o parte și de alta a cărării pe mijloc, lăsând-o foarte vizibilă În dreptul frunții, ca o amintire a unui trecut glorios. Cum restul din părul lui Pegg era de o nuanță dezgustătoare de castaniu-roșcat, era de neconceput ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]